Gâlcă, Lucian Marinescu, Jean Barbu, Maftei, Raț, Bilașco și Chiricheș sunt doar câțiva dintre fotbaliștii promovați de Mihai Georgescu, antrenorul care a dat 55 de jucători Ligii I și care a refuzat să lucreze pentru Steaua, Rapid sau CFR.
1986 este anul în care Alex Ferguson ajungea pe „Old Trafford”. Tot atunci, pe plaiurile mioritice, într-un fotbal aflat la celălalt capăt al tunelului, Mihai Georgescu se implica pentru prima oară în sectorul fotbalului juvenil. Bilanțul general al tehnicianului în 2011? „Cred că am crescut 55 de jucători care au evoluat în Liga I, zeci de internaționali de tineret și șapte fotbaliști care au jucat în naționala mare”, se prezintă Georgescu, piteștean get-beget, absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport din București. Tuturor acestor fotbaliști, dar și celor care n-au reușit să răzbească, profesorul Georgescu ar fi vrut să le corecteze una dintre metehnele fotbalului „mic” din România: goana după rezultatul imediat. „Pe juniori îi crești pentru a fi pregătiți pentru marea performanță de apoi, nu pentru a-i stresa cu rezultatele imediate. Adică îi ceri întotdeauna maximum din cât poate capacitatea lui fiziologică să dea. Eu cunosc bine metodologia dozării efortului în funcție de caracteristicile genetice ale copilului”, explică profesorul, care completează: „Mi-a plăcut întotdeauna anatomia. E esențial pentru un antrenor de copii să știe capacitățile corpului uman”.
Maftei – mijlocaș, Chiricheș – atacant!
Georgescu a cunoscut gloria din poziția de antrenor de copii și juniori la Pitești, în orașul său natal. Aici i-a descoperit și crescut pe Jean Barbu, Gâlcă, Maftei, Raț, Marinescu, Tănasă sau Bilașco. Tot în Trivale a înființat, alături de prietenul său, regretatul Gicu Dobrin, școala de fotbal care poartă numele fostului mare jucător. „Aici l-am reprofilat pe Maftei, la 17 ani, din mijlocaș central, în fundaș central, deși era mijlocaș bun, tehnic”, dezvăluie tehnicianul. În 2004, a înființat Școala de Fotbal Ardealul Cluj, de unde au „răsărit” Răduț, Chiricheș, Maxim Alexandru sau Dinu Moldovan. „Am fost chemat de CFR, în 2006, de Steaua, în 2008 și de Rapid și Sportul, în 2007, pentru a coordona centrele lor de copii și juniori, dar am refuzat. La Ardealul aveam o arie de selecție mult mai mare și independență”, motivează Georgescu, care l-a „mirosit” și pe Chiricheș în urmă cu patru ani, retrăgându-l din atac la marcaj!
De Marinescu n-ar fi zis nimeni că va ajunge în prima ligă din Spania. S-a dezvoltat târziu, dar Mircea Lucescu tot a avut ochi pentru el Mihai Georgescu, antrenor copii și juniori
Gâlcă e printre primii cinci stângaci ai fotbalului românesc. A fost aspru, dar o făcea cu o eleganță și o tehnică remarcabile. Extrem de discret și retras Mihai Georgescu, antrenor copii și juniori
Echipa ideală a lui Georgescu
D. Moldovan (Espanyol) – Prisăceanu (FC Argeș, Dinamo), Maftei, Chiricheș, Raț – L. Marinescu (S. Stancu), Răduț, Gâlcă, Maxim Alexandru (Espanyol) – Bilașco (Tănasă), J. Barbu
Legile lui Georgescu
1. Am ochi să descopăr copilul de perspectivă. Rar dau greș, merg la sigur. Pentru aceasta, eu nu lucrez decât cu cicluri de patru ani, după care o iau de la capăt 2. Cunosc metodologia dozării efortului la 15-19 ani, astfel încât să-i permit juniorului să se dezvolte la capacitatea sa maximă, în raport cu capacitățile sale genetice. Răbdare, unii se dezvoltă mai târziu! Pentru aceasta am făcut cursuri de perfecționare în anatomie și am interacționat permanent cu doctorii 3. Aleg din timp postul pe care se pliază cel mai bine calitățile copilului 4. Educația sportivă și educația extrasportivă merg mână în mână. Insist și sunt exigent cu ideea de profesionalism și cu ideea de a urma o școală în paralel cu fotbalul
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER