Mai rău ca vuvuzela

Vă dor urechile? Și pe mine, dar nu mă plâng. Vă enervează? Și
pe mine, dar îmi trece. Vi se pare o idee imbecilă? Și mie, dar nu
disper. Sigur, suflatul în vuvuzele anunță la fiecare meci invazia
unui nor de țânțari sadici. Ciocanul, nicovala și scărița se simt
primejduite, nervii riscă franjurarea, sudalma stă să explodeze pe
buze. Plescăim dezaprobator. Ce oameni primitivi, ce obicei stupid,
ce isterie înnebunitoare! Ei bine, pentru firile fonosensibile,
există variante și remedii. Dacă viața Cupei Mondiale, cu exotismul
ei agresiv și cu excesele ei iritante, nu vă place, ideologia și
religia vă pun la dispoziție opțiuni întemeiate pe doliu, negare și
refuz.

În Coreea de Nord e liniște fără fotbal. Naționala joacă diseară
cu Brazilia, dar populația stă la adăpost de acest pericol. Meciul
nu se transmite la televizor, iar cine e prins furând semnal de la
vecinii din sud riscă judecata sumară și glonțul în ceafă. La
Pyongyang și în alte orașe unde porunca „E interzis să interzici”
n-a ajuns, oferta fotbalistică diferă de cea a altor țări. Supremul
Kim (Jong-Il), lăsat pe tron de Eternul Kim (Ir-Sen), se îngrijește
ca supușii să evite contaminarea. Robinho nu poate fi văzut pe
teren, ci doar în spectacolele cu plăcuțe, îngenunchind la
mausoleul din Kumsusan sau punând un stop pe bombeu în Zona
Demilitarizată. Dictatura ereditară a dubletului Kim îngăduie un
singur partid, izgonește fotbalul laolaltă cu restul bucuriilor,
așază în prim-plan un cult sălbatic al personalității și oferă
condițiile unei tanatocrații în care vuvuzela nu se va auzi nicio
secundă.

Cealaltă opțiune care cruță nervul acustico-vestibular se
numește Somalia. Acolo liniștea e întreruptă doar de gemetele celor
biciuiți în piața publică (e vorba de cei care scapă neîmpușcați).
30 de lovituri pentru delicte minore: ascultatul muzicii,
vizionarea unui film sau a unui meci. În Somalia, fotbalul este o
întreprindere diavolească. Islamiștii care au introdus Sharia cu
forța paloșului ar fi în stare să-l afurisească și pe Mircea David,
portarul supranumit de italieni „Il Dio”. La Mogadiscio ai
obligația să-l adori pe profet și libertatea să vorbești în șoaptă
despre culorile vieții. Somalezii nu vor fi gustat pe îndelete
victoria Ghanei în fața Serbiei, nici egalul Africii de Sud cu
Mexicul, dar își vor exersa sprintul și fuleul ori de câte ori
ispita de-a fura trei minute de fotbal clandestin le va răvăși
mințile. Uitându-se peste umăr, se vor gândi și la zborul incert al
lui Jabulani, dar și la călăul gata să le scrie cronica meciului cu
biciul pe spinare.

Sincer, vă displac la fel de mult vuvuzelele?