„Mami, uite ce stadion mare avem!”** Românii au rămas impresionați de noul stadion Național

La ziua Porților deschise a noii arene a Bucureștiului,
surprinzător, a fost doar numărul mare de bătrâni veniți încă de la
ora 10:00. Cu nepoții de mână, aceștia i-au asaltat cu întrebări pe
constructori. Concluzia: „Avem stadion! N-avem echipă!”.

Un copil urcă cu greu scările imense de la intrarea în stadion. Își
cară cu greu mașinuța multicoloră înconjurat de zâmbetele oamenilor
mari care trec pe lângă el. Ajunge față în față cu tribunele și
începe să râdă către părinți. Oamenii mari au altă treabă, cu
aparatele foto pornite, asemenea turiștilor japonezi, îl înconjoară
pe unul dintre constructori: „Domnule, de ce nu ați pus și o pistă
de atletism? Ați rămas fără bani?”. Aceasta e cea mai mare
nemulțumire a oamenilor. „Ar fi afectat acustica stadionului. Să
veniți la primul meci să vedeți ce atmosferă va fi în stadion și o
să vă convingeți”, le explică Ștefan Monoș, directorul șantierului,
cu mult calm. Cozile încep să fie din ce în ce mai mari. De la
grupuri de câte 20 de oameni care intră în arenă se trece la cele
de 200.

„Tati,
uite-l pe primarul României!”

În jurul prânzului apare și Sorin Oprescu. Primarul cu ochelari de
soare e primit cu aplauze de către cei care stau la coadă. Nu toți
știu însă cine e bărbatul în jurul căruia se strâng dintr-o dată
zeci de curioși: „Tati, cine-i nenea?”, întreabă nedumerit un alt
puști. „E primarul!”. „Aaaaa, el e primarul României!”, găsește
mândru un răspuns aproximativ după ce părinții i-au dat un indiciu.
„Mă bucur că le-am făcut bucureștenilor o duminică frumoasă. Au
răspuns mai mult decât pozitiv, dovadă că sunt mii de oameni
afară”, spune și Oprescu zâmbind satisfăcut.

Cu mii de vizitatori în câteva ore, Național Arena a primit tot
atâtea comentarii. „Ă‚sta e stadion adevărat, dom’-le! Doar în
țările bogate mai vezi așa ceva. Păi noi avem echipă care să merite
să joace aici? Cine?! Rapid, Dinamo, echipe de mâna a patra.
Stadionul ăsta e pentru Barcelona, nu pentru ăștia de la noi”, a
fost una dintre reacții.

În jurul orei 11:00, constructorii au fost avertizați că la stadion
va veni și galeria lui Dinamo. Situația a devenit în scurt timp
subiect de glumă: „Deci vom avea și primele scaune rupte!”.

Mai bine îl lăsau pe ăla vechi și îl făceau pe ăsta
în altă parte! Mi se pare prea mic și am auzit că și prețul a fost
dublu față de cât ziseseră la început
Nicolae Anton, pensionar

E foarte frumos noul stadion, dar pare mai mult pentru spectacole
sau concerte decât pentru fotbal
Constantin Alexe, fost jurnalist de sport

Arată extraordinar! Dar parcă e puțin prea mic și nici nu are pistă
de atletism. O să fiu aici și la meciul cu Argentina, sperăm să nu
fie prea scumpe biletele
Vlad Dorobanțu

25.000 de oameni
au aproximat organizatorii că au vizitat ieri Național
Arena în cele opt ore în care accesul a fost permis publicului.
Cifra înseamnă jumătate din capacitatea stadionului

30.000 de spectatori au fost la
Dinamo – Lazio în august 2007, ultima dată când fostul „Lia
Manoliu” a fost plin

„Am trăit să prind ambele
stadioane!”

Are puțin până în 80 de ani, dar s-a trezit de dimineață să vadă
cum arată stadionul pe care va juca echipa națională din acest an.
În ’53 a făcut la fel, dar atunci pentru a participa la „Ziua
Mondială a Tineretului”, prima activitate pe „Lia Manoliu”.

Privirea omului pare să compare fictiv cele două stadioane. Câștig
de cauză are Național Arena, dar nostalgiile îl împiedică pe bătrân
să se detașeze complet de „Lia Manoliu”. „Țin minte că era o coadă
de nedescris și atunci. Mii de oameni veniseră. Eu am reușit să mă
strecor printre ei și printre paznici și am intrat. Nici măcar
n-aveam bilet!”, își începe povestirea veche de aproape 60 de ani,
în timp ce zeci de oameni gălăgioși trec pe lângă el.

„Diferență
mare!”

„Când am văzut atâta lume înăuntru, am rămas mut! Plin ochi și toți
tinerii ăia defilând pe teren…”, continuă bătrânul. Național
Arena îl impresionează clar și, sincer, spune că nu se aștepta să
prindă momentul în care România să aibă un stadion nou: „Nu mai
credeam că prind momentul ăsta. E o adevărată bijuterie stadionul!
Diferență mare între ăsta și ăla vechi. Și între vremuri…”.