Românul Andrei Fluerașu (3h20:38) a încheiat pe locul 5.136 la masculin
Un maraton important al lumii concentrează o participare fabuloasă. Peste 20.000 de suflete, din diverse colțuri ale lumii, unite de ideea victoriei, a auto-depășirii, a fair-playului și, de ce nu, a banilor. Așadar, concurența atrage sponsori, asistențe record și vizibilitate pe toate meridianele lumii. Exact ce ispitește o lunetă teroristă în căutare de ținte umane. Iar atracția pentru sportivii care înghit 42,195 km s-a ivit, se spune, după 11 septembrie 2001. „Eu am alergat și la Maratonul de la New York, desfășurat la o lună după atentatul de la Gemeni. Am simțit puțin și din tragedia de atunci, am trăit și drama de acum”, își începe istorisirea pentru ProSport, Nuța Olaru, fondista de 43 de ani, care a încheiat cursa de la Boston cu două ore înainte ca exploziile să împrăștie în aer mese, geamuri, ghiozdane și siluete umane. „De la 11 septembrie 2001, noi, oamenii din fenomen, știam că se poate întâmpla așa ceva în orice moment al unui maraton celebru. Era un subiect tabu și o înțelegere tacită pentru a nu deschide un astfel de subiect”, spune Vali Tomescu, actual antrenor al lotului olimpic de maraton al Chinei. Din păcate, zvonul, care se întinsese ca o pată de ulei timp de 12 ani, nu s-a făsâit ca un obuz care nu mai avea să explodeze vreodată.
Au crezut că sunt artificii
Ora 14:50 a zilei de luni. Zi de sărbătoare la Boston, unde de 115 ani se organizează, în a treia zi de luni din aprilie, acea cursă cu sportivi care te țin cu nările în vânt. 115 ani lipsiți de incidente majore. Dar luni, groaza a cuprins orașul Boston. Imaginile surprinse de un reporter Boston Globe sunt terifiante. Trei sferturi din cei 23.000 de participanți trecuseră linia de sosire, când o explozie se produce aproape de linia de sosire. Reporterul, ce instinct de ziarist!, fuge spre locul incidentului, în timp ce toți ceilalți încearcă să se îndepărteze de el. „Noi am crezut prima dată că sunt artificii! Asta a fost impresia generală. Eu terminasem cursa de două ore și am ieșit în afara hotelului pentru a mă relaxa. Eram bucuroasă că tocmai am terminat al șaptelea maraton din Boston”, spune, ca și cum ar povesti un film, Nuța Olaru, una dintre cele mai bune specialiste tricolore ale probei din ultimii 15 ani, Dar revenim la cadrele surprinse de reporter.
Baie de sânge și povestirile Nuței
Un bătrân cade neputincios pe asfalt, iar adevărata dramă se petrece pe trotuar, între spectatori. Gardurile de protecție se prăvălesc peste oameni, iar steagurile de la sosire (ce ironie!) sunt învăluite în fumul declanșat de întâia deflagrație. În doar 30 de secunde o altă explozie se produce la doar câteva sute de metri. Țiuituri și urlete care-ți taie auzul, fani ai atletismului întinși în băi de sânge și imagini care-ți găuresc retina. „Noi, cei din elită, terminaserăm de câteva ore și am încercat să ne întoarcem în hotel, dar nici în hotel nu ne mai lăsau fără să arătam cheia. Poliția alerga pe stradă, iar mie îmi tremurau genunchii”, suspină olteanca stabilită în Colorado. Panica se instalează, iar știrea începe să se împrăștie cu viteza internetului. Pe twitter apar primele imagini și, încet-încet, vin informațiile despre victime. Tabloul e crunt: mâini strivite, sportivi cu genunchi vătămați sau cu fracturi deschise, bărbați de o statură impresionantă plângând ca niște copii, femei cu pomeții șiroind de sânge și forțe de ordine încercând să-și păstreze calmul. „Noi ne așteptam să mai explodeze din moment în moment o altă bombă! Mulți participanți se gândesc să nu mai vină niciodată în Boston!”, continuă Nuța.
Explicații, discreție, suspiciuni
Bilanțul s-a oprit, deocamdată, la trei morți, între care un copil de doar opt ani, și aproape 200 de răniți. Un al treilea incident, produs la o bibliotecă, este până la urmă declarat drept accident. La fel cum nu se confirmă nici oprirea telefoniei mobile pentru a evita alte detonări de la distanță, nici descoperirea de alți explozibili nedetonați. „Eu ar fi trebuit să merg la ceremonia de premiere, pentru că am încheiat pe trei la secțiunea peste 40 de ani, dar nu s-a mai ținut festivitatea”, închie Olaru. Cursa este anulată, ceremoniile de premiere nu se mai țin și câteva destine sunt amputate fără recurs. Imaginea unui rănit rămas fără picior este atât de șocantă, încât presa refuză în general să o publice necenzurată. Imediat au început presupunerile și anchetele. Președintele SUA, Barrack Obama, ține un scurt discurs în care nu pronunță cuvântul „terorism”. Primii suspecți au apărut, dar nimic nu e sigur încă, nimeni nu a revendicat incidentele. Un specialist CNN explică și natura exploziilor: nu a fost folosit C4, ci dispozitive mai mici, cu explozibil mult mai puțin puternic. Altfel, numărul victimelor era mult mai mare, așa majoritatea răniților au suferit de la sticla spartă de suflul exploziilor.
Deocamdată, în cadrul anchetei, nu este exclusă nicio variantă. Inclusiv aceea ca la mijloc să fie o grupare radicală americană anti-guvernamentală. 15 aprilie era termenul pentru plata taxelor, și Ziua Patrioților în statul Massachussets, începutul unei săptămâni care s-a mai confruntat cu violențe în trecut. Viața normală s-a oprit cel puțin pentru o vreme în Boston. Zona incidentelor e închisă pe mai multe străzi. Unele stații de transport în comun sunt închise, și avioanele au fost reținute la sol o vreme. Orchestra Simfonică din Boston a anulat un concert, la fel și un meci al celor de la Celtics. În Boston, viața își va intra în cursul ei firesc probabil peste mult timp.
Sunt foarte trist. Am fost profund mișcat de o fotografie care-l înfățișa pe Joe Andruzzi, un fost jucător de la Patriots, ținând în brațe o victimă a atentatelor. Joe a câștigat lupta cu cancerul și știe foarte bine să valoreze fiecare clipă din viață Zoltan MESKO, New England Patriots, primul român ajuns în Super Bowl – locuiește în Boston
Am stat în fața televizorului și am vorbit la telefon. Pentru America sunt clipe de coșmar și eu trăiesc aceste clipe. Am fost cu gândul la cei de acolo. Nu mai ești în siguranță nicăieri Constantina DIȚĂ‚, campioană olimpică maraton (stabilită în Colorado)
„Voi alerga cu teamă mereu”
Înainte de a pleca din Boston, Olaru a vorbit din camera de hotel cu ProSport
Nuța, cum te simți? Acum mai bine. În momentul exploziei eu eram afară în aproperea deflagrației, încercând să iau puțin aer după cursă. Când am realizat ce se întâmplă din explicațiile date de oamenii care fugeau din zona exploziei, mi-am dat seama într-o fracțiune de secundă că puteam fi eu acolo! Abia atunci a intervenit o furtună în sufletul meu și am început să grăbesc pasul spre hotel. Problema era că nici în hotel nu mai puteam intra, pentru că cei de acolo ne cereau să arătăm cheia de la hotel.
Ai reușit să te odihnești? Am dormit doar vreo două ore, iepurește, și parcă îmi tot era invadată mintea cu imaginile de pe străzi și de la televizor. Fizic sunt bine, pentru că eram pregătită pentru un traseu cu deal și vale, dar psihic…După concurs mă dureau picioarele, dar apoi, de emoții, nu le mai simțeam.
Te vei mai întoarce în Boston și la anul? Multe persoane au spus că nu vor mai reveni niciodată aici, dar eu voi veni și la anul. Ă‚sta e jobul meu, chiar dacă de-acum încolo știu că voi concura cu oarecare teamă și că la linia de finiș voi avea mereu o strângere de inimă.
Noi, cei din maraton, am înțeles după 2001 că suntem o țintă pentru atacatori. Au lovit în simbolul păcii și prieteniei în sport Vali Tomescu, antrenor maraton China
Când ești sportiv, nu-ți trece prin minte că un spectator pe care îl crezi susținător al fenomenului ar putea face un asemenea rău Gabi SZABO, campioană olimpică la atletism
Istorie de 115 ani
Organizat prima oară în 1897, maratonul din Boston este considerat primul eveniment anual de acest gen din istorie
„Alături de New York, Londra, Chicago, Berlin și Tokio, cursa de la Boston face parte din grupul select al celor mai tari șase maratoane ale lumii”, e caracterizarea făcută de Vali Tomescu, o voce autorizată în domeniu. Iar pentru a vă convinge de dimensiunea evenimentului, ProSport vă prezintă câteva coordonate. La prima ediție au luat startul 18 participanți, iar cea aniversară din 1996 a stabilit un record de participare de peste 38.000 de alergători.
Cursa stârnește un interes fantastic, aproximativ 500.000 de spectatori formând de-alungul traseului adevărate lanțuri umane, o posibilă ispită pentru teroriști. Iar reflectarea maratonului e pe măsură: peste 1.000 de ziariști acreditați an de an. O tradiție aproape la fel de veche derivă din desfășurarea maratonului. Echipa de baseball Boston Red Sox joacă în dimineața aceleiași zile un meci, iar apoi spectatorii merg să-i încurajeze pe atleți pe ultimii kilometri.
În 1980 s-a produs un scandal amuzant. Necunoscuta amatoare Rosie Ruiz a trecut prima linia de sosire a cursei, dar organizatorii n-au înghițit pe nemestecate dubioasa victorie. Au verificat traseul și au descoperit că fata alergase doar ultima milă a cursei!.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER