Marea aiureală!** Președintele Voinței s-a încurcat în propriile explicații și a lăsat senzația că vrea să se răzbune pe jucătorii care au rupt legea tăcerii

Ioan Hămbășan nu a vrut să arate nici facturile din cantonamentul din Antalya, nici foaia de joc cu Cracovia.
A vrut să arate doar mesajul de la Postolache

De zece zile, de când curgeau dezvăluirile în cazul „Blaturi cu Voința”, clubul din Sibiu nu avusese nicio o reacție oficială. Trei jucători au recunoscut că meciul cu Cracovia (0-3) din februarie 2012 a fost o piesă de teatru cu final cunoscut dinainte, însă Ioan Hămbășan s-a mulțumit să nege. Ieri, a organizat în cele din urmă o conferință de presă. „Nu vreau să ne disculpăm, n-avem în fața cui să ne apărăm!”, a anunțat, arogant, încă din start. Cu o seară înainte, tot el se plângea: „Am primit doar 260.000 de euro de la Primărie în ultimele două sezoane. 60.000 în liga a doua, 200.000 în prima”. Fostul consilier local PSD, apoi UNPR, președintele formației care a evoluat în Liga I cu inscripția „Primăria Sibiu” pe piept, nu avea cui să dea socoteală, sibienii nu oferiseră suficient pentru a primi răspunsuri. Tipic pentru omul politic român al anului 2012.

Crede și nu cerceta

Nicio secundă Hămbășan nu a detaliat declarațiile celor trei fotbaliști, primii din Liga I care au confirmat un blat, fie el făcut și într-un meci amical. „Nu cred că sunt adevărate. Sunt fabulații”. A deschis clubul o anchetă internă să verifice autenticitatea declarațiilor? „Nu aveam de ce. Nu a fost nimic necurat în Antalya!”, a asigurat președintele atotștiutor.

Odată îngropate declarațiile celor trei, Hămbășan și-a deschis propria agendă. Avea să termine însă spânzurat în propriile declarații. „La finalul lunii mai, am primit un SMS de șantaj de la Marius Postolache, care îmi cerea niște bani, mai mulți decât merita, pentru ca rufele să rămână în familie. În caz contrar, mă amenința că va merge să dea o probă de lucru la DNA. Acum două zile am depus plângere penală împotriva lui Postolache, despre care eu cred, dar nu pot să afirm cu certitudine, că este George Hermann”. Președinte contra jucător, de fapt Voința contra Postolache, fotbalistul considerat trădător.

„Dacă domnul Postolache spune că meciul cu Cracovia a fost o piesă de teatru, de ce nu mi-a spus atunci? De ce n-a plecat de la echipă? De ce a așteptat atâtea luni?”. Dar un președinte de club dintr-un fotbal cu fotbaliști neplătiți și exploatați de ce a așteptat două luni pentru a depune plângere pentru șantaj? Și cu ce ar fi putut să-l șantajeze Postolache? „În iunie nu a fost în interesul meu să spun. Nu l-am considerat șantaj”. Ce nu era șantaj în iulie e șantaj în septembrie. Intrat într-o criză de logică, Hămbășan s-a redresat repede. Postolache, inamicul public numărul 1 din club, jucător trimis zilele trecute la echipa a doua, e bănuit și că a deschis ancheta de la DNA: „Nu sunt sigur, dar cred că el e în spate”.

„Nu vă arăt!”. O dată…

George Hermann* a susținut săptămâna trecută că Voința nu și-a plătit cantonamentul din Antalya. În schimbul unor gratuități, clubul s-a angajat să trucheze câteva partide. „Vă pot pune la dispoziție factura și ordinele de plată făcute de Voința pentru cantonamentul din Antalya. Ca să nu mai existe suspiciuni că altcineva a plătit cantonamentul”, a replicat ieri Hămbășan. Peste 5 minute, când ziariștii i-au cerut facturile, a dat înapoi: „Nu pot să vi le arăt, nu sunteți organ de anchetă. Nu e pe rol niciun dosar. Am plătit 8.000 de euro transportul și 33.000 serviciile la hotel”.

Trei meciuri consecutive ale Voinței din Antalya au fost arbitrate de aceiași oficiali. Centralul era Ionuț Iacob, un fost arbitru de liga a treia, plecat în Germania să lucreze ca șofer de TIR. „Arbitrajul ne-a fost asigurat de cei de la hotel. Dacă erau bucătari, asta e”, a explicat, aparent senin, președintele, în timp ce dădea agitat din picioare pe sub masă. De ce ar stabili conducerea unui hotel arbitrii? Hămbășan i-a lăsat pe ziariștii prezenți în sală cu gura căscată. „Am acceptat pentru că ni s-au pus la dispoziție”.

Hămbășan a mers în Antalya în ziua meciului cu Cracovia (0-3) și a plecat după partida cu Mioveni (3-0). „Nu mai știu la ce meciuri am fost, nu le rețin bine. Da, poate că am stat cu Cracovia și cu Mioveni”. Culmea, sunt exact meciurile suspecte ale Voinței. Constatarea ziariștilor l-a umplut de nervi: „Nu mă întrebați dumneavoastră pe mine de ce m-am dus acolo. M-am dus când am vrut eu și când am considerat. Poate e o coincidență”. A urmat un dialog care l-a mai relaxat:

Sunteți un om bogat?
Nu, nu sunt un om bogat. Nu fac parte din această categorie.

Erați mai bogat înainte de a intra în fotbal sau acum?
Înainte, eram mult mai bogat și financiar, și sufletește.

Ce satisfacții materiale ați avut în fotbal?
Niciuna.

Atunci cum se explică faptul că, la o lună după cantonamentul din Antalya, v-ați achiziționat o limuzină BMW cu prețul de catalog de 45.000 de euro?
Nu puteți să legați așa. E prima mașină pe care o am pe numele meu, pentru că restul le‑am avut de la club. Am o firmă destul de modestă, care-mi permite să-mi iau toate mofturile pe care le am, în limita bunului simț.

„Nu vă arăt!”. De două ori…

Marius Postolache declarase că la meciul cu Cracovia a ieșit de pe teren după 5 minute, sătul să participe la un blat. „Nu e adevărat”, a spus Hămbășan la începutul conferinței, fluturând niște hârtii: „S-a constatat din fișa de joc că a jucat 31 de minute”. Rugat să arate ziariștilor fișele, președintele s-a blocat: „Nu, nu pot. Le pun la dispoziție doar organelor. Dar din fișa pe care am văzut-o și din ce am vorbit cu Alex Pelici, am văzut jucătorii cum au intrat”. Din ce în ce mai dezorientat, Hămbășan s-a scufundat în propria cacealma și a început să vorbească fără sens.

De ce nu ne arătați fișa?
De ce să o arăt?

Poate a fost scrisă ieri…
Și care e problema dacă vreți să spuneți asta?

Ați spus că Postolache a jucat 31 de minute. De unde știți?
Așa mi-a spus Pelici. Nu am văzut fișa. Alex nu-și aduce aminte ca jucătorul să fi ieșit de pe teren după doar 5 minute.

Finalul a fost unul de film ieftin. Deși presa fusese anunțată că Alex Pelici va fi prezentat după conferința lui Hămbășan, președintele a anunțat la ieșirea din sală: „Alex nu mai vine!”. Uimire! La protestele jurnaliștilor locali, a apărut o concesie. „O să văd, dar nu cred!”. Peste 8 minute, Pelici intra în sală și, fără să știe, distrugea construcția lui Hămbășan: „Fișele acelea sunt ori aici, la club, ori la Sandu Tăbârcă. Sincer, mai am doar caietele mele, dar acolo sunt trecute doar rezultatele și marcatorii”.

Ce i-a arătat Pelici lui Hămbășan? De ce și-a schimbat președintele declarațiile de la un minut la altul? Jurnaliștii ProSport l-au întrebat dacă vrea să meargă la detectorul de minciuni. Iată răspunsul încurcat al lui Hămbășan: „Dar de ce să mă duc? Dacă se consideră, eu mă duc. N-am niciun fel de problemă… De ce să mă duc eu? Să vă dau dumneavoastră satisfacție?”

»Faptul că am fost deschis la orice solicitare mă face să cred că nu am nimic de ascuns
Ioan Hămbășan, președinte Voința Sibiu

Nu comentez declarațiile lui Hămbășan. Sunt în litigiu cu clubul. Voi vorbi doar la DNA
Marius Postolache, jucător Voința Sibiu

O să suport consecințele dacă se dovedește că eu am făcut ceva necurat. Lucrurile sunt întâmplate, deci nu putem să facem ceva ca să le evităm sau să le schimbăm
Ioan Hămbășan, președinte Voința Sibiu

Astfel de povești apar în presă din lipsă de subiecte. Nu afectează în niciun fel imaginea Primăriei Sibiu
Klaus Iohannis, primar Sibiu