Serialul ProSport dedicat istoriei Universității a ajuns la cea mai glorioasă perioadă din istoria clubului. Titluri, Cupe și performanțe europene de prim-rang sunt reperele celor mai frumoși ani ai Științei.
O țară întreagă asista atunci la măreția grupării alb-albastre, care dobora record după record pe plan național, dar mai ales internațional. Craiova Maxima a fost deschizătoarea de drum pentru fotbalul românesc. A fost prima echipă din România calificată în sferturile Cupei Campionilor, prima echipă din România care a jucat semifinala Cupei UEFA, prima care a eliminat o echipă germană și, cel mai probabil la acea vreme, prima echipă din sufletele românilor.
Luptă aprigă cu Steaua
Cei mai glorioși ani ai Craiovei aveau să înceapă, firesc, cu un titlu de campioană. Se năștea Craiova Maxima și le oferea fanilor al doilea titlu din istoria clubului, la capătul unei lupte teribile cu Steaua.
Cu un parcurs identic, 17 victorii, 10 egaluri și șapte înfrângeri, dar cu un golaveraj superior, Știința se încununa campioană și dădea semnalul că începe dominația Olteniei în fotbalul românesc. În Cupa Campionilor Europeni, sezonul ’80-’81, Știința avea să dea însă peste un adversar teribil, Inter Milano, căruia nu i-a putut face față, pierzând calificarea cu scorul general de 3-1.
Primul event și premieră în Europa
Dezamăgirea europeană nu a făcut decât să-i îndârjească pe Balaci și compania, iar sezonul 1980-1981 a fost răzbunarea perfectă. Acea ediție de campionat avea să rămână scrisă cu litere de aur în cartea Științei, care cucerea pentru prima dată eventul. Cu 21 de victorii în campionat, cele mai multe din acel sezon, Universitatea a fost de neoprit. La fel s-a întâmplat și în finala Cupei României, acolo unde oltenii au desființat pur și simplu deținătoarea trofeului, Timișoara lui Emerich Dembrovschi, cu un incredibil 6-0, după golurile reușite de Balaci (2), Donose, Crișan, Cîrțu și Negrilă. Lung, Boldici, Negrilă, Purima, Tilihoi, Ciupitu, Ștefănescu, Ungureanu, Țicleanu, Donose, Balaci, Beldeanu, Irimescu, Crișan, Geolgău, Cîrțu și Cămătaru, „struniți” de pe bancă de marele Oblemenco, au fost cei care duceau Știința pe cele mai înalte culmi. Oltenii merg apoi din nou în cupele europene, acolo unde reușesc încă o premieră. Știința devine prima echipă românească ajunsă în sferturile de finală ale Cupei Campionilor. În acea campanie, Știința a trecut de Olympiacos și BK Copenhaga și s-a înclinat în fața „uriașilor” de la Bayern München.
1982-1983: Apogeul Maximei
Sezonul 1982-1983 a rămas drept cel mai bun din istoria clubului. Pe plan intern, Știința câștigă din nou Cupa României, în fața aceleiași Poli Timișoara, scor 2-1, și termină sezonul pe poziția secundă, la trei puncte de Dinamo. Pe plan extern însă, Știința reușește o performanță incredibilă la acea vreme: devenea prima echipă din România care a jucat o semifinală de Cupa UEFA. Aventura europeană din acel sezon i-a scos în față Științei însă din start un adversar dificil, Fiorentina lui Passarella, Rossi, Antognoni, Bertoni sau Grazziani. După un incredibil 3-1 în Bănie, după ce italienii conduceau cu 1-0 la pauză, Știința a făcut un meci mare în Italia și, deși a pierdut cu 1-0, a eliminat vicecampioana Italiei, țară campioană mondială la acea vreme. Urmează o „dublă” fără istoric, în fața lui Schamrock Rovers, din care oltenii ies victorioși cu un scor general de 5-0 și apoi alte două adversare de top, Bordeaux și Kaiserslautern. Primii care s-au „înclinat” în fața Maximei au fost francezii, golul izbăvirii oltene fiind reușit de Geolgău, în minutul 101 al manșei secunde, disputată pe un stadion Central plin până la refuz. Nemții s-au lăsat și ei cu greu cuceriți. După o înfrângere cu 3-2 în Germania, golurile Științei fiind reușite de Geolgău și Țicleanu, suporterii olteni aveau să asiste la un nou moment de glorie. Negrilă a punctat în minutul 82 al manșei secunde, gol care avea să ducă Știința acolo unde nicio formație românească nu mai fusese vreodată, în semifinalele Cupei UEFA.
La opt centimetri de glorie
Și așa cum eliminarea lui Leeds, din 1979, a fost considerată începutul Craiovei Maxima, partida cu Benfica, din semifinale, a fost numită de mulți drept începutul sfârșitului pentru cea mai glorioasă echipă din istoria clubului. 0-0 la Lisabona și totul avea să se decidă în Bănie.
Inegalabilul Balaci a marcat, dar a făcut-o și Filipovic, și totul a fost în zadar. În urechile oltenilor încă răsună bara porții, la șutul lui Crișan, dar și vorbele sale de peste ani: „Lumea a fost de părere că marea echipă a Craiovei s-a destrămat când jucătorii au început să plece. Nu e adevărat. Craiova Maxima, așa cum ni s-a spus, a apus mult mai înainte, poate chiar după meciul cu Benfica, pe culoarul lung și întunecos care ducea la vestiar”. Opt centimetri au stat în calea destinului: „A doua zi, doctorul Frânculescu a măsurat porțile. Aceea era cu opt centimetri mai scundă”, își mai amintea regretatul Crișan.
9 sezoane consecutive a participat Universitatea în cupele europene în perioada anilor 80
Cum l-au pierdut pe Hagi
În vara lui 1983, Știința a fost aproape să aducă un alt fotbalist de legendă, Gică Hagi. Coșmarul transferului ratat al marelui Dobrin, din 1974, avea însă să fie retrăit de olteni, intervențiile politice anulând un nou transfer de senzație.
Hagi, împreună cu un alt fotbalist, Ilie Bărbulescu, fusese convins atunci de președintele Maximei, Corneliu Andrei Stroe, să semneze cu Știința și ambii deveniseră chiar și studenți ai Facultății de Științe Economice. Însuși Nicu Ceaușescu a împiedicat însă transferul și l-a direcționat pe Hagi la Sportul. „Primul-secretar de atunci al Doljului, Ion Radu, mi-a spus următoarele: «Cornele, tu n-ai găsit să aduci la Universitatea alți jucători decât pe Hagi și Ilie Bărbulescu? M-a sunat Nicușor Ceaușescu și mi-a spus că el a dat Farului cu un an în urmă (1982) doi jucători de la Sportul, Burchel și Lala, pentru Hagi. Pentru Ilie Bărbulescu, mă sună în fiecare zi tovarășul Lică Bărbulescu de la FC Olt, Lică fiind cumnatul tovarășului Nicolae Ceaușescu, și îmi spune că retrage echipa dacă îl iei pe Bărbulescu! Uite cum stă situația: în 24 de ore, Hagi și Bărbulescu să nu mai fie pe teritoriul Doljului»”, rememora în GdS Corneliu Stroe.
Se rupe „creierul” Maximei
Anul 1984 avea să aducă o nouă tragedie în Bănie și, odată cu ea, și declinul ireversibil al Craiovei Maxima. Într-un meci banal de campionat jucat la Baia Mare, un tackling al lui Vasile Arezanov a pus practic capăt carierei geniului celei mai iubite echipe oltene din toate timpurile, Ilie Balaci (foto). „Minunea Blondă” a plecat și, odată cu el, s-a dus și Maxima. „Când m-am paradit eu, toți aveau 26-27 de ani. Cred că ăsta a fost ghinionul acelei echipe. Craiova Maxima s-a născut și a murit odată cu mine!”, spunea Balaci. În anii care au urmat, au plecat pe rând din Bănie Cămătaru, Țicleanu, Lung sau Ungureanu și marea echipă a Craiovei se destrămase.
„Pe vremea aceea eram un grup foarte unit, țineam unii la alții ca și cum am fi făcut parte din aceeași familie. Universitatea Craiova ajunsese la acel moment o echipă care se putea bate aproape cu oricine”, Sorin Cîrțu, fost atacant.
„Nu am ratat niciun meci din cupele europene. Mergeam la stadion de la 9-10 dimineața, cu mâncare și apă la noi, de frică să nu cumva să nu mai prindem loc”, Mitu Tuță, suporter Universitatea
„Craiova Maxima s-a născut dintr-o conjunctură foarte fericită. Dacă nu mă înșel, ministrul Apărării a dat un ordin ca sportivii de performanță să facă armata în localitatea în care practică sportul. Astfel, echipele din Capitală nu ne-au putut «agăța». În plus, am avut noroc cu Stroe, un președinte care avea relații, influență și se pricepea și la fotbal”, Ilie Balaci, fost mijlocaș Craiova
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER