La 73 de ani arată ca la cel mult 60. Distins, întotdeauna pus la patru ace – chiar și atunci când nu face un scop în sine din a arăta astfel -, Emeric Ienei rămâne unul dintre ultimii domni din fotbalul românesc. Apariția sa pe una dintre terasele din centrul Oradei, unde se poartă discuția, face ca toți clienții și trecătorii, dar toți!, să-și întoarcă măcar pentru o clipă privirea către el. A trecut mai puțin de o săptămână de la ultima despărțire de Steaua, iar acest lucru se simte în vocea unuia dintre cei mai importanți oameni din istoria fotbalului românesc.
Domnule Ienei, nici n-ați apucat bine să deveniți președinte al Stelei, că ați și plecat. Totuși, cunoscându-l pe Gigi Becali, pe undeva nu vă așteptați să se rupă repede căruța? Ca să fiu sincer, eu am mizat pe prietenia lui Piți cu Becali. Am crezut că se vor înțelege, că Piți va reuși să-l potolească pe patron, dar n-a fost așa. Adevărul este că eu l-am întrebat pe Piți, când am venit, dacă a semnat contractul, iar el mi-a zis: „Încă nu, nea Imi, întâi vreau să-i cer niște clauze, să fiu sigur că nu se mai bagă”.
„N-am vorbit mult cu Gigi, că și așa mă enervează” Dumneavoastră sunteți perceput ca un om de teren, v-ați fi descurcat cu munca de birou, ca președinte? M-aș fi descurcat cu siguranță, nu uitați că am fost și secretar de stat în MTS! Dacă ești președinte, nu trebuie să faci tu tot, există colaboratori care să se ocupe, eu aș fi fost mai degrabă cu organizarea. La fel a fost și la MTS. Acolo l-am chemat pe economist și i-am spus: „Ai grijă ce semnezi și ce-mi dai mie să semnez, pentru că, dacă greșești, o să se întâmple o singură dată, a doua oară nu vei mai avea ocazia!”.
Cu Gigi Becali ați vorbit? Când am plecat, nu. Eu cu el, cât am fost pe-acolo, am stat de vorbă doar cinci minute, la Alba Iulia, la meci. Atât, mai mult nu, pentru că și așa mă enervează! Oricum, nici el n-a insistat, are totuși un respect pentru mine, îl simt.
Chiar așa? Eu sunt de principiul că patronul trebuie să dea banii, iar, pe de altă parte, să și pretindă. Dar să pretindă omenește. Nu poți să spui despre antrenor sau să-l tratezi ca pe o slugă, pentru că antrenorul, la rândul său, nu are, prin contract, numai obligații, ci și drepturi.
Pițurcă a spus, la despărțirea de Steaua, că Gigi Becali a fost invidios că întreg stadionul a scandat numele lui și al dumneavoastră la meciul cu Craiova și că nu putea suporta așa ceva. Eu știu?! Dar acum, dacă mă gândesc bine și judecând și după episoade din trecut, cu foști antrenori ai Stelei, s-ar putea ca Piți să aibă dreptate! Păcat că s-a încheiat așa un proiect care începuse frumos. Piți a adus jucători în vara asta pe stilul Stelei din 1986, voia spectacol. Erau jucători tineri, talentați, pe care voia să-i crească…
Teatru la Budapesta
În timp ce vorbim, lui Ienei îi sare în ochi clădirea Teatrului de Stat din Oradea, aflată în imediata apropiere. Brusc, schimbă subiectul: „Păcat de teatrul ăsta, de patru ani e în renovare, iar artiștii evoluează în alte locații din oraș. Nu-mi place acolo, sălile alea nu au acustica celei de aici. De-asta nici nu m-am mai dus la spectacole. Când am chef să văd o piesă, mă duc la Budapesta! Am prieteni acolo, îi sun, iar ei îmi procură bilete”.
„Prostiile” lui Ilie Dumitrescu
Credeți că va reuși Ilie Dumitrescu la Steaua? Eu îi doresc asta din tot sufletul. Am văzut însă că a spus o tâmpenie, anume că va lua campionatul! Cum să spui asta când tu n-ai nici măcar un antrenament la echipă? A, n-a luat nici bani când a venit, altă prostie, pentru că în felul acesta ești deja la mâna patronului. Eu cred că Ilie ar trebui să urmeze drumul început de Piți, însă văd că s-a apucat să spună despre Kapetanos că este singurul atacant de careu din lot. Mă rog, treaba lui, nu vreau să supăr pe nimeni, gata, nu mai vorbesc despre asta.
Se va rezolva problema lui Gigi Becali cu fanii? În privința asta chiar nu știu ce să zic, dar Gigi trebuie să înțeleagă că el nu va fi niciodată la fel de iubit precum fostele glorii, indiferent ce ar face. În schimb, ar putea să fie respectat, să se facă respectat, dar asta numai de el depinde. Sper să reușească, pentru că el a făcut și lucruri bune la Steaua.
Că tot ați amintit de Steaua din 1986, cum e posibil ca un jucător ca Majearu, care a câștigat atâția bani, să ajungă aproape falit? Măi, vedeți-vă de treabă, că jucătorii ăia din 1986 nu au câștigat deloc mult! Cine spune că aveau o mulțime de bani spune prostii! Eu am fost acolo și știu mai bine cât se câștiga. Crede-mă, eu am avut noroc de faptul că am antrenat în Ungaria și în Grecia, de acolo am câștigat bani, nu de la Steaua!
„CFR n-are antrenor pe măsura investițiilor”
Haideți să trecem și la echipa națională. Ne calificăm la Euro 2012? Va fi foarte greu! Din păcate, în ultimii 20 de ani, în fotbalul românesc se face un singur lucru: se urlă!
Bun, și ce ar trebui să se facă? Păi, în primul rând, până când jocul nu se îmbunătățește, nu văd ce s-ar putea face. Iar jocul și fotbalul românesc se vor însănătoși atunci când se va investi masiv în copii și juniori. Știu, e o placă veche, dar e adevărată. Din nefericire, nu prea mai avem antrenori specializați pe copii și juniori, pentru că la noi toată lumea vrea să antreneze la prima echipă. Iar dintre ăia care mai sunt totuși acolo, mulți renunță din cauza salariilor mici. Puțini realizează cât de importantă este munca unui asemenea antrenor. Practic, doar fenta și driblingul nu se învață, cu astea te naști, în rest totul poate fi antrenat. Mă uit la atacanții ăștia din Liga I, cum închid ochii când dau cu capul în minge! Și ne mai mirăm că naționala este unde este. „Imi, ugy ertetten hogy nem maradtal a Steauanal” La fiecare cel mult 10 minute, discuția noastră este întreruptă de câte un cunoscut al lui Ienei. Măcar un salut și câteva cuvinte, dar toți vin să-i strângă mâna. Iar scurtul dialog se poartă exclusiv în limba maghiară. Un exemplu: „Imi, ugy ertetten hogy nem maradtal a Steauanal. Szerintem jo munkat vegeztel volna, sajnalom”. Asta ar suna pe românește aproximativ așa: „Imi, am auzit că nu mai ești la Steaua. Ai fi făcut o treabă bună acolo, păcat”. La despărțire, întotdeauna tehnicianul nu uită să spună un „Koszonom”, adică „Mulțumesc”.
Cum vedeți campionatul intern? Lipsit de profesionalism! Nu există, în momentul de față, o echipă la care poți spune că există profesionalism sută la sută. Mă refer la toți cei implicați într-un club: jucători, antrenori, președinți, patroni. Apropo, nu dau nume, dar cine are urechi de auzit să audă, un președinte profesionist nu înseamnă un președinte cu gura mare și care să facă turul televiziunilor!
Și chiar nu avem nicio echipă unde să fie profesionalism adevărat? După părerea mea, nu. Nici chiar la Cluj, unde Paszkany nu a reușit până acum să aducă un antrenor la nivelul investițiilor pe care le-a făcut. La Steaua 1986, că tot o pomenesc, toți jucătorii, dar absolut toți, erau băieți inteligenți. Vorbesc despre inteligența în joc. Acum? Îi văd pe unii care bagă niște alunecări la rupere pe la centrul terenului. Pentru ce? Ca să iei un cartonaș aiurea? Înainte, jucătorii aveau personalitate. Acum, nu. Și nu doar din vina lor! Dacă dă unul cu călcâiul la meci, a doua zi este băgat în ședință, eventual și pedepsit. Nu e bine! Nu poți să-i iei jucătorului personalitatea, pentru că l-ai omorât! Uite, Piști Covaci, după ce a ajuns la Ajax (echipă care luase deja o dată Cupa Campionilor) și a luat, la rândul său, prima dintre cele două Cupe ale Campionilor cu el pe bancă, a fost întrebat de unii de aici, de acasă, ce le face fotbaliștilor de joacă așa de bine. Iar el a răspuns: „Îi las să joace!”. Foarte corect, le-a lăsat personalitatea, imaginația.
Bölöni și Piți, cei mai buni antrenori români
Nu sunteți prea critic? Nu! Și să-ți mai spun ceva cu preparatorii ăștia fizici, că sunt la modă acum. Bagă jaloane, bune și astea, dar la meci adversarii sunt adevărați, nu jaloane. Nu l-aș da pe Florentin Marinescu pe niciunul dintre preparatorii ăștia. Când a venit el la Steaua, Balint, cu genunchii drepți, nu putea să atingă pământul cu vârful degetelor de la mâini. Peste două luni, punea toată palma!
Ce mai aveți de criticat? Arbitrajele! Nu se poate ca munca unei echipe să fie dărâmată de fluierul unui arbitru. Ca să nu mai spun că greșelile de arbitraj de care ar beneficia o echipă care ajunge în cupele europene s-ar întoarce apoi împotriva sa. Acolo nu te mai ajută nimeni. Nici arbitrul, și nici adversarul, că acolo nu se dă nimeni la o parte. Poate și de-asta ieșim atât de repede din Europa!
Dintre antrenorii români, care considerați că sunt cei mai valoroși? Păi, Bölöni, care este și un tip foarte cerebral, Pițurcă, deși uneori este prea oltean, adică prea încăpățânat, iar dintre tineri, Pustai și Sabău. Și Olăroiu cred că este un antrenor bun, dar el și-a arătat limitele la Middlesbrough. Când conduci cu 2-0 și pierzi cu 2-4, apare un semn de întrebare.
Cum vedeți dumneavoastră reușita unui patron de club? Care este ciclul corect pentru ca banii investiți să aducă profit? Cred că, în primii trei ani, patronul trebuie să investească și să-și facă echipă. Urmează alți trei ani în care trebuie să-și amortizeze investiția. Abia după aceea vine și profitul. Evident, condiția esențială pentru a respecta acest ciclu este să aibă profesioniști la club și un management care să asigure performanța.
Ați mai accepta să lucrați în fotbalul românesc? Nu prea cred că ar fi momentul. Nu mă refer la toți, dar sunt patroni care nu se pricep, nu percep exact fenomenul, au impresia că ei le știu pe toate, jignesc, iar eu nu vreau să intru în bâlciul ăsta! Nu prea mai e locul meu în fotbalul actual…
Ne ridicăm după două ore. Ar mai avea o grămadă de lucruri de spus, dar îl așteaptă acasă niște oaspeți veniți din Ungaria. Brusc, îl întreb: „Domnule Ienei, ați mai lucra cu Gigi Becali?”. După o clipă de gândire, replică: „Doar într-o anumită conjunctură!”. Uups, deci și nea Imi… Totuși: „În ce conjunctură?”. „Păi, numai dacă ar veni și Pițurcă!”. „Și credeți că Pițurcă mai vine?”. „He, he, he, la cum îl cunosc eu, Piți nu mai vine. Așa că ai răspunsul la întrebare. Păi, ce credeai!?”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER