Merci beaucoup, Bratu!**

La cum s-au răsucit părerile și deciziile în ultimele 24
de ore, fronda de la Dinamo poate căpăta acum și accente
comice.

Bratu, detonatorul revoltei după eliminarea din Cupă de la Cluj,
revine în grațiile conducerii, Alexe așijderea, în timp ce pe
ceilalți patru disidenți nimeni să nu-i mai vadă. Unul dintre șefi,
evident Badea, și fanii in corpore. Acum, când Adrian Cristea,
Zicu, Boștină și Mărgăritescu se așteaptă să fie jupuiți de vii
pentru o revoltă la care n-ar închide ochii niciun club de liga a
patra dintr-un fotbal civilizat, nu le-ar putea oare trece acestora
prin scăfârlii că, până la urmă, Bratu n-a fost decât un pion
otrăvit în bisericuța lor?!

Ă‚sta ne-a ațâțat, a făcut pe cocoșul și-acum cânta după cum îi
comandă șefii… Dacă v-ați coborî la micimea culturii lor
fotbalistice n-ați gândi la fel? Rebelii fără cauză, dar chiar fără
nicio cauză, ar putea să-și aducă aminte că Dobrin a ratat
Mundialul vieții, singurul, pentru o revoltă de catifea. Iar toți
patru, Zicu, Adrian Cristea, Mărgăritescu și Boștină, nu-i ajung
Gâscanului nici măcar la unul dintre crampoane.

În editorialul „Povara lui Bratu” publicat duminică pe site,
eram de părere că pe Bratu, Alexe, Mărgăritescu și ceilalți nu i-au
unit nici vestiarul, nici gazonul, nu-i va uni nici revolta. Gașca
s-a spart mai repede decât am fi crezut cu toții. Dumnezeu i-a mai
făcut o dată cuib berzei chioare. De atâta amar de vreme,
conducerea clubului se tot strofoca să înceapă odată remanierea a
lotului și nu știa cum să apuce subiectul. Să nu supere pe cineva,
să împace pe toată lumea. Pretextul Bratu a rezolvat ecuația fără
remușcări și fără regrete.

P.S. Măcar pentru vreo două-trei zile, până la ștergerea tuturor
păcatelor. Doar am mai văzut cu toții acest film.