MESAJ EMOȚIONANT DUPĂ‚ 18 ANI DE LA DISPARIȚIA LUI KLEIN!** „Tată, m-am făcut mare”

2 februarie 1993 este una dintre zilele cele mai triste ale
fotbalului românesc. Este ziua în care Michael Klein, unul dintre
cei mai buni fotbaliști români, și-a pierdut viața. Klein a murit
în timpul unui antrenament susținut cu echipa sa, Bayer Uerdingen.
Azi, când se împlinesc 18 ani de la moartea sa, Dominique, fiica
lui de 20 de ani, îi transmite un mesaj prin intermediul
ProSport.

Ultimul an a fost destul de zbuciumat pentru Dominique Klein,
fiica fostului mare fotbalist român. După ce a luat BAC-ul cu brio,
Dominique a intrat la Facultatea de Relații Internaționale și
Studii Europene din Cluj, la limba germană, și de ceva vreme
lucrează la o agenție de turism online din Germania, care are
filiala în orașul de pe Someș. În 2010, fiica lui Klein a
participat la Olimpiada de Germană de la Timișoara cu o scrisoare
adresată tatălui ei dispărut prematur, iar anul acesta mesajul ei
pleacă spre Mișa prin intermediul Pro Sport.

„Cu fiecare an care trece îmi e tot mai dor de tata. Acum m-am
făcut mare, mi-am luat viața în propriile mâini, dar tot îi simt
lipsa”, a spus Dominique, care e ajutată des de foști colegi ai
tatălui său, Ioan Andone, Ionuț Lupescu, dar și de Lisa, soția lui
Mircea Sandu. „Nu îmi place să vorbesc despre cum o ajut. Pot să
spun că am fost foarte bun prieten cu Mișa și am rămas și acum
apropiat de Dominique”, a recunoscut Lupescu.

Lucescu
l-a pus căpitan la 19 ani!

Antrenorul lui Șahtior Donețk, Mircea Lucescu, are numai cuvinte
de laudă la adresa celui care a fost Michael Klein, pe care l-a și
pus căpitan la Corvinul, la doar 19 ani. „În acel moment, eu eram
antrenor-jucător la Corvinul și nu am vrut să acaparez și
banderola. Dintre toți, Mișa era cel mai înzestrat din toate
punctele de vedere pentru a purta banderola. Devotamentul față de
echipă și culorile clubului, spiritul de sacrificiu și altruismul
de care dădea dovadă în relația cu colegii săi atât pe teren, cât
și în afara lui, îl recomandau ca lider. A fost un fotbalist
complet”, își amintește tehnicianul de 65 de ani.

Fetița
din globul de sticlă

Dragă
tată,

Singurul refugiu pe care îl găsesc într-o zi ca cea de
astăzi este, din nou, scrisul. Ziua de 2 februarie – cea mai tristă
zi din an – mă găsește la Cluj, singură, guvernându-mi viața. Da,
tată, fetița ta și-a luat zborul, și-a luat viața în mâini.
Studiază, lucrează, aspiră și visează.

Am impresia că trăiesc în două lumi care se îmbină, ca
două semicercuri, într-un întreg. Pe de o parte, sunt fiica unei
legende, pe de altă parte sunt Dominique, pur și simplu Dominique.
Amintirea ta mă face puternică, mă provoacă să-mi împing limitele
tot mai departe, cu fiecare pas făcut înainte. Îmi dai forță, tată.
Ai arătat lumii întregi că, după cum spune un proverb, „Semeni un
gând, culegi o acțiune. Semeni o acțiune, culegi un obicei. Semeni
un obicei, culegi un caracter. Semeni un caracter, culegi un
destin”. Aveai un caracter atât de puternic, încât viața nu-ți
putea oferi un destin uman, nu puteai fi decât o legendă. Legenda
trăiește mai departe prin mine. Tu trăiești mai departe prin mine,
tată.

Mă simt ca o fetiță într-un glob de sticlă. Mai știi cât
de tare te fascinau? Te fascina cum, cu o singură mișcare, se
pornea viscolul, ca mai apoi, fulgii de zăpadă să se aștearnă
într-o aliniere perfectă, aducând o liniște care făcea aproape
uitată urgia de mai înainte. Așa se întâmplă și la mine. Uneori,
globul este scuturat de viață, mă pierd în tumult și nu văd la doi
metri de mine. Apoi, după un timp, lucrurile se liniștesc și eu
rămân în acel glob de zăpadă, ocrotită parcă de un înger. Viața
creează un echilibru între agonie și exaz, bucurie și tristețe,
viață și moarte. Orice lucru din lume este creat din aceste două
extreme. Dispariția ta, care a provocat o reacție în lanț, a fost
ca spinul unui trandafir, care deși s-a întâmplat pentru totdeauna
în sufletul meu, nelăsând rana aceea să se mai vindece vreodată, nu
mă poate împiedica să vreau să-i simt mireasma. Oare cum aș fi fost
fără această tragedie? Răspunsuri? Nu caut. Viața mi-a luat pe de o
parte și mi-a dat pe de alta.

Poate vrei să știi ce fac restul. Mama e bine. Îmi spune
tot mai des că sunt copia ta fidelă și că pentru asta mă iubește cu
atât mai mult. Se gândește des la tine. Nea Ando mă suna mereu.
Omenia, implicarea și gesturile lui mă mișcă până la lacrimi.
Familia Lupescu și familia Sandu îmi sunt și ele mereu aproape.
După cum vezi tată, m-ai lăsat pe mâini bune. Acum, în încheiere,
îți promit că n-am să las pe nimeni și nimic să-mi ofilească
sufletul, pentru că e singurul loc în care te mai pot simți viu.
Ești un mare capitol din viața mea și după cum tot ce e scris
rămâne etern, așa vei rămâne și tu pentru totdeauna, adânc
întipărit în sufletul meu.

Te iubesc,
Dominique

Cine a
fost Klein?

Michael Klein (foto, în dreapta) s-a născut pe 10 octombrie
1959, în satul Amnaș (Sibiu). A fost legitimat la Corvinul din 1973
până în 1989, când a trecut la Dinamo. Mișa a fost prezent la CE
1984 din Franța și CM 1990 din Italia. După 1990 s-a transferat la
echipa germană de prima ligă Bayer Uerdingen. Cifrele carierei
sale: 322 jocuri/36 goluri în Divizia A, 90/5 în echipa României,
13/2 în cupele europene și 62/0 în Germania. Michael Klein a murit
pe 2 februarie 1993 la Krefeld, Renania de Nord-Vest, în timpul
unui antrenament susținut cu echipa sa, Bayer Uerdingen.