Cel mai reputat tehnician român împlinește astăzi 63 de ani. „Dacă rezista comunismul, aș fi avut deja un an de pensie”, spune „Il Luce“ glumind. „Așa însă mai am de muncit”, completează tot el. „Nu știu cât”, anticipează o întrebare pe care voiam să i-o adresăm. Dialogul curge de la sine. Lucescu e echilibrat, volubil și educat. Se simte chiar și la telefon, într-o discuție în care omul Mircea Lucescu a vorbit destul de puțin despre fotbal.
Cum vă simțiți la 63 de ani? Nu e mare diferență față de cum eram și acum 20 de ani. Nu m-am schimbat foarte mult de-a lungul timpului. Sunt poate mai reflexiv, mai atent, mai răbdător… Dar în copilărie cum erați? Orice fac nu pot să nu mă gândesc la cât de înverșunat eram în dorința mea de a ajunge un mare fotbalist. De aceea am fost dornic să acumulez cât mai multe cunoștințe în domeniu. Eram însă foarte săraci, iar pe timpul verii lucram la o fermă ca să-mi pot ajuta familia. Culegeam fructe și legume ca să câștig un ban.
Vă plăcea școala? Eram un elev foarte bun pentru că eram conștient că doar așa pot reuși în viață. Îmi împărțeam timpul între școală, joacă și fotbal. Îmi plăceau literatura, istoria, geografia, chiar și chimia. N-aveam eu timp să rezolv probleme la matematică, nu mă atrăgeau desenul sau muzica. Mi se păreau pierdere de timp și aveam impresia că îmi mănâncă din timpul pe care puteam să-l aloc fotbalului. O perioadă m-a tentat facultatea de chimie, dar în final am ales comerțul exterior, pentru că mi s-a părut ceva mai apropiat de profilul meu.
Bani când ați început să câștigați? În timpul școlii am câștigat primii bani, pentru că primeam bursă. Apoi, când am ajuns la Dinamo și primeam salariu pentru că aveam grad de sergent major. Și la facultate am primit bursă. Cel mai bine am început să câștig când eram la Sportul Studențesc, deoarece eram și locotenent de la Dinamo. Prima investiție? Un apartament în București.
Ați făcut multe sacrificii? Niciun sacrificiu nu mi se pare prea mare pentru ceea ce am obținut. Sigur că nu am avut o tinerețe normală. Atunci când eram în cantonamente și coechipierii mei se țineau de distracții, eu mă ascundeam ca să învăț și să mă pregătesc pentru examenele de la facultate.
De ce nu ați mai făcut un copil? Pentru că atunci erau vremuri grele. Într-un apartament stăteam la un moment dat șase persoane, eu, soția și copilul, mama, tata și fratele meu. Am vrut să cresc un copil în condiții cât mai bune, decât mai mulți în condiții vitrege. Astăzi aș fi făcut și zece, atunci l-am avut doar pe Răzvan.
Când v-ați îndrăgostit prima dată? Nelly a fost prima mea dragoste. Ne-am înțeles excelent din prima clipă, am avut și avem preocupări și preferințe comune. Este mare lucru să găsești o persoană care să simtă la fel ca tine, care să îți împărtășească totul. O admir enorm pentru sensibilitatea sa, pentru capacitatea de a se sacrifica întotdeauna pentru ceilalți…
Aveți mulți prieteni? În meseria mea e greu să‑ți faci prieteni. În plus, nu-mi plac persoanele care profită de prietenie. Poți să profiți de orice pe lumea asta, numai de prietenie nu!
Cum vă relaxați? Fac foarte multe lucruri, mă implic în cât mai multe activități. Înainte, fotbalul era totul pentru mine, acum mi-am dat seama că trebuie să mai păstrez timp și pentru altceva. Citesc foarte mult, mă plimb… În Italia mi-ar fi fost mai ușor, aici, în Ucraina, sunt distanțele foarte mari.
Dacă mâine ați avea 25 de ani, ce ați face? Ce perioadă frumoasă am trăit la vârsta aceea. Mă căsătorisem de patru ani, îl aveam pe Răzvan, eram căpitanul echipei naționale. N-aș schimba nimic, pentru că eu consider că fiecare om are croit drumul în viață și fiecare experiență își are rostul său.
Nu v-ați căsătorit devreme? Ba da, la numai 21 de ani, și am făcut și un copil foarte repede. La fel a făcut și Răzvan. Și așa cred că e cel mai bine. Pentru un sportiv de performanță este foarte important să își organizeze viața cât mai repede, să-și facă o familie. Sigur că există și riscuri. Să îți dai seama că ai făcut o greșeală, că te-ai grăbit, și să divorțezi.
Sunteți un om bogat? Averea îți dă numai bătăi de cap! Dacă ai mulți bani, nu mănânci mai mult decât ceilalți. Pentru mine nu banii sunt importanți, ci tot ceea ce am adunat de-a lungul anilor din punct de vedere sufletesc.
Fotbaliștii actuali au tendința de a-și căuta jumătatea printre vedete… O astfel de relație nu prea are sorți de izbândă. Intervine un conflict de imagine, deoarece fiecare simte nevoia să iasă în față. În general, eu nu cred în astfel de relații, dar fiecare e liber să își aleagă jumătatea.
Aveți mai mult timp ca bunic decât aveați ca părinte? Nu am timp mai deloc. Noi suntem aici în Ucraina, iar nepoții mei, Matei și Marilu, sunt departe. Studiază în Elveția.
Îi iubiți mai mult decât pe Răzvan? Dragostea mea e la fel pentru toți, nu pot s-o împart. Avem o relație foarte frumoasă, dar nu sunt un bunic tipic. Nu-i copleșesc cu dragostea mea, pentru că nu am timp. Sunt bucuros însă că fiul meu s-a căsătorit devreme și are acum doi copii mari. Pot să sper că o să mă bucur de strănepoți. De-abia atunci o să am timp și o să-mi dau seama exact ce înseamnă un copil. Și lor o să le acord mai mult timp decât am făcut cu Răzvan sau cu nepoții!
„Fotbalul mă ține treaz“
V-a educat fotbalul și ca om? Fotbalul e esența vieții mele! În acest sport nu se poate vorbi de indiferență. Te provoacă întotdeauna să iubești la nebunie sau, din contră, să urăști. Fotbalul mă ține treaz. Viața unui fotbalist sau a unui antrenor e foarte concentrată și nu ține cont de trecut sau de prezent. Cel mai important e viitorul.
Ce oraș vă place cel mai mult? Fiecare oraș are farmecul lui, dar depinde și de experiențele trăite acolo. Dacă joci la Madrid, de exemplu, și pierzi, nu mai apreciezi orașul. Te gândești la ale tale și orașul ți se pare gri și plictisitor. Când învingi și ai satisfacții, e frumos peste tot.
Nu aveți un loc favorit? Îmi place în Brazilia, pentru modul în care oamenii de acolo își trăiesc viața. E un trai primitiv, dar într-un sens pozitiv, cu samba, fotbal, plajă, sex… E extraordinară viața brazilienilor. Îmi mai place și Italia pentru spiritul italienesc, pentru artă și toată istoria lor.
"Tata va mai antrena mult timp, deoarece are nevoie de fotbal. E un om plin de vitalitate și de energie și nu i-ar fi ușor să stea deoparte de fenomen. Pentru el viața ar fi plictisitoare fără fotbal" – Răzvan Lucescu, antrenor FC Brașov
7 titluri de campion a câștigat „Il Luce“ în cariera de antrenor
9 goluri a înscris Mircea Lucescu pentru reprezentativa României
362 de meciuri a jucat Mircea Lucescu în primul eșalon din România, reușind să marcheze 78 de goluri
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER