Băi, băieți!? Băi, dar cum v-ați adunat toți, mă! Așa mulți! Tocmai acum? În seara asta? Când nu pot ajunge până-n Chiajna… Mi-e dor de voi. Mi-e dor de voi toți și de toate amintirile noastre. De tricoul ală galben pe care-l pupam flămând de victorii. De tricoul ăla pe care mi-l sfâșia Skuhravy atunci când scăpam de el ca de-o scamă de pe rever. La Kosice. Și peste tot pe unde-am trecut.
Noi. Mi se derulează imaginile-n minte cu încetinitorul când vă văd iar. Vă revăd aproape pe toți acum. Și ce-mi aud urechile!? Di-diiii Pro-daaaa-an. Di-diiii Pro-daaa-an. An de an, refrenul ăsta îmi mergea la inimă. Voi sunteți? V-am recunoscut. Voi, mândrii mei din tribune, de la Asociația Steliștilor 1947. Mi-e dor de toată galeria. Mai cu forță, tată! Pentru Tătuca! Nu mai așteptați încă o dedicație pentru Goram. M-a gâdilat atunci McCoist tot meciul și-am zis să le fac un cadou dacă Brian și Gazza au alergat degeaba. Amintiri, Replay, YouTube…
YouTube? Acum vreau să văd un gol de la voi. Mda, cam greu. Stelică și Fane Preda la galbeni. Stângaciu și Gherasim la Steaua mea. Dar, tu, Licinia, de ce plângi? Ce cadou ți-a făcut Lăcă? Știu, avem multe prin acasă. Plachete, tricouri. N-am făcut schimb cu toți. Prea îi mângâiam tot meciul și plecau cu privirea rătăcită într-un smoc de iarbă. Ca-n America… Dar pune-l acolo. Printre fleacurile mele pe care le iubesc atât de mult. Abia aștept să-l văd și p-ăstă.
Tricoul ăsta. Văd și prin tribune. Pe diverse siluete. Te zăresc și pe tine, Nașule. Sunt aici. Sunt mereu aici. Nu-mi schimb crezul după cum adie vântul. Dom’ doctor, Pompi! Nu e nevoie de trusă azi. Ai numai bărbați lângă tine. Drepți. Coloana lor vertebrală nu e din carton. E și presă observ. Voi m-ați plăcut. Mereu. Nu știu de ce… Îl văd și pe nea Ovi. Îl văd și pe Filo. Filo, n-o să te iert vreodată. M-ai pus să urc 70 de etaje pe scări la un eveniment de Up-Running ProSport. Aveam condiție fizică de sătmărean. Și determinare de oltean. Ca Adi Ilie.
Adi? Tu ești, Cobra? Adi, nici nu te-am recunoscut. Băi, tu ești mai tânăr ca mine. Dacă te-ar vedea Ranieri, te-ar căuta și în gaură de șarpe ca să te ia cu el, la Nantes. Mi-era greu să-ți pun o barieră. Mereu inspirat. Mereu inventiv. Nu știu de ce joci acum cu ghete roșii, de baschet, dar nimeni văd că nu te poate opri. Știu, îmi vei spune că ai rămas același fan Federer. Găniță, ai noroc că nu-s acolo. N-ai mai fi tras atât de mult. Și, tu! Sabine? Pari mai durduliu. Și nu te mai certa cu spectatorii! Nu sunt Nea Țiți și nea Mihai pe bancă. E… Nea Piți! Ooo, nea Piți. În seara în care jucăm cu Olanda. Îți mulțumesc și ție că ți-ai rupt din timp pentru mine. Și ție, Baciule. Și ție, Dane! Și ție, Ionuț.
Ionuț, ești în Elveția, dar poate te întorci. Nu la meciurile astea, că vin eu la următorul. Pe Popescu nu l-am simțit c-ar avea nevoie de mine, are tonus bun și clarviziune ca pe timpuri. Dar Belo și Gică Mihali au nevoie de umărul meu. Umăr la umăr. Ca pe vremuri. Și tu, Dan Stângaciu, mă bucur că încă îți mai amintești cum mi-am desenat apărători cu crema de ghete. Așa era-n copilărie, făceam orice ca să-mi văd visul cu ochii. Și, tu! Denis. Nu te întrista când Cătălin Cârnu le ridică mingea la fileu spectatorilor, iar prenumele tău e urmat de un apăsat „Alibec”. Povestea asta frumoasă merge mai departe și fără noi.
Sper că Ștefania și Răzvan mi-au ținut cu bine locul. Nu sunt ca mine, niște moroșeni dintr-o bucată, dar îmi place să spun că sunt hotărâți ca mine.
Mă bucur că v-am văzut, prieteni. Ați pus suflet. Ați jucat cu sufletul. Nu știu cât de tare vă e dor de mine, dar mie mi-e rău tare de voi.
Mulțumesc, băieți! Vă pupă Tătuca…
Steaua 1996 (antrenori: Victor Pițurcă și Narcis Răducan) Stângaciu, Gherasim – Baciu, Miu, Militaru, Lincar, Falemi, D.Șerban, Sabin Ilie, A. Călin, Lăcătuș, Ciocoiu
Naționala 1996 (antrenori: Mircea Rădulescu, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, Basarab Panduru) Stelea, Preda – Belodedici, Răzvan Prodan, Mihali, Săndoi, Ciobotariu, Lupescu, Gh. Popescu, Ad.Ilie, Ganea
Arbitru: Cristi Balaj
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER