27 septembrie reprezintă data ce va ocupa un loc special în calendarul amintirilor. Sub privirile lui Traian Băsescu, Jacques Rogge, Octavian Morariu, Ion Țiriac și ale peste 50 de medaliați olimpici, ieri a fost inaugurat noul sediu al COSR. Stabilimentul în formă de semilună albă cu rol de Muzeu al Sportului românesc a costat aproape 5 milioane de euro.
La răscruce de drumuri sportive, în intersecția Arcului de Triumf, atmosfera devine trepidantă. Ne aflăm într-un loc sugestiv, la doi pași de terenul pe care dansează baloanele țuguiate și totul a fost lucrat cu penseta! Bronzul rugbiștilor de la Paris din 1924 a aprins scânteia șirului de medalii olimpice românești, iar accentul franțuzesc e asigurat acum de Rogge, de Morariu…, dar etapa discursurilor și a pomilor sădiți ia sfârșit. Pătrundem în impresionanta colecție de obiecte cu semnficații aparte, iar cultura materială și spirituală formează la etajul al doilea un adevărat labirint din care nu mai vrem să ieșim. Cădem pradă farmecului imaginilor rupte din diferite epoci ce ni se succed cu repeziciunea cadrelor unui spot de promovare a unui film de Oscar și parcă pedalăm în gol.
Poze, obiecte, trofee Ni se taie răsuflarea când „tușăm” o sabie din tinerețea lui Covaliu și evadăm într-un trecut glorios prin interemediul unor imagini îngălbenite de trecerea vremii. Ne agățăm cu privirea de vitrina ce păstrează o jambieră a lui Ion Voinescu, în timp ce Traian Băsescu (foto) se oprește la Cupa Prințesa Sofia, câștigată în 1972 de tridentul Ruzici-Simionescu-Mihai. „Uite! De la mine n-au pus nimic”, spune pe un ton hâtru un domn venerabil ce încă afișează o ținută sportivă. „N-aveam cum să mulțumim pe toată lumea, pentru că totul a fost încropit ad-hoc în trei săptămâni, iar unii campioni nu ne-au donat încă ceva. Vom expune toate obiectele abia de la anul, pentru că muzeul se va extinde pe toate nivelurile clădirii, iar publicul larg va avea acces din 2012”, ne însoțește vocea directorului muzeului, Vladimir Ene, în timp ce ne intersectăm cu replica în miniatură a „Zeiței de la Montreal”. Ne pironim instantaneu privirea pe cuiele care au bătut argintul Ionelei Tîrlea și urmărim discursul. „Aceasta e o gravură de la 1850, iar această imagine de la Torino, din 1911, ni-i prezintă pe gimnaștii care dansau jocuri populare. Dar vrem să avem un magazin, garderobă, un spațiu de odihnă și ne dorim ca TVR să ne ajute cu niște filmulețe scurte de arhivă prin care să creăm o atmosferă de-a dreptul impresionantă”, conchide Ene. Odată începută, cursa de „finisare” a seifului amintirilor olimpice se va finaliza în curând, iar edificiul de la Șosea intră din 2012 în circuitul „Noaptea Muzeelor”. Merită vizitat!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER