Neagu, Eusebio și mandatarul
Sfârșitul anilor ’70. Steaua lui Sandu Neagu stătea să apună.
Toate amintirile de pe gazon ale nouarului rapidist alunecau încet
către cartea poveștilor. Primul titlu al Giuleștilor, finalele de
Cupă cu Dinamo sau cu Craiova, golul cu fentă și piruetă de la
Guadalajara, cu Cehoslovacia, când trecuse oare aproape un
deceniu?…Rapidul începuse să penduleze deja între Divizia A și B.
Cuplajele bucureștene mergeau însă mai departe. Cu Dinamo, Steaua
sau Sportul. În tribuna de la „Republicii’ sau de la „23”,
Iliuță-Mandatarul continua însă să-și facă reclamă la semințele de
floarea soarelui și de bostan cu îndemnul „mâna lu’ Tamango, pasa
lu’ Liță, capul lu’ Neagu”. Coloana vertebrală a uneia dintre cele
mai iubite garnituri vișinii all-time. Totul era însă la timpul
trecut. Fără importanță când în joc era chiar sufletul comerțului.
Abil, negustorul de bomboane agricole își lăuda marfa lipindu-i o
etichetă care să-i certifice calitatea. Precum Dobrin, pare-mi-se
din poveștile lui Nea Vanea, care a mângâiat reverul costumului
unui oficial străin și a exclamat extaziat „Eusebio!”. Ceva peste
acea calitate de ștofă încă nu se inventase.
Cu reclama „mâna lu’ Tamango, pasa lu’ Liță, capul lu’ Neagu”
sacii cu semințe ai lui Iliuță-Mandatarul se goleau până la pauză.
Deși Răducanu nu mai putea fi surprins în ofsaid decât în culorile
altor echipe, iar Dumitru desena demult jocul Stelei. Doar Neagu
privea stingher viața dintr-un colț cenușiu, abătut și resemnat
după cum a trăit și ultimele minute din finala Cupei cu Craiova din
’75. Imaginile, poate ultimele ca jucător reținute de arhive, îl
surprindeau trist, în fund pe gazon, cu brațele încolăcind
genunchii chiar lângă poarta olteanului Purcaru. Dumnezeu să-l
ierte!
P.S. Cornel Dinu a spus-o într-un alt context. „Bine că am trăit
să o văd și pe asta”. O spunea vineri referindu-se la revolta de la
Dinamo. Sâmbătă a trăit despărțirea de încă un mexican. După
Dobrin, Dumitrache, Mocanu, Adamache, Anca, Tătaru,
Ivăncescu…Toți s-au stins în jurul vârstei de 60 de ani, când ar
fi trebuit să-și ducă nepoții în parc și să le povestească despre
Pele și Bobby Charlton.