Noblețea nu cere buletin! Gestul incredibil făcut de Teodor Lucuță cu câteva zile înainte să se stingă

Coleg de spital cu Teodor Lucuță, fosta glorie dinamovistă decedată în urmă cu trei zile, a fost un domn care a pretins că este Radu Rotaru, fostul fundaș stânga al Stelei. Numai că acesta a murit în urmă cu un an

Te ridici ușor de pe patul de spital. În față, Teodor Lucuță zâmbește și, din când în când, îi aruncă soției priviri pline de înțeles, în care stă adunată o dragoste de peste 30 de ani. Femeia alături de care fostul jucător al lui Dinamo a reușit să depășească depresia îi întoarce gestul aproape natural. Discuția legată de prima întâlnire a celor doi este subit întreruptă de Lucuță. Ochii albaștrii se mută de la soție și sunt acum serioși: „Dacă tot sunteți aici… Știți, am aflat de dimineață că două saloane în față a fost internat Rotaru, fost jucător la Steaua. N-are pe nimeni, săracul. Și, din câte mi-au spus doctorii, i-au amputat ambele picioare. Nu vă puteți imagina ce gol în stomac am simțit când am aflat asta. Și de el a uitat fotbalul”.
Are lacrimi în ochi, dar problemele de sănătate l-au învățat să le ascundă. Astfel că, în loc să-și șteargă o lacrimă, continuă povestea: „Când am aflat că i-au amputat ambele picioare, le-am rugat pe asistente să se ducă și să-i cumpere de mâncare, apă, pampers. Și am avut grijă să nu bage ele banul în buzunar, mi le-au arătat înainte să i le ducă. Eu am familia lângă mine și, de bine, de rău, încă mai am un picior”.

„Eu o să-i mai cumpăr lucruri!”
Aproape 100 de lei. Atât i-a oferit Teodor Lucuță pacientului Rotaru. „Puțin!”, ar spune unii. „Mult”, ar spune un om care nu se bucură de o situație financiară bună și are marcate în calendar mai multe zile de internare decât sărbători: „Știți, nu o duceau prea bine cu banii. Abia reușeau să acopere cheltuielile cu spitalul”, avea să recunoască nora fostului dinamovist marți seara, la telefon. Lui Lucuță nu i-a păsat. Avea un altul nevoie mai mare de bani, iar drama îl impresionase. Pe alocuri se și regăsea în ea. Îi părea rău că nu poate să se deplaseze până la salonul cu pricina: „Mai schimbam și eu o vorbă, două cu el. Despre fotbal, despre Steaua, despre Dinamo. Despre ce eram și ce-am ajuns. Poate îl puteți ajuta dumneavoastră. Eu o să îi mai cumpăr lucruri”. Privirea plină de reproș a soției era ignorată. După 30 de ani înveți ce anume să bagi de seamă și ce nu. Iar Lucuță bifa „da” în dreptul lui „să îl ajut pe Rotaru” și „nu” în dreptul soției, care probabil se gândea cum să-i plătească amputarea.

Țiți Dumitriu: „Am fost la înmormântarea lui”
Și ceea ce pentru Teodor Lucuță a devenit o luptă interioară, pentru jurnaliști s-a transformat într-un subiect „mai interesant”, unul care ar putea prinde prima pagină: un stelist și un dinamovist internați în același spital, cu aceleași probleme. Telefoanele au ieșit din buzunare și au început să apeleze foști colegi ai lui Radu Rotaru pentru două-trei vorbe. Țiți Dumitriu și Lajos Sătmăreanu au fost primii pe listă, dar răspunsul lor a venit ca o lovitură în moalele capului: „Radu Rotaru este mort de un an de zile. Am fost la înmormântarea lui anul trecut”. Confuzie sau coincidență de nume? Luăm din nou drumul spitalului pentru a căuta răspunsuri. Camera 210 are opt paturi, așezate de fiecare parte a pereților.

„Sunt Gheorghe Rotaru! Ah, mă cheamă și Radu”
La geam, un domn fără ambele picioare privește spre geam. Nu ne așteaptă, dar nici nu pare surprins când ne prezentăm. Cataracta îi acoperă culoarea ochilor, iar parul alb, barba neîngrijită și pijamalele murdare trădează faptul că locuiește pe stradă. „M-am născut în ’42, în iunie parcă, pe întâi. Jucam fundaș stânga cu Sătmăreanu, Hălmăgeanu, Sameș. Mă bătea ăla, Hălmăgeanu, de mă rupea dacă nu jucam bine”, spune „domnul Rotaru” cu un entuziasm ieșit din comun.

E corect până aici, dar suntem circumspecți pentru că data nașterii spusă de acest domn nu este cea a adevăratului Radu Rotaru. Echipele la care a jucat sunt diferite față de realitate. Numele de Radu îl spune lângă cel de Gheorghe. Prea multe nu se potrivesc. Un nod în stomac se așază necontenit pentru că trebuie să îi spunem că știm că nu este adevăratul fotbalist de la Steaua și că cel care pretinde a fi a murit în urmă cu un an. Moment în care ochii i se măresc, iar mâinile sale capătă un tremurat necontrolat. „Cum să nu fiu? Toată viața am jucat doar la Steaua. Mergeți cu mine la un garaj spre Alexandria și vă arăt poze. Am jucat la Steaua din ’68 până în ’84”.

N-are niciun act de identitate
Privim spre pământ. Radu Rotaru a fost fotbalist al Stelei până în 1970. „Atunci când suferi o operație cum este cea de amputare, circulația sângelui are de suferit. Este un om care stă pe stradă, familia nu îl caută. Poate să spună că este cine vrea dumnealui. Noi l-am primit deși nu avea un act de identitate. Astfel de lucruri se întâmplă des”, vin explicațiile de la asistente.

Facem cale întoarsă spre redacție cu o singură imagine. Cea a unui om care urma să își piardă al doilea picior, dar care a întins o mână unui alt om, care și-a ascuns identitate pentru a primi ajutor. Domnul Lucuță nu se considera păcălit. Era împlinit că a împărțit puținul pe care îl avea cu un alt om, Radu Rotaru sau nu.