O bară frumoasă sau un gol urât?

Cine era Rapidul până să-l cunoască pe Copos: O echipă iubită care nu știa ce e fascinația puterii, dar cocheta cu farmecul vieții într-o „potcoavă” îmbrăcată în gradene, cu multe dimineți, nouă cupe, un campionat, cântată de o galerie frumoasă din inima tribunei a II-a, care prefera o bară frumoasă în locul unui gol urât.

Cine e Rapidul după ce l-a cunoscut pe Copos: O echipă la fel de iubită care a gustat din fascinația puterii la umbra nocturnei, cu farmecul vieții fredonat în cântecele cu Dan Coe, cu 13 cupe, trei campionate, patru supercupe, plus un flirt cu Europa din care se naște cel mai bun parcurs internațional din istoria clubului. Un club cu aceeași galerie pe același bit, acum mutată în peluza nouă, dar care gândește altfel când trebuie să aleagă între o bară frumoasă sau un gol urât.

Cine era Copos până să cunoască Rapidul: Un fost utecist în cautarea fascinației puterii printre mineriade, transformat în om de afaceri de oportunitatea tranziției, importator de bunuri folosibile cu ajutorul prizei, susținător al lui Dinamo, un așa zis microbist care nu știa să facă diferența dintre o bară frumoasă și un gol urât.

Cine e Copos după ce a cunoscut Rapidul: Cel mai vechi finanțator- patron- creditor din fotbalul românesc de după ce au dispărut uteciștii, ademenit de fascinația puterii cu scaunul de vicepremier și apoi părăsit pe holurile tribunalului cu trei dosare în brațe, un Berlusconi din Giulești ajuns, după 20 de ani, două campionate câștigate, patru cupe luate, patru supercupe strânse, plus cea mai mare performanță europeană din istoria clubului, un om rămas singur împotriva tuturor, care nici măcar nu a învățat diferența dintre o bară frumoasă sau un gol urât.