Wesley a reusit o tripla de senzatie si ii salveaza scaunul lui Lacatus! Golurile au fost marcate de Wesley ’47, ’61 si ’90. De câte ori nu ați citit titluri sau supra titluri în genul acesta, fie în presa românească, fie în cea de aiurea? Interesant este că sunt țări, în Egipt de exemplu, unde doar dacă înscrii de cinci ori într-un meci ești băgat în seamă, în altele, cum sunt cele sudamericane, această performanță pur și simplu nu există, în timp ce în altele, ca la noi, ești considerat autorul unui hat-trick doar dacă ai înscris de trei ori consecutiv, fără ca între golurile marcate să se interpună cineva, fie el adversar sau coechipier. Dar, cel mai interesant este că poți marca în ambele porți și să reușești un hat trick recunoscut de toată lumea din acel campionat. Inclusiv să marchezi trei goluri în propria-ți poartă. Rarisim, dar s-a mai întâmplat.
Fiind publicat într-o revistă englezească, Four Four Two în speță, să spunem din start că acest articol privește mai mult fotbalul britanic, adică este concentrat pe țara care a inventat fotbalul. Pe urmă, nu toți sunt familiarizați cu termenul, dar se pare că doar pentru insulari este important. În sfârșit, era normal să începem cu Hurst, omul care a marcat, cu hat-trick-ul său, finala din 1966, care înseamnă, încă și azi, singurul titlu suprem din istoria fotbalistică a Angliei.
Motto: „Socrul meu i-a spus soției mele că voi marca trei goluri în finală, iar eu am râs când am auzit. Nu mi-a venit să cred că am reușit!” Geoffrey Hurst
Incredibil, într-adevăr! Dacă nu ar fi fost o partidă de cricket, probabil că noțiunea de hat-trick nici nu ar fi existat. Termenul a apărut în 1858, când un jucător englez, Stephenson, a lovit trei bețigașe din trei lovituri posibile într-un joc împotriva lui Hallam. După cum spune legenda, drept recunoștință, Stephenson a primit cadou de la coechipierii săi un set de trei pălării albe. Din acest motiv, când sintagma a fost adoptată în fotbal, unui fotbalist i se recunoștea că a reușit un hat-trick doar dacă marca trei goluri consecutive într-o partidă, fără ca alt jucător să înscrie între golurile sale. Și asta nu era singura condiție! Golurile trebuiau marcate după ce respectivul jucător atingea mingea cu ambele picioare și cu capul (un hat-trick „perfect”, conform standardelor moderne). Asta a fost doar la început.
Din fericire pentru fotbaliști, cerințele unui hat-trick nu mai sunt drastice (cu excepția Germaniei, unde în mod contrastant cu stereotipul națiunii, interpretarea strictă a rămas). Mai precis, un jucător poate să înscrie cu obrazul stâng, cu ceafa și cu fundul și tot ar fi erou pentru hat-trick-ul reușit.
Cel mai faimor marcator de „triple” este fostul jucător al lui Middlesbrough, George Camsell, care, în sezonul 1926-27 a marcat 59 de goluri, din care a reușit nouă hat-trick-uri. Dacă ar fi executat penalty-urile probabil că reușea chiar mai multe!
Legenda lui Everton, Dixie Dean, a fost și el un prolific marcator de hat-trick-uri, fiind deținătorul recordului: 37 de „triple” în întreaga carieră. Pentru a pune totul într-un context, cel mai de succes marcator de hat-trick-uri din noul format al campionatului Angliei, Premier League (înființată în 1992), este Alan Shearer, care a reușit doar 11 „triple”. Dar, să luăm lucrurile mai în amănunt…
Amintiri cu hat-trick
Alte „triple” celebre sunt cele semnate de Stan Mortenson (Blackpool) în finala Cupei Angliei din 1953 (4-3 contra celor de la Bolton Wanderers), dublul „hat-trick” reușit de George Best pentru Manchester United în 1970 în poarta celor Northampton în 1970 (adică, șase goluri într-un singur meci, 8-2 pentru formația sa în partida contând pentru turul V al Cupei Angliei) sau trio-ul reușit de nigerianul Nwanko Kanu în 1999, în decursul a numai 15 minute de joc, atunci când a fost introdus pe teren din postura de rezervă în momentul în care Chelsea conducea cu 2-0. Evident, hat-trick-ul său a însemnat victoria lui Arsenal cu 3-2 în fața echipei la care evolua pe vremea aceea și Dan Petrescu.
Una dintre principalele „victime” ale unor asemenea reușite de excepție este și stoperul lui Leicester, Steve Walsh, care a fost martorul direct a două astfel de performanțe în anul 1999, ambele contra celor de la Arsenal, o dată fiind pradă ușoară pentru francezul Anelka, a doua oară pentru olandezul Bergkamp.
„Am senzația că jucătorul care reușește un hat-trick într-un meci este pentru că așa i-a fost scris din noaptea timpurilor, nu pentru că eu sau cine știe care alt fundaș de meserie am dormit în ghete. Sigur, nu sunt omul care să fug de răspundere, este clar că am greșit și, cel puțin în cazul francezului, dar să-l ai pe Dennis ca adversar este ceva teribil. Păi, golurile care au compus hat-trick-ul batavului au ocupat, la vremea aceea, toate locurile podiumului în ceea ce televiziunea numea „Match of the day’s goal”. Sincer, cred că nici trei fundași nu l-ar fi putut marca pe Bergkamp în după-amiaza aceea. Dar, dacă ar fi făcut-o, fotbalul ar fi fost văduvit de trei goluri excepționale, nu-i așa?”, zâmbește el. Denis Law, culmea ghinionului
Celebrul jucător, poreclit „The King” înainte ca această poreclă să-i fie atribuită lui Cantona, a marcat un hat-trick împotriva celor de la Luton Town într-un meci de cupă, iar după pauză, a recidivat!
„Aveam 20 de ani, jucam la City, era cu un sezon înainte să ajung la United, eram încă un nimeni în fotbal și, între minutele 19 și 34 am marcat primul hat-trick din carieră. Asta nu a fost totul, deoarece în primele 20 de minute ale celei de-a doua reprize l-am reușit pe al doilea. Wow, mi-am zis, șase goluri într-un singur meci… Când colo, când mai erau câteva minute de joc, conduceam cu 6-2, începe o ploaie torențială, iar arbitrul Ken Tuck fluieră întreruperea jocului! Bad luck, son!, îmi zice el, golurile tale vor conta doar pentru povești! Ei bine, se reia jocul de la 0-0 și pierdem cu 3-1!!! Este cea mai amară amintire fotbalistică pe care mi-a fost dat s-o trăiesc”, precizează el. „Not a big deal” în afara Angliei
Restul lumii, din câte se pare, nu are același respect pentru autorii unei triple într-un singur meci. Sigur, respectul pentru această cifră fatidică există peste tot, dar doar Anglia o asociază cu performanța.
„Am marcat de trei ori contra Braziliei, în Italia 1982, și acest lucru m-a făcut celebru pe viață. Cu atât mai mult cu cât tocmai ce fusesem eliberat din închisoare”, își aduce aminte Paolo Rossi, cel care a învins de unul singur poate cea mai mare echipă din istoria fotbalistică a Braziliei.
„Da, întărește el, e o amintire excepțională, dar nu m-am gândit niciodată la faptul că am marcat o tripletta”, spune cel care evolua la Juventus pe vremea aceea. Nici în America de Sud lucrurile nu sunt prea mult diferite. Potrivit jurnaliștilor argentinieni, spre exemplu, „trei goluri înseamnă că ți-ai făcut treaba ca atacant, dar nu există niciun fel de premiu sau emisiune sau orice altceva care să onoreze pe autorul unui hat-trick. Mai mult decât atât, termenul respectiv a început să fie folosit abia de trei sau patru ani. Cam asta este”, punctează corespondenți de presă ai mai multor ziare de sport din America Latină.
Englezii nu știu să explice
Au fost destule cazurile în care chiar jucători insulari care reușiseră hat-trick-uri să nu fie în stare să explice cât de importantă este pentru ei o asemenea performanță. Spre exemplu, Wayne Rooney, după ce a marcat o „triplă” într-un meci de Ligă contra celor de la Fener, a avut mari probleme în a păstra balonul cu care reușise să perforeze poarta turcilor de trei ori.
„Mă duc la belgianul De Bleckere, care confiscase mingea, și i-o cer politicos. Acesta, mirat, mă întreabă de ce, deoarece, în mod normal, arbitrul este cel care păstrează obiectul muncii. Îi explic omului că am marcat un hat-trick, știa despre ce e vorba, dar ce credeți că face? Dă plictisit din umeri și îmi spune că, la urma-urmei, sunt plătit să dau goluri, de ce să primesc și mingea? Insist, iar el mă amenință că-mi arată cartonașul roșu. Chipurile, pentru presiuni exercitate asupra cavalerului fluierului după încheierea partidei. Până la urmă, l-am îmbunat și mi-a dat-o, dar a făcut-o cu aerul că-mi făcuse un mare favor și că îi sunt dator!”, își amintește internaționalul englez.
În schimb, există și indivizi care nu știu că după ce marchezi un hat-trick nu te duci în cabina adversarilor și le ceri să-ți dea autografe pe mingea cu care le-ai înfipt trei pumnale în spate. Este exact ceea ce a făcut Dennis Bailey, jucător al lui Queen’s Park Rangers, ultimul fotbalist care a marcat un hat-trick pe Old Trafford. Evident, fotbaliștii lui United s-au uitat la el ca la o arătare, iar Sir Alex aproape că l-a trimis undeva.
Ian Rush, hat-trick-man prin excelență
Galezul care a bătut toate recordurile ca atacant al lui Liverpool, a admis că pentru el o „triplă” înseamnă mai mult decât un memento. „Atunci când am reușit pentru prima oară să marchez trei goluri într-un meci contra rivalilor de la Everton, m-am simțit fotbalist. Da, mi-am zis. Acum nu mai ești doar o vedetă creată de presă ca să-și vândă marfa, acum ești chiar un superjucător cu acte în regulă”, afirmă, sigur pe el, galezul care a punctat și contra lui Dinamo pe fostul 23 August.
Hat-trick-uri un pic diferite
1. „Triplă” în proprie poartă: Stan Van Den Buys (Belgia) „Jucam contra celor de la Anderlecht… mai întâi o lovitură liberă care ieșea sigur afară m-a lovit în cap și s-a dus direct în vinclul porții noastre. Pe urmă, un contraatac, centrare clasică, mă trezesc eu să pun un picior și… un nou autogol. În sfârșit, un corner, vreau să pun pieptul pentru a o da portarului nostru, el ieșise… gol. Autogol, adică. Am pierdut cu 3-2, toate golurile lui Anderlecht au fost autogolurile mele. Dar, nu-i nicio problemă, aveam 38 de ani, nu a avut nimeni tupeul să-mi reproșeze ceva. Ba da, nevastă-mea. Dar, vă spun sincer, am dormit foarte bine în noaptea aceea, nu am avut niciun fel de remușcări”.
2. Tripla unui portar: Jose Luis Chilavert (Paraguay)
Ce-i drept, toate trei marcate din lovituri de la 11 metri, în partida dintre Velez Sarsfield – Ferro Carril Oeste 6-1 în 1999.
3. Triplu hat-trick: Ted McDougall (Scoția)
Nouă goluri marcate de atacantul care a început să joace fotbal la Liverpool, de fapt, în partida Bournemouth – Margate 11-0, meci contând pentru turul I al Cupei Angliei. 4. Hat-trick din lovituri libere: Ray McKinnen (Scoția)
„Eram la Dundee și jucam în Cupă contra celor de la Kilmarnock. În tur fusese 1-1, așa că părea a fi o simplă formalitate pentru noi. Mă rog,… începe meciul și primim gol. După care, lovitură liberă pentru noi. Având în vedere că responsabilul pentru asemenea execuții era accident, m-am decis să execut eu. Am tras un șut fără să mă gândesc prea mult și… 1-1. Imediat, mai luăm un gol și intrăm la pauză în dezavantaj. Pe urmă, la reluare, arbitrul ne acordă o lovitură liberă, un fel de corner mai scurt. Mă duc, execut, dar greșesc centrarea și uite așa am egalat. Ca să fie totul perfect, în minutul 90, când eram eliminați, primim o indirectă de la 18 metri. Drept pentru care, iau mingea și șutez direct pe poartă. Portarul lor, necunoscând regulamentul, vrea să prindă balonul și îl scapă în plasă… Asta este istoria hat-trick-ului care m-a făcut celebru”, râde el.
5. Cel mai rapid hat-trick:
a) din toate timpurile: Tommy Ross (Scoția)
Un minut și 30 de secunde. Atât i-a trebuit jucătorului lui Ross Country pentru a perfora poarta celor de la Nairn Country, în 1944. „Nici măcar n-a fost o mare bucurie, cum vezi acum la TV. Ne-am strâns cu toții la mijlocul terenului și ne-am îmbrățișat. Cam cum sunt grămezile neordonate la rugby. Pe urmă, mi-aduc aminte că antrenorul mi-a aruncat-o că am auzit zgomotul avioanelor de bombardament germane și am înscris repede pentru a avea timp să mă pun la adăpost…”
b) din Premier League: Robbie Fowler (Anglia)
Patru minute și 32 de secunde, de atât timp a avut nevoie Robbie Fowler să marcheze de trei ori într-o partidă disputată între Liverpool și Arsenal, în 1994.
c) din Champions League: Mike Newell (Anglia)
Exact nouă minute, suficient pentru ca Mike Newell să marcheze de trei ori în poarta celor Rosenborg, în 1995.
Să mai spunem că primul care a marcat un hat-trick în istoria Premier League a fost Eric Cantona, în 1992, pe vremea când juca la Leeds, contra celor de la Tottenham, exact în anul înființării acestui brand de excepție numit Premier League. Pe urmă, la World Cup, spre exemplu, singurul fotbalist care a reușit asemenea performanțe la două turnee finale diferite este argentinianul Batistuta (1994 și 1998), în timp ce trei jucători se pot lăuda cu câte două hat-trick-uri marcate la același turneu final: francezul Just Fontaine (1958), maghiarul Sandor Kocsis (1954) și vestgermanul Gerd Muller (1970).
Ciudățenii și recorduri
Robert Earnshaw, jucătorul lui Nottingham Forrest, este singurul care se poate lăuda cu „triple” marcate în toate ligile profesioniste (Premier League, Championship, League One, League Two), cupe (Cupa Angliei și Cupa Ligii) precum și în partide internaționale. Pe urmă, recordul de hat-trick-uri marcate într-un singur sezon îi aparține lui George Camsell, nu mai puțin de nouă, în sezonul 1926-27, pe vremea când îmbrăca tricoul lui Middlesbrough. În sfârșit, omul care a reușit cele mai multe „triple” în istoria Premier League (adică, din 1992 până în prezent), mai exact 11, este Alan Shearer, nouă la Newcastle și două la Blackburn Rovers.
Hat-trick-ul perfect Spre exemplu, în Anglia, țara care a inventat termenul, hat-trick înseamnă trei goluri într-un meci, consecutive sau nu, cu adversari intercalați sau fără, în poarta adversă sau în propria poartă. Dar, pentru a fi perfect, trebuie ca golurile să fie marcate în următoarea ordine: picior drept, lovitură de cap, picior stâng. Din acest punct de vedere, un singur fotbalist se poate lăuda cu zisa performanță, și anume Gabriel Agbonlahor, în partida Aston Villa – Manchester City 4-2.
* Dixie Dean (Everton) este omul care a marcat cele mai multe hat-trick-uri în întreaga sa carieră, adică 37 de triple! Dintre acestea, opt au fost înscrise în cel mai bun sezon al său, 1927-28, când a marcat în total 60 de goluri!
Desigur că respectivul termen este valabil pentru mai multe sporturi, de aceea ne-am gândit să vă oferim imagini de la denumirea de origine, din cricket, dar și de la un sport nu mai puțin spectaculos, hocheiul pe gheață. Iar omul ales este țarul Ovecikin…. Evident, pentru fotbal alesul este Bergkamp. Nu numai pentru ca batavul evolua în țara care a inventat fotbalul, ci și pentru că este vorba de unul dintre cei mei spectaculoși jucători din istoria sportului rege. Există și la rugby așa ceva, am și selectat un video cu trei eseuri consecutive, dar trebuie spus ca dictionarul enciclopedic nu acceptă această performanță decât pentru fotbal, cricket și hochei. Sigur, poate că Oxfordul sau Cambridge-ul vor accepta un new entry, dar toată lumea știe cât sunt de conservatori britancii…
PS. Pentru a nu fi acuzați de discriminare, am ales si un hat-trick reușit de o reprezentantă a Evei, prima performanță de acest fel din istoria nou-creatului campionat nordamerican de soccer feminin, așa cum denumesc yankeii acest sport. Autoarea este Cristiane, iar reușitele sale sunt demne de tot respectul. Dacă e să cautăm nod în papură, atunci am spune că denumirile celor două grupări sunt cel puțin neinspirate.
sursa foto: www.alisosoccer.com
articol scris de Octavian METONI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER