O poveste care emoționează până la lacrimi.** România e salvarea ei: „Dacă mă întorc, mă ucid! Au împușcat-o pe mama în fața mea!” Drama unei fete salvate de fotbal

Francine Nziyonsenga, portarul naționalei Rwanda, cere azil politic în România. Ea se pregătește cu CFR Timișoara și spune că, dacă se va întoarce în țara sa, fie va fi ucisă, fie va sta toată viața în închisoare

Francine exclude o întoarcere în țara natală, Rwanda

Portărița e ajutată mult de colegele de la CFR Timișoara

Francine Nziyonsenga (27 de ani) a fugit în urmă cu un an din Rwanda, lăsându-și în urmă frații și amintirile unor crime a căror cruzime e greu de imaginat în lumea civilizată. Cu ajutorul ONU, a ajuns în Belgia, apoi în Bulgaria, de unde a venit, cu trenul, în România. Trăiește de cinci luni și jumătate în țara noastră, nu are niciun act și speră să obțină în curând dreptul de ședere în România. Avantajul ei este că echipa de fotbal feminin CFR Timișoara, alături de care se antrenează de câteva săptămâni, vrea s-o legitimeze. Francine și-a petrecut adolescența în tabere de refugiați din Rwanda, însă provine dintr-o familie de intelectuali. Mama ei a fost medic psihiatru în cel mai mare spital din Rwanda, iar ea a studiat psihologia.

„Au împușcat-o pe mama în fața mea!”

Îi e foarte greu să-și deschidă sufletul în fața reportofonului și a camerei de filmat, repetând că nu vrea să cerem detalii despre modul în care mama și sora ei cea mare au fost omorâte. E vorba de o scenă la care ea a fost martoră când avea doar nouă ani. „Mama și sora mea au căzut victime ale genocidului din 1994. Rebelii din tribul Hutu le‑au împușcat în fața mea! Nu mă întrebați cum am scăpat, pentru mine e ca un miracol. Probabil m-au lăsat în viață pentru că eram încă un copil”, spune portarul din Rwanda despre clipele de groază pe care le-a trăit în urmă cu 19 ani.

A fugit în Congo cu tribul rival!
Imediat după tragedie, Francine a fugit în Congo alături de frații ei, împreună cu un grup de oameni din tribul rival, Hutu, oameni care erau însă adepți ai păcii. Acolo, a început și fotbalul, însă după doar doi ani a trebuit să se întoarcă în Rwanda. A întrerupt studiile liceale pentru a juca doi ani la o echipă din Uganda, după care s-a reîntors în Congo, unde a apărat poarta naționalei de tineret. Rwandezii au câștigat un proces la FIFA și au obligat-o să se întoarcă și să joace pentru țara natală. A fost însă mereu persecutată de către membrii propriului trib, Tutsi, care, odată ajunși la putere, o priveau pe ea și pe frații ei ca pe trădători. Un pastor Hutu a îngropat-o pe mama lor (nu a avut nimic de a face cu crima), iar cei din Tutsi au încercat să o oblige pe Francine să depună mărturie împotriva lui, să-l execute.

Statul român îi dă 3,20 lei pe zi!
Francine vorbește franceza și engleza la nivel avansat și e surprinzător de lucidă, având în vedere câte a îndurat. Încearcă să se acomodeze și să supraviețiuiască într-un mediu străin, dintr-o alocație de 3 lei și 20 de bani pe zi, acordată de statul român. De două săptămâni nu mai locuiește în adăpostul de refugiați, ci într-un cămin studențesc, alături de câteva jucătoare de la CFR Timișoara.

„Dacă m-aș întoarce în țara mea, nu voi putea supraviețui. Ori mă vor omorî, ori mă vor condamna la închisoare pe viață. Dacă nu ești condamnat, au ei grijă să dispari fără nicio urmă, așa procedează ei. Le-am spus autorităților din România că prefer să fiu ținută aici în închisoare decât să fiu trimisă acasă. Momentan, eu sunt singura din familie care a ajuns în Europa. Am vorbit cu frații mei acum câteva luni, dar ei nu vor să mai discute cu mine. Mi-au trimis sms-uri cu fraze care conțineau cuvinte în mai multe limbi. Le e frică, pentru că toate telefoanele sunt ascultate acolo”, spune Francine.

Ajutor din Craiova
Cazul Francinei a ajuns la urechile unui om de afaceri din Craiova, care s-a decis să o susțină. „Îi vom trimite cât putem de repede 1.000 de lei și încercăm să-i mai oferim în fiecare lună câte puțin, până când se va pune pe picioare”, a declarat soția omului de afaceri, care a insistat ca numele lor să nu fie făcut public.

Un milion de victime în 100 de zile
Războiul civil din Rwanda a început în 1990, între tribul Tutsi (minoritar) și Hutu (populația majoritară, care preluase puterea în urma răscoalei din 1959-1962). Conflictul a culminat între aprilie și iulie 1994, când membri ai grupului Akazu (din tribul Hutu) au omorât aproape un milion de oameni, nu doar Tutsi, ci și Hutu, care erau adepți ai păcii.

Rwanda
Situată în centrul Africii
Capitala: Kigali
Suprafață: 26.338 km2
Populație: 10.000.000 de locuitori
Limbi oficiale: Kinyarwanda, franceză, engleză
Sistem politic: republică
S-a aflat sub dominație germană din 1895, apoi belgiană, din 1918.
Independența față de Belgia a fost obținută în 1964