Finalul anului 1947 a adus primul incident de proporții din istoria confruntărilor Dinamo – Steaua. Tonul l-au dat chiar angajații Ministerului de Interne și cei ai Armatei, care s-au bătut crâncen în tribune, pe gazon și pe străzile Bucureștiului în ziua de 14 decembrie 1947, după Unirea Tricolor MAI – AS Armata 4-5.
Povestea, de o gravitate fără precedent în fotbalul nostru, a fost minimalizată de presa vremii, Sportul popular mărginindu-se să comenteze sec: „Unirea Tricolor ar fi meritat un draw. Meciul s-a terminat cu scandal, iar arbitrul a scăpat travestit în marinar”. Puținele cuvinte, strecurate în oficiosul puterii comuniste, arată însă că lucrurile au fost foarte serioase, pentru că astfel de evenimente erau, de obicei, trecute sub tăcere.
„Oborenii au făcut prăpăd”
Totul a plecat de la un duel între dinamovistul Titus Ozon și Romeo Catană, de la ASA. Atacantul a redat incidentele, cu perdea, în cartea sa autobiografică: „Eu înscrisesem două dintre punctele noastre. Aveam adversar direct pe Catană (…). La 4-4, ca să nu înscriu golul victoriei, Catană a recurs la câteva intrări mai dure. La una din ele am ripostat… Terenul a fost transformat îndată într-un veritabil ring de box, pe care se schimbau lovituri între 11 perechi de combatanți. Pentru că ANEF n-avea încă sârmă despărțitoare între tribune și gazon, publicului i-a fost ușor să invadeze terenul de joc. Și-apoi să te ții! Cu mare greutate a putut fi restabilită ordinea. În această stare psihologică, arbitrul (n.r. – Mihail Gorcea) a acordat un corner pentru ASA. Iar când cornerul a adus și victoria adversarului nostru, tot stadionul s-a transformat într‑un uriaș Vezuviu, în plină și furibundă erupție. Noi, jucătorii, am fost acoperiți literalmente de lava indignării celor două galerii. Oborenii, declanșați, au făcut prăpăd. Manifestația de pe teren a fost continuată și pe străzile Capitalei, cu popasuri la redacțiile ziarelor și proteste împotriva arbitrajului injust (…)”. Ozon a fost suspendat opt zile, iar Catana – 15 zile.
Acest prim meci între Miliție și Armată a dus la hotărârea autorităților de a împrejmui terenurile de joc cu garduri de sârmă. A fost o decizie în premieră pentru România, unde până atunci nu se auzise de așa ceva.
„Peste tot vezi șepci kaki și șepci albastre!”
Bătaia de la Unirea Tricolor – ASA a fost doar preambulul unor episoade similare, repetate în anii următori și ajunse atât de grave, încât au fost luate în discuție chiar de guvernanți. În ședința Secției Propagandă și Agitație a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Română (partidul comunist) din 12 mai 1953, Manole Bodnăraș, președintele Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport, sublinia enervat: „La meciuri, în special când joacă Dinamo și Armata, stadioanele sunt aglomerate de militari și dinamoviști. Peste tot vezi șepci kaki și șepci albastre! La un meci, care a avut loc de curând, au fost bătăi între ofițerii de la Armată și Securitate”. Adulat în Giulești
Titus Ozon n-a avut parte, în țară, de o presă favorabilă, în ciuda fotbalului său de superclasă. După ce a plecat de la Dinamo, rare au fost momentele în care atât Sportul popular, cât și revistele de specialitate au mai publicat poze cu el. Cronicarii îi recunoșteau meritele în cât mai puține cuvinte. Cu toate acestea, publicul l-a idolatrizat. În 1964, atunci când conducerea Rapidului a încercat să-l dea afară de la echipă, în fața stadionului s-au strâns mii de suporteri, la presiunea cărora șefii grupării au anulat ședința! Cine a fost Titus Ozon
Născut: 13 mai 1927 Decedat: 24 noiembrie 1996 Carieră de fotbalist: Unirea Tricolor (1944-1948), Dinamo București (1948-1951, 1952-1954), Dinamo Brașov (1951), Progresul București (1955-1958), Rapid București (1959-1964) A jucat 278 de meciuri și a înscris 161 de goluri în Liga I Golgheterul campionatului în 1952 și 1953
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER