Ofițerii de armată și miliție s-au bătut pe străzi

Finalul anului 1947 a adus primul incident de proporții din
istoria confruntărilor Dinamo – Steaua. Tonul l-au dat chiar
angajații Ministerului de Interne și cei ai Armatei, care s-au
bătut crâncen în tribune, pe gazon și pe străzile Bucureștiului în
ziua de 14 decembrie 1947, după Unirea Tricolor MAI – AS Armata
4-5.

Povestea, de o gravitate fără precedent în fotbalul nostru, a
fost minimalizată de presa vremii, Sportul popular mărginindu-se să
comenteze sec: „Unirea Tricolor ar fi meritat un draw.
Meciul s-a terminat cu scandal, iar arbitrul a scăpat travestit în
marinar”. Puținele cuvinte, strecurate în oficiosul
puterii comuniste, arată însă că lucrurile au fost foarte serioase,
pentru că astfel de evenimente erau, de obicei, trecute sub
tăcere.

„Oborenii
au făcut prăpăd”

Totul a plecat de la un duel între dinamovistul Titus Ozon și
Romeo Catană, de la ASA. Atacantul a redat incidentele, cu perdea,
în cartea sa autobiografică: „Eu înscrisesem două dintre
punctele noastre. Aveam
adversar direct pe Catană (…). La 4-4, ca să nu înscriu golul
victoriei, Catană a recurs la câteva intrări mai dure. La una din
ele am ripostat… Terenul a fost transformat îndată într-un
veritabil ring de box, pe care se schimbau lovituri între 11
perechi de combatanți. Pentru că ANEF n-avea încă sârmă
despărțitoare între tribune și gazon, publicului i-a fost ușor să
invadeze terenul de joc. Și-apoi să te ții! Cu mare greutate a
putut fi restabilită ordinea. În această stare psihologică,
arbitrul (n.r. – Mihail Gorcea) a acordat un corner pentru ASA. Iar
când cornerul a adus și victoria adversarului nostru, tot stadionul
s-a transformat într‑un uriaș Vezuviu, în plină și furibundă
erupție. Noi, jucătorii, am fost acoperiți literalmente de lava
indignării celor două galerii. Oborenii, declanșați, au făcut
prăpăd. Manifestația de pe teren a fost continuată și pe străzile
Capitalei, cu popasuri la redacțiile ziarelor și proteste împotriva
arbitrajului injust (…)”. Ozon a fost suspendat opt
zile, iar Catana – 15 zile.

Acest prim meci între Miliție și Armată a dus la hotărârea
autorităților de a împrejmui terenurile de joc cu garduri de sârmă.
A fost o decizie în premieră pentru România, unde până atunci nu se
auzise de așa ceva.

„Peste
tot vezi șepci kaki și șepci albastre!”

Bătaia de la Unirea Tricolor – ASA a fost doar preambulul unor
episoade similare, repetate în anii următori și ajunse atât de
grave, încât au fost luate în discuție chiar de guvernanți. În
ședința Secției Propagandă și Agitație a Comitetului Central al
Partidului Muncitoresc Română (partidul comunist) din 12 mai 1953,
Manole Bodnăraș, președintele Comitetului pentru Cultură Fizică și
Sport, sublinia enervat: „La meciuri, în special când joacă
Dinamo și Armata, stadioanele sunt aglomerate de militari și
dinamoviști. Peste tot vezi șepci kaki și șepci albastre! La un
meci, care a avut loc de curând, au fost bătăi între ofițerii de la
Armată și Securitate”.

Adulat în
Giulești

Titus Ozon n-a avut parte, în țară, de o presă favorabilă, în ciuda
fotbalului său de superclasă. După ce a plecat de la Dinamo, rare
au fost momentele în care atât Sportul popular, cât și revistele de
specialitate au mai publicat poze cu el. Cronicarii îi recunoșteau
meritele în cât mai puține cuvinte. Cu toate acestea, publicul l-a
idolatrizat. În 1964, atunci când conducerea Rapidului a încercat
să-l dea afară de la echipă, în fața stadionului s-au strâns mii de
suporteri, la presiunea cărora șefii grupării au anulat
ședința!

Cine a fost Titus Ozon

Născut: 13 mai 1927
Decedat: 24 noiembrie 1996
Carieră de fotbalist: Unirea Tricolor (1944-1948), Dinamo București
(1948-1951, 1952-1954), Dinamo Brașov (1951), Progresul București
(1955-1958), Rapid București (1959-1964)
A jucat 278 de
meciuri și a înscris 161 de
goluri în Liga I
Golgheterul campionatului în 1952 și
1953