La mii de kilometri departe de casă, la Riad, Cosmin Olăroiu a devenit dezinteresat de fotbalul românesc. „Acum câteva zile am deschis un ziar, am văzut pe prima pagină poza unui președinte de club și am închis ziarul”, povestește Oli. Totuși, acceptă să vorbească despre parcursul fantastic al Stelei în acel sezon fabulos.
Care e primul lucru de care vă aduceți aminte când vă gândiți la „dubla” Rapid – Steaua din UEFA? Presiunea uriașă care exista! La noi, băieții erau crispați încă dinainte de returul cu Betis, la Sevilla. Rapidul jucase cu o zi înaintea noastră și trecuse de Hamburg. De aceea, jucătorii se temeau ca nu cumva ei să rateze calificarea în sferturi.
Au fost două jocuri echilibrate. Totuși, care a fost momentul decisiv care a înclinat balanța în favoarea Stelei? Un episod petrecut înainte de retur a contat foarte mult pentru noi. Gigi a venit în cantonament și le-a zis băieților să nu joace sub presiune, fiindcă nu se va supăra pe ei, chiar dacă vor pierde: „Dacă ne scoate Rapidul, înseamnă că așa a vrut Dumnezeu și cu asta basta! Indiferent de rezultat, voi sunteți niște eroi pentru mine”. Acest discurs al lui Gigi le-a dat aripi băieților. Pot să spun chiar că în acea „dublă” Gigi a obținut jumătate din calificare.
Acum, când ne uităm la meciurile echipelor românești și le comparăm cu prestațiile pe care Rapid și Steaua le-au avut în UEFA în 2006 – 2007, parcă nivelul a scăzut. Eu nu pot să-mi dau cu părerea, fiindcă sunt în Arabia Saudită. Ce pot să spun însă, este că în acel sfert românesc de Cupa UEFA au fost două meciuri foarte bune. Ca ritm, ca nivel tehnic, ca spectacol. A fost un adevărat duel european. Din păcate, mi-e greu să cred că o să mai vedem așa ceva în viitorul apropiat. „Bănel are nevoie de încredere“ Omul care a calificat atunci Steaua în semifinale a fost Nicoliță. Ce se întâmplă cu el? Față de acum doi ani, Bănel a pierdut din încredere. Un motiv este că, după ultimele transferuri, nivelul Stelei a crescut, iar Nicoliță e oarecum copleșit. El este un jucător de travaliu, cu calități fizice extraordinare și, dacă îi dai niște sarcini simple, atunci va da randamentul maxim. Și eu am avut câteva probleme cu Bănel. La un moment dat, lumea începuse să-l critice. L-am luat deoparte înainte de returul cu Betis și i-am zis: „Eu am încredere în tine. Dacă și tu vei avea încredere în tine, măcar cât am eu, atunci totul va fi OK”. El a apreciat mult discuția asta. Dovadă că a și dat două goluri la Sevilla. Bănel e sensibil ca un copil. Acum are nevoie de cineva care să-l încurajeze și să-i ofere încredere. Care e povestea celebrei poze cu Viorel Moldovan? Ce i-ați spus după meci? Eu am lucrat cu Viorel la Poli TimiÂșoara și pot să spun că a fost unul dintre cei mai buni jucători pe care i-am avut în cariera mea de antrenor! La finalul returului cu Rapid, văzându-l cum plânge, am încercat să-l consolez. Îi făcusem un rău fără să vreau. Era la final de carieră și, dintre toți jucătorii care erau pe teren, el și-a dorit cel mai mult o calificare în semifinală. Acolo a ajuns însă Steaua, dar ceea ce începuse ca un vis s-a terminat ca un coșmar. Ce s-a întâmplat la Middlesbrough? Un „black-out”! Iar în cazuri de genul acesta nu mai poți să faci nimic. Roma a luat șapte goluri la Manchester. Aia e valoarea Romei? Nu. Și ea a suferit un „black-out”. Alt exemplu: finala Ligii Campionilor AC Milan – Liverpool. Milan a condus cu 3-0 la pauză, dar apoi a fost egalată și a pierdut la penalty-uri. La „black-out” nu ai ce să faci! Și totuși, după cele 90 de minute de la București, Steaua conducea cu 1-0. După alte 30 de minute în Anglia avea 3-0… La Middlesbrough, cea mai mare greșeală a noastră a fost că la 2-0 ne-am văzut în finală, deși mai erau vreo 60 de minute de jucat. Apoi au mai fost niște momente cel puțin ciudate în retur. La ce vă referiți? Mai întâi a intrat un spectator pe teren la 2-0 pentru noi. Meciul s-a oprit, iar când jocul s-a reluat, nu mai eram aceeași echipă. Apoi s-a accidentat Southgate, care până atunci fusese „veriga slabă” a englezilor. În locul lui a intrat Maccarone, care ne-a dat două goluri. Pe urmă, n-o să uit faza golului patru. Noi pregătiserăm meciul în cele mai mici detalii. De exemplu, fiecare jucător primise un DVD cu faze și date despre adversarul lui direct. La Downing știam că mereu driblează pe dreptul. Eh, atunci a driblat pe stângul, l-a depășit pe Daniel Bălan, a centrat, iar Maccarone a dat gol. Atmosfera din tribune a contat în revenirea lui Boro? Clar! Nici pe „Bernabeu” n-am întâlnit așa ceva! Era incredibil! La fiecare minge care se apropia de careul nostru, ăia din spatele porții săreau ca nebunii, de parcă s-ar fi marcat!
În repriza a doua, fotbaliștii Stelei păreau hipnotizați… Eu încercam să vorbesc cu ei, dar degeaba. Ei nu mai reacționau la nimic. Înainte să-l bag pe Neșu, i-am zis: „Mihăiță, stai pe jos sau spune-i lui Carlos, care e portar, să stea pe jos câteva minute, ca să-i mai scoatem din ritm”. Degeaba! Mihăiță a fost și el hipnotizat de atmosferă și a uitat tot când a intrat pe teren.
Dacă nu s-ar fi întâmplat acel dezastru de la Middlesbrough, avea Steaua forța să câștige Cupa UEFA? Nu. Chiar dacă treceam de englezi, nu am fi bătut Sevilla în finală, însă important era că Steaua ar fi rămas cu încă o finală de cupă europeană.
A umbrit eșecul cu Boro parcursul excelent al Stelei? Nu cred. Eu, personal, am rămas cu satisfacția că, după mulți ani, lumea a ieșit în stradă, de bucurie datorită fotbalului. Pentru mine, asta a contat cel mai mult.
Cosmin olăroiu, antrenor Al-Hilal: În acel sezon, performanțele din UEFA au curățat fotbalul românesc de scandaluri. Erau meciuri din trei în trei zile și toți erau cu gândul la fotbal. Nimeni nu avea timp pentru măgării. Acum însă… Meciul retur cu Middlesbrough e singurul din cariera mea de antrenor pe care nu l-am revăzut niciodată. Dar și acum știu absolut toate fazele…
8 Dintre jucătorii care au evoluat în „dubla” cu Rapid sunt și acum la Steaua: Goian, Ghionea, Petre Marin, Nicoliță, Rădoi, Dică, Neșu și Lovin
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER