Omul care a câștigat titlul cu Steaua și Dinamo conduce o școală de fotbal în cartierul Ghencea. Cum se poate face profit din creșterea copiilor și juniorilor

• Constantin Dănilescu, fostul conducător de la Dinamo și Steaua, deține o școală de fotbal în cartierul Ghencea de mai bine de cinci ani. Împreună cu Cătălin, fiul său, antrenor-coordonator de juniori, dar și cu soția, cei trei gestionează Școala de Fotbal FC Dănilescu

„Asta am făcut toată viața. Altceva nu știu”. „Toată viața”, în cifre, este înșirată pe un afiș lipit pe ușa biroului. 29 de trofee. Campionate, cupe, supercupe. În stânga și în dreapta sunt două steme: Steaua și Dinamo. Între ele una mai puțin cunoscută. Cea a Școlii de Fotbal FC Dănilescu. „Am vrut să pun numele meu. L-am luat pe fiul meu și i-am zis clar: «Putem să-i spunem FC Vulturu, cum vrem noi, dar dacă trecem numele nostru o să ne responsabilizăm. Și ție o să-ți apese pe umeri cel mai mult, tu duci numele mai departe. Facem o afacere de suflet care nu are ani». Mi-a spus că la alt nume nici nu se gândea”. Constantin Dănilescu este întrerupt de un telefon. „Da, dragă. Ai plătit, da? Sunt în dosarul ăla galben. Am vorbit eu cu ăia de la gaze”. După ce închide, fostul director sportiv de la Dinamo își cere scuze. „Iartă-mă, te rog. Era soția mea. Ea e aici cu plățile, contabilitatea. Sunt foarte multe de plătit, alergătură, dar merită”. E rândul nostru să întrerupem. Ne interesează ce înseamnă „merită” și mai ales cum se amortizează acest „merită”. Cerem răspunsul în cifre. „Sunt 140 de copii cu vârste între 7 și 13 ani. Asta am spus și la povestioara cu numele. Puteam să bag 200, să încasez mai mulți bani din taxa lunară de 150 de lei, dar îmi băteam joc. Nu depășesc numărul de 140 de copii. Dacă am 140, nu pot să înscriu încă unul. Dacă se retrage cineva, atunci pot înscrie. Atât îmi permite infrastructura”.

„În București au dispărut terenurile cu dimensiuni mari. E lipsă de pământ”

Adică un teren sintetic cu dimensiunea 25/45 metri, acoperit și cu nocturnă, plus încă unul de fotbal-tenis, acolo unde aflăm că se antrenează portarii. „Cortul l-am comandat din Polonia. Mai jucăm și la liceu, la Eliade. Ei au un teren mare și avem și două grupe, 2001 și 2002, care evoluează în competițiile 11 contra 11. Asta este și problema. La noi sunt grupe de inițiere, iar dacă vreau să mă extind, nu am infrastructură. În București nu prea mai există terenuri mari și e lipsă de pământ pentru a se face altele”, spune fostul conducător al Stelei. Puștii au programate trei antrenamente pe săptămână, iar școala de fotbal dispune de cinci antrenori, unul dintre aceștia fiind exclusiv pentru pregătirea portarilor. Echipamentul este foarte important, iar Constantin Dănilescu explică acest lucru. „E vorba de imaginea ta. Dacă un copil e în albastru, altul în roșu, verde, roz, nu e normal”. O scurtă documentare prin geamul care desparte biroul de teren ne confirmă. Toți copiii sunt în roșu. „Știți cum e? Am discutat cu părinții. Echipamentul de antrenament este cumpărat de ei, cel de joc este achiziționat de noi. În plus trebuie să acoperim și costul materialelor de antrenament”.

Închirierea terenului acoperă o bună parte din cheltuieli

Discuția este întreruptă încă o dată de telefon. „Da dragă. În dosarul ăla galben, am pus tot acolo”. Din nou soția, din nou scuze: „Iertați-mă, vă rog. Era cu o altă plată. Banii din taxă trebuie împărțiți cu mare atenție. Utilitățile, impozitele, salariile la antrenori. De multe ori, la sfârșit de lună, completez cu banii obținuți de la închirierea terenului.” Cel poreclit „nea Tică” încă de pe vremea când era oficial la Steaua își întărește ideea: „După ce termină copiii, între 18 și 24, închiriem terenul. Fără să fac asta mi-ar fi fost greu să susțin cheltuielile. Plătesc și la primărie pentru loc. Aici, după ce s-a mutat stația de tramvai, era o baltă și lumea arunca gunoiul. Încercăm să mergem mai departe. La un moment dat aveam și un restaurant. Am zis că vin părinții și stau după copii, la meciuri, la antrenamente și mai mănâncă, stau la o bere. Dar am sesizat un lucru care m-a pus pe gânduri. Unii mâncau, alții, care probabil nu își permiteau, stăteau și se uitau la ei. Și mai bine fără, nu doream această situație. Poate veneau niște bani în plus, dar lasă, fac ce mă pricep. Fotbal, că doar nu am fost șef de sală”.

Chiar dacă este vorba de o școală de fotbal privată, una de formare și inițiere, există și puști scutiți de la plată: „Poate într-o lună un părinte are probleme și mai întârzie cu banii. Trebuie înțelegere. Dacă am avut un copil talentat, nu am avut cum să-l las să renunțe pentru că ai lui nu își mai pot permite să-l trimită”. După o nouă consultare, de data asta în legătură cu un dosar roșu, Dănilescu merge mai departe cu prezentarea afacerii sale de familie. Iese însă din datele tehnice: „E o treabă de suflet. Eul meu. Dacă te gândești la profit, nu o să-ți iasă. Așa e și la competiții. Eu am propus un lucru care cred că ar fi foarte util la acest nivel. Campionatele puștilor de la inițiere și formare, cei care joacă pe teren redus, să se desfășoare fără punctaj, fără clasamente. Punctajul este o presiune inutilă la acest nivel. Și știți de unde vine cea mai mare presiune?” Dănilescu face o pauză lungă, se ridică și pune dosarul roșu într-un dulap. „De la părinți. Pentru unii e mai important la vârsta asta dacă echipa fiului lui a câștigat, e pe primul loc sau a dat copilul șapte goluri. Eu spun că mult mai important este cum lovește mingea, să o facă folosind ambele picioare sau cum învață școala alergării”. Foarte importante sunt sponsorizările, parteneriatele cu firmele care vor să se asocieze cu acest sector. Iar Dănilescu spune că a găsit astfel de colaborări în cei cinci ani care au trecut din momentul înființării școlii de fotbal: „Am avut înțelegeri cu Mc Donald”s, cu Coca Cola, branduri importante. Acum suntem cu cei de la Gealan și acest lucru m-a ajutat și mă ajută foarte mult. Vreau să le mulțumesc”. Mulțumim și noi pentru interviu, iar înainte de plecare, conduși de Dănilescu senior, ne oprim în buza terenului. Una dintre grupe este la antrenament. „Picurele”, apoi controlul balonului. „Uite-l și pe băiatul meu. El supraveghează antrenorii, coordonează tehnic toate grupele.  A făcut Facultatea de Educație Fizică și Sport. Pentru el am făcut totul. Îi place foarte mult să lucreze cu copiii”. Strângerea de mână și… Din nou telefonul. „Da, dragă. Te întorci la birou? Ai rezolvat totul?”.

După ce am plecat de la Dinamo am avut oferte să merg la alte formații. Am refuzat pentru a putea fi concetrat 100% pe ce facem aici
Constantin Dănilescu

Iarna costurile se ridică semnifictiv. Chiar și așa, taxa este la fel. La noi rămâne fixă pe toată durata anului
Constantin Dănilescu

55000 de euro a fost creditul bancar luat de Dănilescu pentru cortul necesar acoperirii terenului

Profitul din viitor. Grila de formare

• Profitul acestei afaceri poate veni peste ani. Dacă unul dintre puștii crescuți la FC Dănilescu semnează contract de profesionist și se transferă, școala de fotbal primește o cotă de formare în funcție de perioada pe care a petrecut-o la clubul care l-a crescut

Cu grupe formate din copii cu vârste între 7 și 13 ani, FC Dănilescu strânge 140 de juniori. Dacă unii dintre puștii care au trecut pe la această școală vor ajunge la 19 ani să semneze contracte de profesioniști, școala de fotbal va încasa o sumă de bani pentru formarea jucătorului. Este vorba de grilele de formare pe care orice club le încasează din cota de vânzare la un eventual transfer. Este vorba de un procent calculat în funcție de perioada petrecută la formațiile care l-au crescut. „Atunci o să simt satisfacția. Să văd că un copil care a trecut pe la mine a ajuns în Serie A, în Premier League sau la națională. În plus, vor veni și acești bani”, spune fostul director sportiv de la Dinamo.

Taxa permite juniorului să se transfere în orice moment

Pentru înscrierea unui junior la FC Dănilescu este percepută o taxă lunară de 150 de lei. Acest lucru este foarte important în momentul în care copilul vrea să meargă în altă parte. Clubul nu-l poate bloca, achitarea taxei fiind practic cartea verde pentru transfer. Constantin Dănilescu explică acest lucru.
„La noi au fost copii care au mers la Steaua, la Dinamo. Mulți s-au întors. Pot pleca în orice moment pentru că așa este regulamentul. Prezinți chitanța de pe ultima lună și juniorul poate fi legitimat în altă parte. Cluburile care percep taxă nu pot bloca juniorii. Astfel, se evită cazuri precum cele de la Sportul Studențesc„. Acest aspect este interesant în contextul echipelor mari. De exemplu, în urmă cu puțin timp, clubul Dinamo, o formație renumită pentru productivitatea centrului de copii și juniori, a implementat o taxă de 140 de lei pentru juniorii de la inițiere și formare. Este o strategie cu două tăișuri pentru că pot fi pierduți, mult mai ușor, juniori talentați.