Opinie Radu Paraschivescu: **Ipoteza Uhrin jr
După ce-a văzut „Așteptându-l pe Godot”, Woody Allen a conchis
edificat: „E o piesă în care nu se întâmplă nimic de două ori”.
Allen n-a vrut să-l ironizeze pe Samuel Beckett (autor și el al
unei vorbe memorabile: „Nu sunt englez, dimpotrivă”), ci doar să
explice în cheie proprie lipsa de sens a vieții. Înainte de-a se
întoarce la Timișoara, Dusan Uhrin jr trebuie să se întrebe dacă nu
cumva România oferă la rândul ei decorul perfect pentru parada
absurdului. Motivul timpului care închide răni e un pansament
literar, nimic mai mult. Iar un om lucid nu poate pune temei pe
clișee sau pe memorări siropoase. El trebuie să umble cu lanterna
prin trecut și să scoată la iveală exact ce nu și-ar mai dori să
vadă. Altfel, riscă enorm.
E de așteptat ca Dusan Uhrin jr să refacă pentru uz personal
puzzle-ul trecerii sale prin fotbalul românesc. Cum va arăta
tabloul reconstituit din așchii de memorie? Ca o radiografie a
stuporii. Uhrin jr a fost demis de la Poli Timișoara după un 4-0 cu
FC Brașov și de la CFR Cluj după un 3-0 cu FC Vaslui. În mod
normal, prima lui concluzie după aceste pățanii va fi că în România
nu e prudent să bați la scor. Dacă smulgi un 1-0 cu un autogol, un
ofsaid nevăzut sau un fault la portar, te așteaptă un viitor
călduț. Dacă, în schimb, învingi la scor, ești trimis la
plimbare.
Lângă această deducție înțeleaptă se cuvine să stea două distihuri.
Primul se naște din experiența timișoreană a lui Uhrin jr și
zice-așa: „Dac-ajungi pe primul loc, / La valiză ți-ai dat foc”. Al
doilea evocă fulgurantul episod clujean și sună după cum urmează:
„Cine-l ceartă pe Cadu / Pleac-acasă chiar amu'”. Pentru sănătatea
lui mintală, Uhrin jr va trebui să aibă sub braț, la coborârea din
avion, o mapă cu toate aceste aventuri carpatine.
Abia după ce le va prelucra atent, el va putea să ia o decizie
avizată.
Vladimir și Estragon, personajele lui Beckett, îl așteaptă zadarnic
pe Godot, despre care publicul știe că nu va veni. Timișoara, în
schimb, crede în sosirea lui Dusan Uhrin jr și speră ca al doilea
lui mandat bănățean să fie, printre altele, o reparație pentru
scurtcircuitul din primul. Există și suporteri ai lui Poli
nemulțumiți de varianta Uhrin jr. Sunt, probabil, cei care încă nu
i-au trecut cu vederea cele două mari greșeli: subevaluarea lui
Torje și folosirea obsedantă a strangulatorului Ionel Ganea (gurile
rele spun că de frica unei corecții corporale). Anunț cu franchețe
că mă număr printre ceilalți. Uhrin jr este ultimul antrenor al lui
Poli care a conferit echipei stil, identitate și idee de joc. În
plus, prestația lui publică a fost întotdeauna fără cusur, iar
imaginea lui a ameliorat imaginea clubului. În aceste condiții, e
firesc ca lumea să-l aștepte. Nu ca pe Godot și nu ca pe un agent
al providenței, ci pur și simplu ca pe un meșteșugar care se
întoarce în atelier după o lungă și tristă bejenie.