„În 30 de ani de existență, TAS a judecat în total vreo 2.400 de procese, adică o medie de aproximativ 80 de cazuri pe an. În ultimii trei ani, 70% dintre procese au avut legătură cu fotbalul românesc„, declara în 2011 Adrian Porumboiu, pe atunci finanțatorul echipei FC Vaslui. Trei ani mai târziu, nici Porumboiu nu mai investește la Vaslui și nici echipa din Moldova nu se mai regăsește în Liga I, deși a încheiat sezonul competițional pe locul 5. Și este o senzație de deja-vu. Cumva, așa cum doar în România se poate întâmpla, orice decizie luată de comisiile de specialitate ajung, mai devreme sau mai târziu, la TAS. „Există o șansă, mică, e drept, dar există. Atâta timp cât mai ai dreptul la un apel, de ce să nu te prezinți la el?”, este discursul pe care Adrian Porumboiu îl susține și care, într-o mare măsură, definește conceptul de TAS. Pentru România, cele trei acronime nu mai înseamnă demult „Tribunalul de Arbitraj Sportiv”. TAS este, pentru sportul românesc, „ultima șansă, dar o încercăm și pe asta, că nu avem nimic de pierdut”.
Drumul la TAS a fost deschis de cazul „Andreea Răducan 2000”, continuat de „Timișoara vs. Federația Română de Fotbal”, „Timișoara și cele șanse puncte de penalizare”, „Palmarestul și însemnele clubului Politehnica Timișoara”, la care s-au adăugat disputa „Farul Constanța – Poli Timișoara în ceea ce privește nocturna de la Iași”, cazul „Rapid – Piunik Erevan” pentru camerunezul Edel, având ca apogeu cazul „Mutu vs Chelsea”. Sunt doar câteva dintre disputele în care au fost angrenați sportivi români și în care decizia finală a fost luată de TAS. Între timp, la acestea s-au adăugat numeroasele apeluri ale echipelor din Liga 1 care fie nu au primit licența, fie nu au mai avut voie să facă transferuri. Ultimele pe listă, Vaslui și Rapid, amândouă confruntate cu amenințarea eșalonului secund, deși prima a încheiat pe locul 5 ediția aceasta de campionat, iar cea de-a doua a obținut matematic promovarea în Liga 1. Cum TAS începe să devină „loc de pelerinaj” al sportului românesc, ProSport a vizitat orașul Lausanne, acolo unde are sediul Tribunalul de Arbitraj Sportiv, locul în care au fost, sunt și vor fi influențate decisiv sporturile din întreaga lume.
La răscruce de drumuri: ori la TAS, ori la spital
Că Elveția este o țară scumpă, pe asta o știu toți. Că este civilizată, la fel. Lausanne nu face excepție de la regulă și se încadrează în categoria orașelor în care agitația merge mână în mână cu prețurile ridicate. Ai nevoie de numai 10 minute să ajungi de la metrou la TAS. Zâmbești atunci când vezi că ai de ales între a merge la stânga – destinația ta, de altfel – sau la dreapta, acolo unde se află un spital. Ca în Liga 1, când îți joci ultima șansă și aplici deja vechiul clișeu >. În spatele zidurilor Castelului Bethusy, fost comandament al armatei elvețiene, își desfășoară activitatea zi de zi arbitrii Tribunalului de Arbitraj Sportiv. E un loc cochet, pe care nu ți l-ai putea imagina vreodată înconjurat de jurnaliști care freamătă și se agită pentru a afla o anumită decizie. Nu are nici în clin, nici în mânecă cu vreun tribunal din România, dar nu mai ești surprins de asta. Nimic din afară nu aduce a haosul de pe plaiurile natale. TAS și-a început oficial activitatea pe date de 30 iunie 1984, sub conducerea lui Keba Mbaye, care fusese judecător la Tribunalul Internațional de la Haga. Iar dacă în 1995 TAS nu avea decât 13 cazuri de rezolvat, numărul acestora a crescut semnificativ după recunoașterea competențelor sale de către FIFA, în 2002, ajungând la 271 în 2004, anul Jocurilor Olimpice de la Atena, și la 313 în 2008, an în care 60% dintre cazuri au vizat fotbalul, iar 30% dopajul.
INFO Deciziile TAS sunt imediate și definitive. Totuși, există o cale de atac în justiția civilă, nu în cea sportivă, la Tribunalul Federal Elvețian, dar ea este permisă într-un număr foarte limitat de cazuri. Apelul se poate face doar dacă se apreciază că au fost violate drepturile procedurale elementare sau există o incompatibilitate. Astfel de situații au fost extrem de puține.
„Ah, sunteți din România? Am auzit de voi”
Ca să poți intra în cladirea Tribunalului de Arbitraj Sportiv nu trebuie decât să suni la sonerie. Degeaba te uiți după vreun paznic, nu există niciunul. Îți deschide o fată blondă, tânără, care îți explică într-o engleză perfectă faptul că momentan nu există o persoană care să se ocupe de relația cu presa. Astfel se justifică lipsa unui răspuns la cele trei cereri trimise de ProSport pentru un interviu cu unul dintre cei care decid acordarea sau neacordarea unei licențe. Te întreabă senin din ce țară ești, iar reacția nu întârzie să apară: „Ah, sunteți din România? Am auzit de voi”. Se pare că teancul de dosare care ajung pe mesele celor de la TAS nu trec neobservate, iar România nu este doar un punct pe hartă pentru aceasta. Locul în care se iau cele mai importante decizii din lumea sportului este unul de bun gust. Micuț, dar încăpător, nu iese în evidență nici în interior, nici în exterior. Ascuns între casele celor mai înstăriți elvețieni, fostul comandament de război reușește să îți creeze, în doar câteva minute, o senzație de liniște și de încredere, cum nicio altă instanță din țară nu reușește. Și, deși în mai puțin de o oră se va încheia programul de lucru (este între 10:00 – 18:00), nu vezi oameni care bat nerăbdători din picior, ci auzi discuții în care poți să distingi clar termenii juridici.
Cât costă să te adresezi la TAS?
Cel care aduce un caz în atenția Tribunalului de Arbitraj Sportiv trebuie să achite o taxă minimă de 500 de franci elvețieni pentru ca plângerea sa să fie înregistrată. Apoi, TAS calculează costurile administrative ale susținerii procesului, primid un procent din suma aflată în litigiu astfel:
– pentru o sumă mai mare de 50.000 de franci elvețieni, de la 100 la 2.000 – pentru o sumă între 50.001 și 100.000 de franci elvețieni, 2.000 plus 1.5% din ce depășește 50.000 – pentru o sumă între 100.001 și 500.000 de franci elvețieni, 2.750 plus 0.75% din ce depășește 100.000 – pentru o sumă între 5.000.000 și 10.000.000 de franci elvețieni, 13.250 plus 0.5% din ce depășește 5.000.000 – pentru o sumă de peste 10.000.000 de franci elvețieni, 16.000
La aceste costuri se adaugă banii pe care îi vor primi arbitrii (judecătorii), în general fiind vorba despre un onorariu de 300 de franci elvețieni, la care se adaugă costurile legate de transport la clasa business, cazarea la un hotel de minimum patru stele și acoperirea altor cheltuieli. Pentru TAS lucrează circa 300 de arbitri din 87 de țări. De regulă, fiecare caz este judecat de o comisie formată din trei arbitri, fiecare dintre cele trei părți implicate alegând unul dintre aceștia. În anumite cazuri, dacă părțile sunt de acord, cazul poate fi judecat de un singur arbitru. Anchetarea și judecarea unui caz durează minimum șase săptămâni și maximum 12 luni.
15.000 de euro este costul minim suportat de o parte care apelează la TAS, în cazul unui complet cu un singur arbitru și fără audieri
Cu fotbalul românesc la TAS
Mulțumești frumos pentru ajutorul oferit de fata blondă de la recepție. Nu de alta, dar sigur nu ai fi beneficiat de același ton politicos și în altă parte. Mai privești o dată spre interior și îți amintești că în 2009, în unul dintre birourile respective, era confirmată amenda dictată ca despăgubiri pentru Chelsea în cazul „Mutu – Cocaina”, de 17 milioane de euro. Tot acolo, în 2011, Poli Timișoara nu primea licența pentru Liga 1, decizie care confirma hotărârea inițială a FRF, iar Liga 1 devenea subit mai puțin spectaculoasă și beneficia de o asistență redusă.
E rândul Rapidului și al Vasluiului acum. În spatele ușii care se deschide la o atingere a soneriei, va fi decisă soarta a două echipe care merg până în pânzele albe pentru licență. Dacă ar fi să ne luăm după declarațiile celor de la FRF, ambele au șanse mici de a se bucura de un verdict favorabil. Dar nu este de uitat faptul că, în 2009, Poli Timișoara primea înapoi șase puncte, după ce Federație Română i le retrăsese în litigiul de palmares și culori cu Claudio Zambon. Hotărârea celor de la TAS i-a trimis pe bănățeni în preliminariile Ligii Campionilor, poziționând echipa pe locul doi în campionat. În liniștea de la Lausanne, Liga 1 așteaptă acum. Bune sau nu, deciziile de la TAS au fost, în ultimii ani, singurele pe care nu au avut curaj să le arate cu degetul nici unii, nici alții.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER