Păcatele „Craiovei Maxima”!** Tabuurile unei mari echipe, dezvăluite în premieră

Există lucruri despre care nu se vorbește. Subiecte tabu. Odată
fixate în memoria colectivă, evenimentele sunt idealizate de
trecerea anilor, transformându-se în mituri și legende. O astfel de
legendă este „Craiova Maxima”. Sintagma inventată
de Adrian Păunescu – poetul de curte al familiei Ceaușescu și omul
care a vegheat din umbră la ascensiunea formației din Bănie în anii
70-80 – a devenit poate cel mai important brand al Olteniei.

Construită din talent și efort, Universitatea Craiova de acum trei
decenii a intrat în istoria fotbalului nostru drept prima echipă
care a reușit să străpungă plafonul mediocrității, calificându-se
în semifinalele Cupei UEFA – ediția 1982-1983. Dintotdeauna, despre
excepționala generație care a inspirat cel mai frumos imn al
fotbalului nostru, „Campioana unei mari iubiri”,
s-a vorbit numai la superlativ. Tocmai de aceea, episodul de față
al serialului „Blaturile fotbalului românesc” este
greu de scris. E greu ca oamenii să afle acum, după atâția ani, că
între o poezie care cânta Universitatea și două intervenții la
federație, Adrian Păunescu tuna și fulgera în vestiar, acuzându-i
pe idolii de mai târziu că vând meciurile.

Evenimentele din acest episod au ca punct de plecare, din nou,
memoriile lui Constantin Teașcă, antrenorul care a petrecut pe
banca Universității Craiova sezonul 1976-1977. Se conturează,
parcurgând capitolul din cartea „Păpușarii” dedicat perioadei
petrecute în Bănie, o listă impresionantă de meciuri despre care
Teașcă scrie, negru pe alb, că au fost vândute de elevii săi – cu
toții mari vedete ale fotbalului nostru. Aflăm lucruri incredibile:
în încercarea de a-i determina pe fotbaliști să joace corect s-au
implicat chiar conducătorii județului Dolj și ai orașului Craiova!
Adrian Păunescu bătea săptămânal drumul de la București în Bănie,
unde participa la ședințe. S-au dat afară jucători celebri sub
acuzația că nu-și apăraseră corect șansele și toată lumea era
disperată văzând că Ilie Balaci, cel supranumit mai târziu
„Minunea Blondă”, e pe cale să-și risipească
enormul talent apucând pe căi lăturalnice.

Jucătorii acuzați
de blaturi
∞Ilie Balaci
∞Costică Ștefănescu
∞Dumitru Marcu
∞Zoltan Crișan
∞Rodion Cămătaru
∞Aurică Beldeanu
∞Marius Purcaru
∞Nicolae Tilihoi
∞Ion Oblemenco
∞Petre Deselnicu

„Caii
troieni” ai steliștilor

Încă din startul campionatului, Constantin Teașcă a simțit lucruri
necurate. Antrenorul nota: „Steliștii au reușit, cu
concursul unor linge-blinde, dar mai ales folosindu-se de câțiva
cai troieni, să ne învingă cu 2-0 (…)”. Era etapa a doua
a sezonului 1976-1977. Noul tehnician rămăsese cu gura căscată:
„Drept răspuns la preocuparea mea de a le spori veniturile,
de a-i reafirma pe unii uitați și de-a afirma pe alții, recepționam
o uluitoare, o incredibilă rezistență. Capii rebelilor erau pe mai
departe Deselnicu și Oblemenco, la care se adăugaseră Purcaru,
Berneanu, Pițurcă, juniorul Ciobanu, Cămătaru…”.

Se agrava trucarea unor meciuri. Uneori, rămâneai
surprins că printre ei s-ar putea număra și Ștefănescu, Balaci,
Marcu, Crișan, Cămătaru! Atmosfera ilicită nu se
destrăma
Constantin Teașcă

Rușine! Jenă! Dar cui spun eu toate acestea? Unui
campionat în care, în loc de aplauze, se aude un imens foșnet de
bani negri!
Adrian Păunescu

Eu eram la început atunci, aveam vreo 18 ani, nu
prea jucam. Nu știu dacă se făceau chestii. Dar așa zicea Teașcă.
Atunci când câștiga, era meritul lui. Când pierdea, spunea că l-au
vândut jucătorii
Rodion Cămătaru

Eugen
Barbu: „Pe Balaci îl suspectez de sabotaj”

În revista „Săptămâna”, Eugen Barbu comenta astfel partida Dinamo –
Univ. Craiova 2-1, disputată în etapa a 13-a, pe 14 noiembrie 1976:
„(…) După o greșeală în apărarea alb-albaștrilor, scorul a
devenit 2-0, autorul principal al acestui gol fiind Ilie Balaci, pe
care-l suspectez de sabotaj și pe care, în locul lui Teașcă, l-aș
ține multe etape pe tușă sau l-aș trimite după Deselnicu. (…) Cu
o înaintare formată din Ciobanu și Geolgău, era greu să înscrii mai
mult de un punct, deși ocaziile au fost foarte clare și destul de
numeroase, numai că Balaci n-a vrut ca această echipă îmbrăcată în
tricouri albe să se întoarcă cu un punct sau două acasă”.
Un alt fotbalist emblematic pentru Universitatea, regretatul Ion
Oblemenco, era și el acuzat de Eugen Barbu că a vândut meciul din
deplasare, cu FCM Galați, în urma căruia „s-a căpătuit”. Oblemenco
și Deselnicu au și fost scoși, de altfel, din echipă de Teașcă, pe
motiv că sunt recalcitranți la antrenamente și vând meciuri.

Universitatea
Craiova, trei titluri în șapte ani

Constantin Teașcă a fost adus, în 1976,
într-un moment important din istoria clubului Universitatea
Craiova. Echipa obținuse performanțe mari, dar intrase în declin.
După locul 2 în 1973 și titlul din 1974 urmase căderea: locul 3 în
1975 și locul 6 în 1976, în acest ultim sezon fiind însă, până spre
final, în pericol iminent de retrogradare (în etapa a 28-a,
„Știința” ocupase locul 13, la doar două puncte de 16, prima
poziție sub linie). După mandatul lui Teașcă, echipa a avut inițial
o cădere (locul 6 în 1978), apoi a urcat abrupt spre cea mai
frumoasă perioadă din istoria clubului: titlul în 1980 și 1981,
locul 2 în 1982 și 1983, locul 3 în 1984, câștigarea Cupei în 1977,
1978, 1981 și 1983 și, desigur, faimoasa calificare în semifinalele
Cupei UEFA – 1983.

„Conducătorii au
coborât în cabina mistificatorilor”

Discuția a fost absolut inutilă:
„Adrian (n.r. – Păunescu) era entuziasmat de cuvintele
jucătorilor la ședință și chiar convins că vor demonstra
loialitatea față de echipă. (…) Dar iată că 0-0 a fost rezultatul
meciului Universitatea – FC Constanța în Bănie (n.r. – etapa a
26-a). O lume consternată, dispusă să intre în ring, a rămas minute
în șir la locul scamatoriei. Dacă spectatorii rămăseseră pironiți
locului, nevenindu-le să creadă până unde merge mârșăvia,
conducătorii (care în pauză au coborât în cabina mistificatorilor
pentru a-i privi mai de aproape) au plecat mâhniți”.
A doua zi, directorul Moraru anunța în ședința cu echipa:
„Comportarea unor jucători mă face să cred că nu sunt
corecți, să-i bănuiesc de incorectitudine. Dacă la Hunedoara, unde
am văzut meciul, am avut dubii, acum, după jocul de ieri, sunt
convins de trișajul la care se pretează”.

„Sunt
convins de trișaj”

Măcar dintr-un punct de vedere, spune Teașcă,
oltenii nu făceau discriminări: negociau și cu echipele mari, și cu
cele mici. Eșecul din etapa a 25-a, 0-1 în deplasare, cu Hunedoara,
a stârnit indignare. Teașcă i-a acuzat pe Balaci și pe Beldeanu că
au trântit meciul. Cităm din fișa lui Beldeanu înaintată conducerii
de către antrenor: „Element disociant, cu o etică ce
frizează cinstea, corectitudinea”. Concluzia ședinței cu
echipa și mai-marii județului, la care a asistat și Adrian
Păunescu: „(…) avertisment întregului lot față de
incorectitudinile observate până acum, iar noi vom continua să
clarificăm enigma acestor câteva jocuri
dubioase”.

Balaci: „Chiar Teașcă
era păpușarul!”

Ilie Balaci recunoaște că marea echipă a Universității Craiova se
implica în jocuri de culise și explică în ce context se întâmpla
asta: „Nu contest că am trântit și meciuri! Inclusiv când
în joc erau trofee. Dar noi aveam 5.000 de lei primă dacă luam
titlul sau 3.000 de lei dacă luam Cupa, iar dacă pierdeam, puteam
lua și 50.000! Sunt curios: cine ar refuza așa
ceva?”.

Cel mai mare fotbalist din istoria fotbalului craiovean îi face un
scurt portret și acuzatorului Titi Teașcă: „El însuși a
fost un păpușar al fotbalului, după cum și-a intitulat și cartea.
Multă lume îi atribuie merite în formarea Craiovei Maxima, dar e
fals. E o mare diferență între echipa folosită de el și cea care
lua Cupa după ce fusese dat afară. Atât în componența echipei, cât
și în așezarea jucătorilor pe teren. Spuneți-mi un singur trofeu
luat de Teașcă! El a fost adus politic la Craiova de către Păunescu
și Eugen Barbu. La timpul acela, oamenii nu ratau niciun
cantonament. Stăteau cu noi, se băgau și la joc… Ca și cum noi am
fi fost echipa Uniunii Scriitorilor…”.

Despre acuzațiile aduse de Teașcă, Păunescu și Barbu că le-ar fi
vândut dinamoviștilor meciurile, Balaci spune sec: „Mai
bine ne tăiam un picior decât să le dăm puncte!”. Acesta amintește
și de momentul zero al conflictului: „A vrut să ne dea afară. Pe
mine și pe Beldeanu. Faptul că nu ne-a putut da afară și că l-am
dat noi pe el l-a înrăit”.

Nu contest că am trântit și meciuri! Inclusiv când
în joc erau trofee. Noi aveam 5.000 de lei dacă luam titlul, iar
dacă pierdeam, puteam lua și 50.000!
Ilie
Balaci

„Pehlivani care fac
comerț”

Adrian Păunescu spunea că Beldeanu, Ștefănescu, Balaci
și Tilihoi au vândut meciul cu Dinamo, ajutându-i pe roș‑albi în
lupta cu Steaua

Divizia A din anii 70 se asemăna foarte tare cu Liga I de astăzi în
materie de meciuri aranjate. Prima etapă a returului, 16 martie
1977, la nici două săptămâni după marele cutremur. Nu lipsea,
bineînțeles, nici „omul cu geanta”.
Povestește Teașcă: „(…) Progresul avea în acel edec, zis
nea Marinică, pe lângă un mare sufletist, și un prestigios aranjor.
Târziu am aflat că-și găsise 1-2 cai troieni în cetatea noastră,
codificând aranjarea punctelor astfel: dacă în fața cabinei o să
țină o sacoșă în mâna stângă, sunătorii sunt stivuiți.
(…)”. Teașcă menționează, totuși, că blatul a căzut și
meciul s-a jucat, până la urmă, corect. Antrenorul comenta, ironic,
că probabil „jucătorii au confundat mâna stângă cu
dreapta”.

„Atmosfera ilicită nu
se destrăma”

Avalanșa de meciuri dubioase îl lăsa fără replică pe antrenor:
„(…) Mai interesant însă era faptul că se agrava trucarea
unor meciuri din partea câtorva jucători. Uneori, rămâneai surprins
că printre ei s-ar putea număra și Ștefănescu, Balaci, Marcu,
Crișan, Cămătaru, căci de Beldeanu nu se mai discuta, el era
cunoscut de mult ca un autentic cal troian! Deși ultimul tren luase
cu el pe Deselnicu, Oblemenco și Purcaru (n.r. – scoși din lot),
atmosfera ilicită nu se destrăma”.
Scenariul era, în esență, cam același: sosea Păunescu de la
București, conducerea clubului și a județului intra în ședință cu
fotbaliștii, aceștia din urmă erau mai întâi criticați și
amenințați, apoi își luau angajamentul solemn că se vor îndrepta.
Totul dura câteva zile, până la următoarea tentație: „(…)
ne vedeam puși în situația să constatăm pe viu că febra aranjării
punctelor de jucători se transformase în boală
grea!”.

„Miroase a șmecherie măruntă și degradantă”

Cel mai mare scandal a fost făcut însă de „Bardul de la Bârca” spre
finalul sezonului, după remiza de acasă cu Dinamo, 1-1 în etapa 30.
Acuza Păunescu: „Pe culmile nerușinării! Cedând un punct
acasă adversarilor lor de miercuri – aflați în competiție pentru
titlul național numai cu Steaua la ora de față – craiovenii au
înclinat mult șansele de a câștiga campionatul către Dinamo,
comițând, pentru a nu știu câta oară în acest campionat, un fapt
imoral, care merita să fie sancționat. Jocul m-a scârbit, m-a
îndurerat și m-a ajutat să-mi cicatrizez definitiv rana iubirii
pentru această echipă. Nu merită dragoste, nu merită interes. E o
grupare de pehlivani, de indivizi care, când vor, joacă
extraordinar, și în rest fac comerț cu aparenta lor cădere de
formă. Rușine! Jenă! Dar cui spun eu toate acestea? Unui campionat
în care, în loc de aplauze, se aude un imens foșnet, ca un difuzor
dat la maximum, un imens foșnet de bani negri! Miroase a șmecherie
măruntă și degradantă… Universitatea nu a vrut să joace, a mers
încetinel pe teren, unde doar Cămătaru părea nevinovat. Ceilalți
toți se jucau de-a jocul. Lider al acestei parodii a fost din nou
Beldeanu, urmat de această dată îndeaproape de noul căpitan al
echipei Universitatea Craiova, Ștefănescu, de fostul căpitan Balaci
și de mai proaspătul Tilihoi… Mi se pare că excluderea din
campionat a campioanelor cumpărării de puncte și a campioanelor
vânzării de puncte, sau acolo unde este cazul a jucătorilor
vinovați, ar rezolva situația”.