Pacient în stare depresivă! Drama lui Gheorghe Constantin:** „De la gât în sus, nu mai sunt sănătos”

Aparent, este neschimbat. Aparent, doar! Din punct de vedere
fizic este OK, dar mental este departe de a se fi vindecat.
Siguranța de odinioară i-a dispărut, iar în locul ei a rămas poate
teama, poate incertitudinea vizavi de viitor. Asta i se citește în
ochi, în gesturi, în frământarea permanentă, aproape necontrolată,
a mâinilor. La nouă luni după ce a ieșit din penitenciar, unde a
fost trimis pentru acuzația de luare de mită, Gheorghe Constantin,
fostul șef al arbitrajului românesc, încă nu și-a revenit din
șoc.

Mă ia din prima: „Te rog frumos să nu mă întrebi dacă sunt sau
nu sunt vinovat după tot ce ce s-a întâmplat! Sunt încă în stare de
judecată și nu pot să vorbesc despre asta. Pe urmă, cine știe ce li
se pare că am spus și mă trezesc că mă iau iar, și nu mai vreau să
ajung acolo! Nu mai pot să trec încă o dată prin ce am trecut! E o
perioadă în care mă feresc de cuvinte. Acolo am învățat că e bine
să nu mai vorbesc, să nu-mi mai dau cu părerea. Înțelege-mă!”. Îl
înțeleg.

„Sunt
sănătos tun până la gât! De la gât în sus, nici eu nu
știu…”

Nici nu e nevoie să-l chestionez, anticipează prima întrebare.
„Nu, încă n-am trecut peste momentul acela urât, nu mi-am revenit”.
Își duce degetul la cap. „Știi cum îmi place să spun? Că din vârful
picioarelor și până la gât sunt sănătos tun. De la gât în sus, nici
eu nu știu… Nu trebuie să mă enervez, nu pot suporta momentele
emoționante. Indiferent că este ceva de bine sau nu. Mă cuprinde o
stare urâtă, o stare de rău, chiar plâng! Dar deja asta nu mai e
nimic, zece luni, cât am stat departe de casă, acolo, am plâns
pentru tot neamul și pentru șapte vieți!”.

Își frânge mâinile. Vrea să fie clar: „Uite, m-a chemat fostul
arbitru Florin Chivulete la nunta băiatului său, la București. Am
fost întâi acasă și, când am intrat și au început lăutarii să-mi
cânte, m-a luat starea asta de care vorbesc, mi s-a făcut rău și a
trebuit să mă întorc acasă, la Vâlcea. Pur și simplu n-am mai putut
sta. Psihologul mi-a spus că doar de mine depinde să depășesc
starea actuală. «Fiecare om are psihicul lui, mai puternic sau mai
puțin puternic, doar de dumneavoastră depinde când și cât de bine
vă veți reveni»”.

„După eliberare, mi-era rușine să ies din casă”

Retrăiește crispat primele zile de după eliberare: „Câteva
săptămâni nu am ieșit din casă. În primul rând de rușine, apoi de
teamă. Teamă de privirea oamenilor pe stradă, pentru că uneori o
privire este mai sugestivă decât orice cuvânt. Iar Vâlcea e mică,
lumea te recunoaște imediat. Din fericire, aproape toți m-au
încurajat, mi-au vorbit frumos. Oricum, eu sunt conștient că,
indiferent de verdictul final, vor fi destui cei care mă vor judeca
după idei preconcepute, dar sunt împăcat cu mine însumi”.
Nici despre arbitraj, despre actualii șefi ai arbitrajului sau
despre cei care conduc federația nu vrea să vorbească. Explică sec:
„Ce rost are? Dacă ei mă lasă pe mine în pace, eu să mă apuc să-i
zgândăr?”.

Mai adaugă, totuși: „Ce s-a întâmplat cu mine și cu arbitrii
arestați, povestea asta, a creat un culoar favorabil celor care au
venit. E un moment favorabil pentru arbitraj, cei care conduc acum
trebuie să-l speculeze”.
Tace pentru câteva secunde, apoi mărturisește: „Nu mai am nici
puterea să mă uit la meciuri. Mă plictisesc repede, plus că nu îmi
plac scandalurile de care este plin fotbalul nostru. Când am dat
peste scandalul replicilor dintre Avram și Crăciunescu, am schimbat
canalul!”.

Făcea
intermedieri ca să-și umple timpul

„Totuși, din ce ați trăit toată perioada asta?”, vine,
inevitabil, întrebarea reporterului. „Am avut firmele mele, de care
s-a ocupat fiul meu, Augustus, cât am fost închis, dar care, să fiu
sincer, nu merg grozav. Până să preiau funcția de președinte la
Piatra Olt, ca să-mi ocup timpul, mai făceam intermedieri
comerciale între diverse firme. Dar mi‑era clar că asta nu poate
dura, eu tot în fotbal speram să lucrez. Acum, că am revenit, poate
asta mă va ajuta să uit prin ce am trecut. Să încep altceva acum,
după ce am fost o viață în fotbal? La aproape 60 de ani? Nu! Nici
nu știu de ce m-aș mai zbate!”.
În timp ce Gheorghe Constantin se depărtează, mi-amintesc de
vorbele lui Hagi vizavi de amestecul lui Gigi Becali în problemele
tehnice ale echipei, cum că în acest fel antrenorului și
jucătorilor li se ia personalitatea. Lui „Costică Vâlcea”, lunile
de detenție i-au luat mai multe și e nevoie de timp pentru a
redeveni omul de dinainte.

A
divorțat după 37 de ani de căsnicie

Cum un necaz nu vine niciodată singur, în această vară fostul
șef al arbitrajului românesc s-a despărțit, după aproape 37 de ani
de căsnicie, de soția sa Tamara. În momentul de față, Constantin
trăiește alături de o profesoară universitară cu 26 de ani mai
tânără decât el. „Așa a fost să fie… Nu știu ce va aduce viitorul
din acest punct de vedere. E un subiect extrem de delicat, chiar
nu‑mi face plăcere să vorbesc despre asta”, a precizat el.

„Nu-mi cade rangul că m-am dus la «C»!”

De câteva zile, Gheorghe Constantin este noul președinte al
echipei FC Piatra Olt, din liga a III-a. Asta după ce în vară
fusese în discuții cu FC Vaslui, CSM Râmnicu-Vâlcea și ALRO
Slatina. „Da, m-am dus la «C», nu-mi cade rangul! Fotbal să fie”,
spune cel poreclit „Costică Vâlcea”, care, legat de planurile de
viitor ale grupării oltenești, adaugă: „Nu se pune problema să
forțăm promovarea în acest an, dar la anul poate o vom face, dacă
vom reuși să închegăm o echipă competitivă”.

„Relația mea actuală cu Ion Crăciunescu? Frecușurile
noastre de-a lungul timpului au lăsat urme. Avem o relație
civilizată, dar atât, nu mai este prietenia de pe vremuri”
Gheorghe Constantin, fost președinte al arbitrilor

„Din păcate, greșelile arbitrilor sunt judecate în
continuare în funcție de cine țipă! Dacă țipă o voce de la un club
important, bietul arbitru n-are nicio șansă”, Gheorghe
Constantin, fost președinte al arbitrilor

Articol scris de Ioan
Viorel