Palestinienii, înarmați de Securitate

Indirect, la întreaga tragedie a contribuit și sinistrul
dictator Nicolae Ceaușescu, stăpânul de atunci al României. În
cartea „Orizonturi roșii”, Ion Mihai Pacepa, fostul șef al
Securității fugit în SUA în 1978, povestește cum Ceaușescu, prieten
foarte bun cu Yasser Arafat, șeful Organizației pentru Eliberarea
Palestinei, îi sprijinea pe teroriștii arabi.

În paralel, cu presiuni (în special subterane, prin șantaj,
corupție și spionaj) asupra unor demnitari occidentali, pentru ca
aceștia să recunoască OEP, Ceaușescu, un foarte bun prieten al lui
Arafat, dispusese ca Securitatea să întrețină relații de colaborare
foarte strânse cu teroriștii. OEP primea de la români pașapoarte
false, armament, informații, sprijin logistic, iar luptătorii lui
Arafat erau instruiți de Securitate în țara noastră, în tabere
speciale. În contrapartidă, palestinienii trimiteau în România
mostre de armament occidental capturate în Liban sau executau
misiuni murdare, cum ar fi uciderea în bătaie a disidenților români
care îndrăzneau să protesteze, în Occident, împotriva încălcării
drepturilor omului în țară.

Fostul șef al Securității povestește însă că, deși era bun prieten
cu Arafat, Ceaușescu îl considera pe acesta periculos și
imprevizibil. Securitatea l-a racolat chiar pe omul de încredere al
șefului OEP, pe Hani Hassan, care primise numele de cod „Annette”.
Scopul final al dictatorului român era asumarea rolului de mediator
al conflictului din Orientul Mijlociu și obținerea Premiului Nobel
pentru pace.