Păzit ca un șef de stat: „Mă tem de terorism la Londa 2012”
Președintele CIO, Jacques Rogge (68 de ani), a încheiat ieri o
vizită-fulger, de 30 de ore, în România. A primit titlul de doctor
Honoris Causa la Oradea, s-a întâlnit cu Traian Băsescu și a pășit
cu o vestă reflectorizantă în șantierul Casei Olimpice din
București. ProSport a fost pas cu pas alături de Rogge în prima
zi.
E marți după-amiaza și, dintr-o cursă de linie, Jacques Rogge
descinde în România crizelor de tot felul. Cu soția sa, cu șefa de
cabinet și cu trei bagaje de mână. Agonia mioritică se citește încă
de pe cele trei plasme ale „prezidențialului” din Otopeni și doar
sportul mai e înnobilat printr-o astfel de intrare în scenă.
„Băsescu și scandalul pensiilor” titrează „burta” Realității TV,
„Tatăl sărăciei, la raport” – notează și Antena 3, în timp ce pe
PRO TV rulează „Cadillacul roz”. Cu Clint Eastwood, actorul.
Contele
chirurg ortoped
Un american doar puțin mai încruntat decât persoana care intră
alături de Octavian Morariu și Ioan Dobrescu, căci altÂfel ai spune
că are un geamăn născut în Gent. Contele belgian Jacques Rogge,
chirurgul ortoped, fostul jucător din naționala de rugby a Belgiei,
sportivul participant la JO în proba de yachting. Și descrierea
trecutului somității internaționale ar putea continua. Nu-i timp
însă, căci ATR-ul 72 cu destinația Oradea abia așteaptă să ia norii
în piept. Rogge nu se atinge nici de regina apelor minerale Borsec,
nici de Tymbark, sucul de fructe, și nici de bagaje. Sunt în grija
ofițerilor SPP. Șase la număr! Sau atât identific eu. Trei rămân în
București, trei ne însoțesc. E doar protocol de șef de stat,
nu?
A stat în avion pe locul lui Răzvan
Și Rogge îl merită poate mult mai mult decât alți mulți
președinți de țară. E un tip greu nu numai în sport. Și în
medicină, și în învățământ, și lista poate continua. O simte și
aeronava Turbo de 68 de locuri, supusă în aer unor șocuri inerente
oricărui avion de mici dimensiuni. E aceeași care i-a transportat
pe fotbaliștii tricolori la Piatra-Neamț.
În primul rând, Rogge stă picior peste picior la Business Class (pe
locul lui Lucescu jr), refuză diplomat brânza cu mucegai și discută
cu Morariu. Bâjbâim astfel și răspunsul la întrebarea cum de ne
calcă pragul Rogge. „În primul rând, îi place că olimpismul
românesc se dezvoltă în fiecare zi. El simte asta. În al doilea
rând, are o mie de subiecte de dezbătut cu Octavian Morariu. E o
persoană cu care are ce vorbi. Și, ca să glumim puțin, vorbește
multe limbi, la fel ca el. Credeți că nu sunt atâtea țări care-l
invită să-i acorde nu știu câte decorații și pe care le refuză?”,
ne explică o persoană din COSR.
Kimono de
la Marius Vizer
În doar 59 de minute, poarta navei se deschide într-un tunel
uman realizat de micii judoka orădeni din fruntea cărora Marius
Vizer îi oferă lui Rogge un kimono simbolic. Sugestive sunt și
numerele limuzinelor care ne așteaptă. Codate cu W sau cu X,
mașinile din coloana SPP-ului ne conduc în cinci minute la
Universitate, în aula căreia urmașul lui Samaranch primește titlul
de Doctor Honoris Causa. Un altul dintr-o colecție
impresionantă!
Va avea
românia membru în CIO?
Cu ce rămânem noi? Eu cu șansa unui interviu „face to face” pe
drumul de întoarcere, voi sau noi, iubitorii sportului, cu speranța
că, poate, într-un viitor apropiat, un român va deveni membru al
CIO. Bibescu (1899 – 1901), Plagino (1908-1949) și Siperco
(1955-1998) sunt singurii care au pătruns în familie. Nadia sau
Țiriac au eșuat. Cine știe… Prietenul Rogge are ochi și pentru
noi. A fost și una dintre rugămințile lui Traian Băsescu la
întâlnirea de ieri.
„Mă tem de terorism”
Pe drumul de întoarcere de la Oradea la București, imediat după ce
comandantul aeronavei rostește clișeul cu „prepare for landing…”,
ProSport îl abordează pe șeful CIO, chirurgul ortoped Jacques
Rogge, cu chestiuni mai noi sau mai vechi.
Tocmai a „coborât” de la business-class mai spre centrul avionului
omul din fruntea comisiei care a luat decizia de a o suspenda pe
Andreea Răducan, acum zece ani, la Sydney.
Mister president, cum de vă faceți mereu timp să vizitați
România?
Am o legătură specială cu țara voastră de pe vremea regretatei Lia
Manoliu, eram foarte buni prieteni și am venit de multe ori…
Apoi, am dezvoltat o relație de amiciție cu John Țiriac, iar acum
Octavian Morariu e un om cu care am multe în comun. Pot vorbi de la
rugby la… orice. E un team-leader experimentat.
Apropo de Țiriac, cum comentați acea „lege Țiriac”? De
curând a fost anulată în România…
Și Marea Britanie deține o lege asemănătoare. Dacă organismul
olimpic al unei țări vine cu propuneri concrete, corecte și adoptă
o astfel de decizie, noi o respectăm.
„Cazul Răducan, ceva dureros pentru mine”
În urmă cu ceva timp, v-ați reîntâlnit cu Andreea
Răducan. Ea ne spunea că v-ați pus mâinile în cap când ați
văzut‑o.
Da, discuția a fost OK, am un mare respect pentru ea. Atunci, am
luat o decizie foarte grea, a fost una dintre cele mai dureroase
decizii din cariera mea olimpică, să văd cum unei tinere de doar 16
ani i se ia medalia, deși nu a intenționat să se dopeze. Nu am avut
ce face! Chiar dacă acea pastilă i-a fost administrată de doctor,
substanța a fost găsită în corpul ei. Dar pentru că nu era vinovată
total, i-am permis să concureze în continuare.
Și ea nu vă poartă pică.
Uneori, trebuie să iei decizii foarte grele. Lumea trebuie să
înțeleagă că nu e vorba doar de niște iscălituri reci pe o bucată
de hârtie. Aceste decizii sunt luate pentru binele omenirii, pentru
binele sportivilor.
Au mai rămas mai puțin de doi ani până la Londra. Nu vă
temeți de posibilele acte de terorism?
Ba da, și din această cauză cel mai mult contează pentru noi
securitatea. Uitați ce se întâmplă prin Pakistan. E prima cerință
pe care vrem să o asigurăm și depunem maximum de efort pentru
această cauză. E ceva ce repetăm și tot repetăm, să ne iasă cât mai
bine. Și la Rio, și la Londra, și la Beijing…
„Dacă
Oprescu vrea să organizeze J, e îmbucurător pentru
CIO”
Ediția din China a fost cea mai
importantă?
Nu putem face o comparație. A fost clar cea mai fastuoasă. Din
punctul meu de vedere, cea mai importantă a fost prima ediție!
O ediție ar vrea să organizeze și Bucureștiul, așa a
sunat declarația primarului Sorin Oprescu. O afirmație serioasă ce
a stârnit numai zâmbete în România.
Nu știu exact ce infrastructură posedă Bucureștiul, deci e puțin
dificil să comentez declarația lui. Știu că aveți un stadion mare,
dar faptul că un primar ia în calcul o organizare a unei ediții e
un lucru îmbucurător pentru CIO. Eu îi urez succes și, dacă va fi
vreodată ceva plauzibil, vom analiza. Oricum, mă voi mai întoarce
la prietenul Morariu.
M-am întâlnit cu Jacques Rogge când a fost în România data
trecută, și-a pus mâinile în cap când m-a văzut. Nu am purtat
ranchiună nimănui pentru ce s-a întâmplat acolo, nu am căutat să
aflu vinovații
Andreea Răducan
Constantina Diță și Alina Dumitru sunt două mari sportive, iar
prin medaliile de aur din Beijing au primit respectul întregii
lumi
Jacques Rogge, președinte CIO
Richie McCaw, de la Noua Zeelandă, e acum rugbistul meu
preferat. E un veritabil număr șapte, ca Octavian Morariu și ca
mine
Jacques Rogge, președinte CIO
Țin cu Manchester United pentru Wayne Rooney, iar cu Barcelona
pentru Messi. Sunt fabuloși! Din Belgia, preferatul meu rămâne Enzo
Scifo
Jacques Rogge, președinte CIO