Povestea impresionantă a unei jucătoare din Galați care locuia într-un grajd și care a renăscut grație Oțelului. „Nici mie nu-mi vine să cred”

• Printr-un noroc nesperat, o tânăra din satul Priponești, județul Galați, care se zbătea în cruntă sărăcie, și-a găsit rostul în viață la echipa de fotbal feminin a clubului Oțelul Galați, din liga secundă, înființată vara trecută
• Pentru Georgiana Stratu (19 ani), fotbalul a devenit mai mult decât un sport și o pasiune. Este familia ei, îi ține loc de mamă și de tată, este rostul ei în viață, vindecarea sufletului de toate durerile care i-au fost date până acum, speranța pentru viitor și ceea ce a adus-o în rândul lumii, spunând că prin fotbal s-a născut a doua oară

.
În urmă cu cinci ani, Georgiana Stratu și fratele ei, Ciprian, trăiau într-un grajd amenajat să semene ca locuință, fără lumină și fără căldură, mâncând mai mult din pomana pe care și-o făceau sătenii. Era însă o elevă bună la școală, chiar dacă învăța la lumina lumânărilor și avea grijă de fratele ei mai mic, spăla rufe și deretica prin cămăruța unde-și ducea traiul. Dumnezeu nu o învrednicise cu niște părinți model. Mama ei a fugit în Franța și nu mai voia să știe de copii, iar tatăl căzuse în patima băuturii și muncea doar când îi pica ceva, cu ziua.

Nu s-a lăsat învinsă de greutăți și a reușit să intre la un liceu din Galați, însă dorința sa de a învăța carte a fost oprită de tatăl ei care a chemat-o de urgență acasă, după doar câteva luni, spunându-i că va trebui să aibă grijă de frățiorul ei deoarece acesta trebuie să plece să muncească în capitală. La patru ani de la acel moment, Georgiana e acum un alt om, dar cu aceeași tenacitate și drag de învățătură pentru a-și putea  face un rost în viață. Și pentru că iubește fotbalul, tinerei i s-a oferit șansa să înceapă o nouă viață: a fost acceptată în echipa de fotbal feminin a clubului Oțelul, club din liga secundă, înființat în vara anului trecut.

„Antrenoarea e mama și prietena mea!”
„Jucam fotbal la mine în sat și eram foarte bună, mă băgam și în echipă cu băieții. În urmă cu vreo șase luni, un fost coleg mi-a spus că a auzit că Oțelul se face selecție pentru echipa de fotbal fete. Am venit la Galați. Antrenoarea (n.r. – Daniela Radu, antrenor secund) mi-a spus să intru pe teren să arăt ce pot și așa am rămas în echipă”, își amintește Georgiana ziua în care a dat norocul peste ea. I se citește în ochi fericirea când spune că fetele din echipă și antrenorii reprezintă acum familia ei. „Domnul Remus Pascu (n.r.. – director executiv al clubului) ține la mine, pentru că sunt serioasă și hotărâtă să joc la nivel înalt, la fel și antrenorul Ion Morohai. Dana Radu e mai mult decât antrenoarea mea, e mama și prietena mea. M-a ajutat cu bani să merg acasă să-mi văd fratele, dar și cu pachete pentru el”, se entuziasmează atacantul care are la activ șapte goluri în prima parte a sezonului, bilanț care o plasează pe locul al doilea în topul marcatoarelor noii echipe din Galați.

„Dumnezeu m-a salvat prin fotbal!”
Povestea ei pare desprinsă dintr-un film. Mărturisește fără sfială că uneori i se pare că trăiește un vis cu ochii deschiși: „Nici mie nu-mi vine să cred! Am unde să stau, am ce mânca. Când am mers la restaurant nici nu știam ce să fac cu atâtea furculițe și linguri pe masă. Acum mă descurc, au fost suficiente șase luni ca să devin alt om, să-mi permit să sper într-o viață mai bună. Fac ceea ce-mi place și primesc și salariu, este nemaipomenit. Speram să vină flacăra luminii și la mine, dar nu mi-am imaginat că Dumnezeu mă va salva prin fotbal. Voi face tot ce-mi stă în putere să devin din ce în ce mai bună. Am avut perioade negre în viață, dar nu mă las, sunt o luptătoare”, continuă Georgiana.

S-a reîntors la școală și muncește și pe câmp
Tânăra în vârstă de 19 ani spune că i-a plăcut să învețe și a știut dintotdeauna că educația îi va oferi o șansă în viață și un loc unde să-și câștige traiul. După ce a renunțat la liceu, s-a întors în sat, unde a lucrat cu ziua la muncile câmpului, ca să aibă ce pune pe masă pentru ea și fratele ei, Ciprian, la care ține enorm, fiind singurul din familie care i-a rămas aproape. Anul trecut s-a hotărât să-și continue studiile la seral și a făcut iar clasa a IX-a la Liceul Tehnologic „Ovid Caledoniu” din Tecuci. „A fost foarte greu să fac naveta în fiecare zi. Acum pot să-mi văd liniștită de școală. M-am transferat  la Liceul „Anghel Saligny” din Galați. Îmi văd de antrenamente și de școală, deși nu-i ușor, dar am tot ce-mi trebuie. Vreau să termin liceul, ca să pot da și la facultate. Și mai vreau ca în acest an să-l pot aduce lângă mine pe fratele meu, în vârstă de 14 ani, să facă liceul aici. Vreau ca măcar el să se țină de școală ca lumea, pentru că e singura lui șansă”, adaugă Georgiana.

Articol scris de Marian Căpățînă și Roxana Penciu (Galați)