Povestea lui Căruță. A „vrut să fie mare” și a descoperit cât de greu e drumul spre vârf. Southampton, Sampdoria, naționala U19 și acum primii pași în Liga 1
Evenimentele din viața lui s-au petrecut cu viteza internetului. La 6 ani, pasa prima minge pe o iarbă arsă din Comănești, iar cinci ani mai târziu își bomba pieptul în clubul jucătorilor de la concursul „Vreau să fiu mare” al celor de la Gillette. Popescu, Hagi, Ienei sau Petrescu îi acompaniau driblingurile cu aplauze ritmate și-l includeau la final pe o listă a promisiunilor cu potențial. „Promisiuni care nu se vor stinge de tinere”, erau inflexiunile vocilor cu greutate din fotbalul de la noi. La peste 10 ani distanță, Robert Căruță (18 ani) nu mai e doar o firimitură de om. Are 1,86 m, e bine legat și joacă mijlocaș de bandă sau în spatele vârfului. E băcăuan de suflet și nemțean prin adopție, iar crampoanele lui deja au pontat două partide în Liga 1 și una în Cupă. ProSport îți spune povestea unui caz emblematic pentru jucătorii care încă de la vârste fragede găsesc, în lipsa unui mediu propice dezvoltării profesionale, tot soiul de automotivații pentru a nu renunța la fotbal.
- Ceahlăul Piatra Neamț se află pe locul 15 cu 14 puncte, după 17 etape disputate din Liga 1
Campania „Vreau să fiu mare” stârnea un interes enorm printre puștii din anii 2000. Toți dormeau cu mingea sub pernă. Pe unii îi regăseau diminețile la „grădinițele” în care puseseră primul șiret, iar altora li se deschideau noi orizonturi. Pe Robert Căruță acțiunea celor de la Gillette îl propulsa la Steaua. Firesc. Ca pe alți zeci sau sute de copii și juniori care și-au trăit o picătură din carieră la fosta mare pepinieră din cartierul Ghencea. Tibii trosnite, antrenamente, meciuri, nenumărate perechi de ochi de specialiști. O experiență. Dar atât. Cu o experiență demnă de pus în albumul cu amintiri și cu un bilet de tren de întoarcere la Piatra Neamț, Robert revenea spre casă mai ales cu o supradoză de încredere. Doar se zice că Steaua e Steaua. Timpul s-a scurs înnebunitor de repede și provocările l-au pândit la tot pasul.
Pe la 15 ani și un pic simțea că atinge cerul cu creștetul capului, când Southampton îl chema la renumita academie. Mintea-i devenea încărcată de obiective sofisticate și totul era atât de real încât i se părea ireal. Făcea parte dintr-o școală care-i putea oferi totul țâncului vioi crescut pe bitumul rece din Moinești, iar fotbalul părea să capete noi dimensiuni. N-a fost să fie nici atunci. A sărit coarda spre casă, iar perioada Southampton rămânea doar într-un colț de memorie.
S-a întors în țară și s-a lăsat de fotbal
De pe cai mari cobora din nou într-un purgatoriu în care juniorilor li se împing pe gât idei perimate. S-a întors la Ceahlăul și cariera sa avea să se blocheze. Doar pentru moment. Îmbătat de parfumul unei echipe de top din Anglia, Robert Căruță lua brusc o hotărâre. Nu împlinise 17 ani și în contextul unei situații incerte la Piatra Neamț, decidea să se lase. „M-am antrenat singur și mi-am depus o cerere la AJF să renunț la fotbal. Nu știam încotro mă va duce vântul carierei”, crepețește fotbalistul un geam spre perioada întunecată a carierei. Intrase într-o lume de nori și nu se mai simțea în apele lui. Simțea o oarecare neliniște ori de câte ori îi străfulgera prin minte ideea reîntoarcerii pe teren și nu mai avea stare. Până când…
… până când cei de la club l-au chemat direct la echipa mare a Ceahlăului în ianuarie 2014. Căruță pusese câteva kilograme în plus, dar pasiunea pentru fotbal nu-l părăsise. Căruță ajungea astfel la echipa care avea în componență fotbaliști consacrați precum Emil Dică sau Golubovici.
Meciurile lui Căruță în Liga 1
Etapa a 13-a: Astra – Ceahlăul 2-1 (ultimele 4 minute)
Etapa a 14-a: Rapid – Ceahlăul 1-1 (ultimele 4 minute)
Statistică: Răzvan TOMA
Robert Căruță a strâns două meciuri în Liga 1 și transpiră abundent încă din copilărie pentru o carieră în fotbalul mare. După ce la ușă i-au bătut convocări de la fiecare națională de juniori încă de pe la 14 ani (i-a avut antrenori și pe Lucian Marinof și pe Liță Dumitru), Căruță a fost chemat și de fostul selecționer de la Under 19, Doru Isac, și puștiul din Moinești și-a pus tricourile ștanțate cu steagul României aproape de suflet. „Domnul Isac mi-a zis că mă pune în fața apărării pentru a limpezi jocul și pentru că eu joc dintr-o atingere”, face Robert un sprint prin 2014.
Antrenat la Sampdoria de Sinisa Mihajlovic
Reprezentativa Under 19 l-a pus pe jucătorul de creație și sub microscopul unor scouteri din țara care a inventat fotbalul. La meciul pierdut, scor 0-6 cu naționala Angliei, jucătorul Ceahlăului a intrat în atenția unor oficiali ai mai multor grupări din Albion, iar atenia acordată l-a făcut să-și traseze noi ținte. „Anul trecut am mers la Sampdoria câteva zile. Am răcit, dar apoi m-am dus la ei în cantonamentul din Croația unde m-am pregătit sub îndrumarea lui Mihajlovic. Până la urmă nu s-a concretizat ceva”, povestește Căruță.
Și-ar fi dorit să mai audă italiana grăbită a lui Sinisa Mihajlovic (n.r. – e antrenor din 2013 la Doria, după ce a plecat de la naționala Serbiei), dar destinul l-a adus tot sub telegondola din orașul lui Pinalti. „E un vis să ajung la o echipă mare din afară, dar sunt conștient că nu pot arde etapele și aș putea face mai întâi saltul spre o formație importantă din România. Eu îmi doresc să joc și să mă afirm și să întâlnesc antrenori care oferă gir de încredere și unor puști ca mine”, mai pune Robert într-o dorință toată puterea cu care a fost înzestrat.
„Cel mai mult îmi place stilul lui Sânmărtean”
Puștiul nu lasă prea multe oportunități să i se scotocească prin viață. Zâmbește formal și nu-i plac felicitările și cupele de șampanie. Susține că n-are vreo relație prea strânsă cu telefonul și cu rețelele de socializare, cum obișnuiesc să-și întrețină pasiunile alți copii de vârsta lui și pretinde că pune accentul doar pe fotbal. „Cel mai mult îmi place stilul lui Lucian Sânmărtean, pentru că eu sunt apropiat de el ca stil. Îmi plac mult jucătorii de acest profil”, mai spune stângaciul formației fondate în 1919.
Robert Căruță e genul fotbalistului cu tupeu, n-are timp de pierdut și își fixează continuu noi și noi ținte. E un nume necunoscut încă publicului mare și încă niciun fan nu i-a smuls tricoul sau șortul. Se află abia la începutul carierei în fotbalul mare. Un început clădit și pe cele opt minute jucate în tur. Și poate o carieră mare clădită și pe cele opt minute jucate în tur.