Povestea treningului de campion!** Fostul rapidist a purtat la meciul care i-a adus matematic locul întâi un echipament cu însemnele României

„Am vrut să intru cu steagul României pe stadion, dar n-am avut niciunul”

În Iordania, 11 din 12 grupări ale campionatului și-au schimbat antrenorul cel puțin o dată. Motroc e singurul tehnician care a rezistat și a adus al doilea titlu din istoria echipei

Fostul rapidist poate face eventul, gruparea sa fiind calificată în semifinalele Cupei

Trenul materialelor cu titulatura AmbasaDor de România poposește azi în Iordania, la Amman, după opriri în   stațiile China (Vali Tomescu – atletism) și Emiratele Arabe Unite (Raluca Șteblea – înot). Și cum fotbalul nu putea să lipsească de pe hartă, ProSport vă prezintă azi performanța unei embleme a Rapidului, Florin Motroc (46 de ani), omul care săptămâna trecută a câștigat primul său titlu din cariera de antrenor: în Iordania, cu Shabab Al Ordon. Noua campioană a acumulat 49 de puncte, cu două runde înainte de final, cu opt mai mult decât următoarea clasată, Al Wahdat (41).

Felicităti, Florin! Comparând cu o ligă din Europa, campionatul Iordaniei e un…
Campionat bunicel, dar nu pot face o paralelă cu niciunul din Europa. Există percepția conform căreia în Orient e cotat pe poziția a cincea, după cel din Arabia Saudită, Qatar, Emirate și Kuwait. Dar această teorie e contrazisă de faptul că naționala Iordaniei e mai bine clasată în topul FIFA decât toate statele menționate (n.r. loc 74) și se menține în cursa pentru calificarea la Mondialul din Brazilia. Iar eu mă mândresc cu faptul că echipa mea dă trei jucători la prima reprezentativă.

„Iordanienii m-au comparat cu Hercule”

Ai dominat practic campionatul de la început, deși concurența a fost…
Foarte dură! Cinci echipe s-au înscris în lupta pentru titlu, iar noi plecam cu șansa a cincea. Am câștigat teren bun din prima parte a campionatului, am trecut în fruntea plutonului de la la început, având o linie constantă de rezultate, dar am închieat turul pe locul secund, după ce am suferit unicul eșec din stagiunea de toamnă, cu Wahdat. Apoi am trecut iar în frunte și acolo am rămas. M-a ajutat enorm Marius Gogălniceanu (n.r. preparator fizic), cu care am reușit să pun pe picioare în două luni – iunie, iulie – o echipă prăbușită din puct de vedere fizic. El are o experiență vastă pentru că a lucrat în trecut la două titluri la Rapid cu Mircea Lucescu și cu Mircea Rednic. Am pus mult accentul pe omogenizare și asta a contat enorm.

În Iordania un titlu se celebrează…
Nu se celebrează, glumind un pic. Noi nu am sărbătorit în niciun fel întrucât conducerea a fost surprinsă de faptul că am terminat pe primul loc. Criza financiară a lovit și aici în toate echipele, iar acest titlu a venit ca o mană cerească pentru Shabab Al Ordon. Un aspect interesant derivă din faptul că 11 echipe din 12 ale campionatului și-au schimbat antrenorii cel puțin o dată. Eu am fost singurul tehnician care n-a fost înlocuit și pentru acest lucru iordanienii m-au și comparat cu Hercule.

Peste tricoul cu emblema clubului tău, ai purtat la ultimul meci treningul României.
Explicația e simplă: eu am intenționat să am cu mine un steag al României, dar pentru că nu aveam niciunul aici, în Iordania,  am apelat la o soluție de avarie. M-am îmbrăcat cu treningul României. Ca să mă mândresc! Îl aveam  mai demult, mi l-am cumpărat dintr-un magazin din București și-l păstrez   cu sfințenie. Eu sunt român și tind să cred că prin ceea ce am făcut aici, ridic cota tuturor conaționalilor din zonă și nu numai.

Alături de tine au fost…
Băiatul meu, Vlad, a fost în iarnă aici, a făcut Revelionul cu mine și m-a ajutat enorm. Iar luna trecută mi-au fost alături soția și fiica mea, Sânziana (n.r. voleibalistă la Dinamo Romprest). Venirile lor au reprezentat un adevărat tub de oxigen pentru mine, pentru că dintr-o dată am uitat de toate sacrificiile pe care le fac, mi-au alinat dorul de România și m-au încărcat cu speranță, ambiție și putere de muncă. Pentru că nu este ușoară viața de antrenor în străinătate.

Dar ai și satisfacții materiale…
Satisfacția materială nu e nemaipomenită și să știți că nu m-am îmbogățit. Sau, de fapt, pot admite că m-am îmbogățit profesional. Sunt antrenori, și români, care au pregătit ani de zile în carieră și n-au câștigat niciun trofeu. Dar în spatele succesului meu stă o muncă uriașă pe care am depus-o. Am acumulat ca o furnică din toate nivelurile la care am evoluat. De la cariera de jucător, la perioada facultății. De la etapa în care antrenam echipe de juniori 1 și 2, la anii în care pregăteam formații de Divizia B și C. Apoi poziția de secund pe banca unor grupări din Liga 1 și perioadă în care am fost principal o scurtă perioadă la Pandurii. Am acumulat cunoștințe de peste tot.

Să înțeleg că rămâi acolo și sezonul viitor…
Mulți jucători termină contractul, dar eu am insistat să rămână același grup. Președintele a dat de înțeles că există un plafon salarial. Un titlu e foarte important, iar eu am propuneri din zonă. Deocamdată nu știu ce voi face.

Alți români care pot lua titlu
Mircea Lucescu (Șahtior, Ucraina)  – cu o victorie în ultimele șase etape e campion

Mircea Rednic (Standard, Belgia) – e la patru puncte în spatele liderului, Anderlecht, cu șase runde înainte de final

Cariera de antrenor în Orient

2003-04:     Al Jahra (Kuweit 1)
2010-11:     Al Tawoon Buraidah
    (Arabia Saudită 1)
2012-2013:     Al Shabab Ordon
     (Iordania 1)