În 1993, la doar 18 ani, Ionuț Luțu intra pentru prima oară pe poarta unui club de prima ligă. Deși este oltean, a debutat la Progresul București. Cumpărat de Craiova mai apoi, mijlocașul a ajuns un nume mare în tricoul roș-albastru, între timp bifând și câteva luni la Galatasaray. Au urmat Coreea, Kazahstan, iar acum, la 36 de ani, a decis să pună ghetele în cui la palatul din Aleea Alexandru.
Cum timpul și-l petrece în proporție de 70% în compania lui Gigi Becali, Ionuț Luțu este greu de prins la telefon. După două săptămâni în care l-am presat pentru a ne acorda un interviu, fostul mijlocaș a acceptat. „Zi, Hagi, să vin la tine la redacție? Bine, gata, azi am promis, vin la tine acolo, să îți văd prăvălia”, a sunat promisiunea.
Prompt, în jurul orei 17:00, „Hagi-Luțu” se dă jos dintr-o Dacia Logan și se îndreaptă către redacție. „Mi-a dat nea Gigi mașina asta, de la PNG, că eu am dat-o pe a mea unui prieten… Știi cum e? Mașina și femeia nu se dau, dar îmi e prieten bun, ce dracu’ să fac…”, se amuză fostul stelist.
Îmbrăcat decent, fără aere, dar cu un parfum puternic, de îți tăia respirația, Luțu pătrunde cu pași mici în redacție și se prezintă: „Noul angajat”, cele două cuvinte stârnind amuzamentul tuturor redactorilor. Un scurt mesaj și pentru redactorii-șefi: „Gata, azi eu sunt șeful! Liber toată lumea!”.
Dorește să își scrie și un editorial, cu cea mai hazlie întâmplare pe care a trăit-o în fotbal, iar la scurt timp dialogul se mută în viața de zi cu zi!
Cum ai ajuns tu la Steaua?
Păi, stai să îmi aduc aminte! Aaaaa, gata! Nea Imi (n.r. – Ienei) m-a adus pe mine, iar atunci Lăcă era antrenor secund, ce bine mă aveam cu ei, în echipă cu Ilie Dumitrescu, cu Belodedici. Eram copilul lui nea Imi, îi plăcea mult de mine, dar eu câte îi făceam… În Europa am fost buni, dar în campionat… pilaf.
Ce meci mare ai făcut în culorile roș-albastre?
Cu Dinamo! I-am scos în semifinale. Dar în sezonul ăla, cât am stat eu la Steaua, am luat doar Cupa României, atât… Ne-a dat nea Viorel Păunescu primă 15.000 de dolari. Am luat banii și direct la mare am plecat, m-am mai întors când s-a terminat vacanța (n.r. – râde în hohote). Și imediat am plecat în Coreea de Sud!
Acolo ai întâlnit lăutarii?
Da. Eram cu mama în parc, mă plimbam printr-un parc d-ăsta mare, imens, era cât Slatina de mare parcul ăla. Se auzea cum cântau lăutarii la nai, și îi zic mamei: „Dacă ăștia n-or fi români, să vezi tu”. În fine, direct la ei m-am dus, unul cu țambalul, altul cu acordeonul… Săracii, începuseră să îmi spună: „Că dom’le plecăm acasă, că ni se termină contractul!”
Păi, și? I-ai lăsat să plece?
Ce să facă? Le-am zis: „Hai, strângeți sculele, e Paștele, mergeți la mine!” I-am dus și pe la ziua lui Olăroiu. Le-a dat Oli vreo 5.000-6.000 de dolari, a doua zi mă înjura de nu mai putea. Pe urmă i-am luat cu mine în discotecă, nu voiau bodyguarzii să-i lase să intre, cică: „Bomba, bomba, că erau un pic mai negri”. I-am zis direct: „Ce bomba, bomba, mă? Music, music!” Am dat-o pe engleza mea, că eram la început.
Toată lumea te acuză că îți plac lăutarii, dar ți-ai făcut un calcul să vezi câți bani le-ai dat?
Le-am dat, înainte eram tâmpit, acum nu mai fac greșeli. Am dat și 25.000 de euro la lăutari într-o seară, eram tâmpit rău înainte. Am și-o melodie preferată…
Care? (scoate portofelul și începe să râdă)
Buzunarul de la spate, o știi? Aia e melodia mea…
Regreți ceva din carieră?
Singura mea greșeală este că nu am rămas în Coreea. Am avut contract pe cinci ani jumate. Îmi făcuse Oli contract beton acolo, dar majoritatea au renunțat, și Neaga, și Gabi Popescu, și Mitrovici… E departe, frate, o iei cu capul. Mă împrietenisem eu cu jucătorii ăia coreeni pe-acolo, făceam grătare, ne afumam ca dracii…
A mâncat carne de câine, că n-a găsit de miel
Ai avut probleme cu mâncarea acolo?
Aoleo, stai să îți povestesc! Vine mama la mine în Coreea, că s-o duc să mănânce și ea o ciorbă, că nu a mai mâncat de mult. Zic: „Hai, mamă, că te duc eu, știu eu un loc bun!” Am dus-o la un restaurant de-ăsta de câini. Ne-a dat o oală de-asta de ciorbă, în carapace de broască țestoasă. În timp ce mâncam, scotea broasca capul de acolo. Pac, îi mai dădeam una să bage capul înapoi, că nu trebuia să vadă, ce știa ea unde am dus-o. Apropo, m-am dus cu mama în piață, m-a luat la rost: „Ziceai că nu au ăștia miei!” Stăteau atârnați pe-acolo pe sus, când m-am dus mai aproape, erau numai câini (n.r. – râde cu poftă).
Apropo, ai mâncat carne de câine?
Da, am mâncat! E dulce carnea de câine. Îi bate înainte să ți-i facă, pe bune! Se bate carnea de câine înainte să ți-o gătească, serios. Aveam o ospătăriță coreeancă, ne mai aducea câte-un șarpe, câte-o broască, am avut viață bună!
În Kazahstan?
Aoleo, urât rău de tot, nu mi-a plăcut deloc… Când am ajuns acolo, am crezut că nu e adevărat! În cantonament nici nu aveam geamuri, aveam folie în geamuri! Păi, ce dracu, unde sunt eu aici, am crezut că e un vis urât. Dar aveam prime mișto, câte 3.000-4.000 de euro la meci.
Ai jucat și în Cipru…
Da, fii atent! L-am avut pe Ilie Dumitrescu antrenor. M-a adus acolo, cică: „Bă, să nu fugi de aici la echipă, să mă faci de râs pe-aici!”. De unde, frate… A fugit el înaintea mea. S-a dus la AEK Atena. L-am sunat: „Ce faci, bre? N-am fugit eu și ai fugit tu?”
Și la Rapid, nu? Dar acolo ai fost în probe sau cum?
Da, era Dan Petrescu antrenor. După ce am făcut pregătirea, a venit la mine și mi-a zis: „Luțule, tu ești prea bun ca să te păstrăm”. I-am zis și eu: „Bine că mă lași să îmi dau viața, am alergat de m-au luat dracii. M-am omorât atâta degeaba. Nu mă mai antrenez trei luni acum, mi-a ieșit inima”.
De la chef direct la meci
Ce părere ai de fotbaliștii care ies acum prin cluburi? Tu ieșeai? Nu ai fost urmărit de paparazzi?
Dacă erau paparazzi pe timpul ăla, explodau toate revistele, ce naiba. Eu nu le-am avut cu băutura, dar eu mă distram. Am jucat nedormit odată și am fost și cel mai bun. Am avut odată un chef, și de la chef direct la meci m-am dus. La 11 se juca, că era înainte de Paște. Jucam contra Rapidului, era nea Mircea Lucescu antrenor. I-am bătut cu 2-1, am dat și gol, nici nu m-a prins Dulca. Bine, că pe final eram mort, nici nu mai respiram.
Cum a fost povestea meciului cu Rapid?
Păi, Alexanko era antrenor atunci. A venit la noi în vestiar. Bă, eu vreau să câștigați meciul, să vă urmăriți interesul! Noi, ca la olteni, cu capul înainte, am zis că o să câștigăm, dar de fapt pierdem. Și noi voiam să câștigăm, aveam prima 12.000 de dolari. Apoi, la penalty, mă mai întreba Lobonț: „Unde dai, mă? În stânga? Care stânga? A ta sau a mea?” Și lumea parcă era nebună, dar a fost altceva…
Cum l-ai cunoscut pe Gigi Becali prima oară?
Îl știu de mult. Prima oară l-am cunoscut în Anglia, când am jucat la West Ham. Ne-am calificat, a fost cu noi în deplasare. El mergea aproape în toate deplasările cu noi, atunci l-am cunoscut. Am stat mai mult cu el de vorbă și ne-am împrietenit. Am fost prin oraș, am stat de vorbă. Și acum, ca și atunci, e același om, nu îl văd deloc schimbat…
Păi și cum ai ajuns tu la Steaua acum?
Tot așa… M-am întâlnit cu el prin oraș, mi-a zis: „Hai la meci cu mine!” Eu, direct: „Gata, hai la meci!” Și m-am dus la primul meci, apoi la încă unul, încă unul și așa am ajuns…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER