ProSport continuă serialul „Blaturile fotbalului românesc”:** Ripensia, campioană cu arbitrii în 1932-1933

ProSport continuă serialul „Blaturile fotbalului românesc” cu
noi întâmplări care au marcat evoluția competiției în țara noastră
încă din primii ani în care sportul a căpătat o miză minimă. În cel
de-al doilea episod al serialului vom vorbi despre tărăboiul iscat
în jurul titlului de campioană a României chiar de la ediția
inaugurală a competiției interne – sistem divizionar, despre primul
caz de blat sancționat oficial de FRF prin pierderea meciului de
către ambele echipe cu 0-3, precum și despre primul scandal de
proporții din Cupa României.

Primul scandal legat de arbitraj s-a petrecut în 1933, chiar la
ediția inaugurală a campionatului național organizat în sistem
divizionar. FRF a împărțit cele 14 echipe din prima ligă, în
sezonul 1932-1933, în două serii. Seria I a fost câștigată lejer de
Ripensia Timișoara, care a fost urmată de CFR București (actualul
Rapid). În Seria a II-a a ieșit învingătoare la mare luptă, total
neașteptat, „U” Cluj, urmată de CAO Oradea, Venus București și
Unirea Tricolor.

Arbitrul
„era îndrăgostit de Ripensia”

Finala Ripensia – „U” Cluj s-a disputat în sistem tur-retur, pe
9 și 16 iulie 1933. Timișorenii, prima echipă din România alcătuită
din fotbaliști profesioniști, aveau o constelație de vedete în lot,
un atac senzațional (Bindea – Beke – Ciolac – Schwartz – Dobay) și
posibilități financiare infinit superioare clujenilor, care nu
depășiseră stadiul romantic al fotbalului. Gazdele au învins însă
surprinzător de greu, cu 5-3 (3-2), după răsturnări de scor, și
împinse de la spate de arbitrul de centru Costel Rădulescu, același
personaj pe care l-am întâlnit în primul episod al serialului ca
manager al FRF, plecat în 1930 cu naționala în Uruguay pe post de
antrenor și de „fluieraș”.

Printre alte decizii controversate, centralul a oprit meciul la
scorul de 4-2 pentru Ripensia din cauza unei ploi torențiale. Jocul
s-a reluat, la insistențele oaspeților, după 20 de minute. Clujenii
au protestat îndelung la maniera de arbitraj și după partidă, dar
zadarnic: arbitrul și Ripensia erau actori prea importanți în
fotbalul românesc pentru a putea fi atinși de o echipă de amatori.
FRF (unde Rădulescu era și conducător) nu s-a sesizat, iar
cronicarul prezent la meci a trecut totul sub tăcere.

Doctorul Mircea Luca, mai târziu căpitan al echipei ardelene,
povestea că „la întoarcere, ai noștri s-au plâns că
arbitrul Costel Rădulescu e fără scăpare îndrăgostit de
Ripensia”.
La adăpostul celor două goluri avantaj, al valorii superioare
(recunoscută inclusiv de clujeni) și al norocului, timișorenii au
scos în retur, pe 16 iulie, un 0-0 care le-a adus titlul.

Clujenii de la „U”
au acuzat deciziile centralului la jocul-tur. Printre altele,
arbitrul a încercat să oprească meciul la 4-2 pentru gazde pe motiv
că ploua!