„Rădoi a zis că dă restul de bani doar după ce apare în presă”
Și ce ați rezolvat?
Nimic. Avea Maybach-ul în curte, iar bodyguarzii îmi spuneau că nu e acolo, să vin altădată. Am stat vreo trei ore pe la poartă, după care a venit unul și mi-a șoptit: „Doamnă, șefu’ știe că sunteți aici, dar nu are chef de dumneavoastră”. Am plecat în durerea mea. Dossey nu interesa pe nimeni, n-a dat nimeni un telefon pentru el, iar unii au încercat și să iasă în față folosindu-se de drama lui.
La cine vă referiți?
Toți cei care spuneau că vor să ajute, să facă, să dreagă. Mirel Rădoi, marele Mirel Rădoi, știți ce a făcut? Ionuț Dragomir, fost coleg cu Ibrahim la Pandurii, acum la AFR, l-a sunat de multe ori ca să îl roage să contribuie și Steaua cu ceva bani pentru a salva viața lui Dossey. După ce l-a amânat de nu știu câte ori, l-a chemat la stadion și a zis că are 75 de milioane pentru el, strânși de la băieți. I-a dat însă numai 50, spunând că îi mai dă și restul de 25 după ce vede că apare prin presă că steliștii au făcut această donație.
Rapidul nu v-a ajutat cu nimic?
Nu cred că cei care sunt acolo își mai aduc aminte că Dossey a jucat la Rapid. Oricum, l-au tratat ca pe un nimic. Când era la ei, nici măcar drept de ședere în România nu i-au aranjat. A fost la un pas de expulzare, a trebuit să plecăm în Ghana și de acolo în Camerun, ca să ia el viză din nou. Îmi pare rău să constat asta, dar mi-am dat seama că Ibrahim chiar nu a însemnat nimic pentru fotbalul românesc. A fost și el acolo, portarul ăla negru care apăra pe la Brașov.
Familia lui Petre Gavrilă…
Mai bine să nu vorbim despre asta. Mi-au dat 10 milioane, și când le-am solicitat ajutorul de înmormântare, care se acordă prin lege, mi-au zis că ăla se recuperează greu de la stat și că nu își permit să aștepte să ia ei banii. Erau atât de afectați de drama lui Dossey, că au plecat în vacanță când el era în comă. Soțul meu a ratat multe contracte din cauza comisioanelor cerute de Gavrilă, acesta e adevărul, chiar dacă știu că doare.
"Dacă nu am fi pierdut microbuzul la Bușteni, nu ar mai fi fost nevoie ca Ibrahim să ne ducă la Ploiești cu mașina și nu s-ar mai fi întâmplat nenorocirea" – Ionela Dossey
Â