Radu Paraschivescu scrie de marți în ProSport!** „Mă întorc la locul faptei…”
În fiecare zi de marți, vă veți întâlni, în paginile ProSport,
cu unul dintre cei mai apreciați oameni de cultură implicați în
fenomenul sportiv
Presa sportivă primește întăriri: Radu Paraschivescu, scriitorul al
cărui stil inconfundabil – aliaj de ironie fină, perspicacitate și
cultură – a devenit un brand pe piața românească, va semna,
începând de săptămâna viitoare, în paginile ProSport. În fiecare
marți, cititorii se vor putea delecta cu tabletele apreciatului om
de cultură. Radu Paraschivescu și-a făcut ieri încălzirea vorbind
despre motivele revenirii sale, despre sportul românesc și despre
planurile de viitor.
Radu, ce te-a determinat să renunți la exilul autoimpus
anul trecut?
Am spus atunci că, pentru mine, această renunțare e o formă de
doliu față de felul în care arată sportul, cu aceste personaje
care-l populează. În sportul românesc de acum e o inflație de
personaje și o deflație de personalități. Această ieșire a mea din
doliu s-a făcut în urma unei invitații a ziarului la care am
debutat în presa sportivă, în 2003. Și, cum criminalul se întoarce
la locul faptei…
Arată mai bine sportul acum?
Nu, dar m-am gândit că, de fapt, ăsta e rolul presei, să prezinte
fenomenul, nu să-l cosmetizeze. Mi-am propus să nu mai dau atenție
personajelor secundare. Eu cred că sportivul trebuie pus în locul,
nu în spatele președintelui. Există patroni care au impus un
filtru, care nu lasă să existe un eveniment decât prin relatarea
lor. Vine de sus câte un ucaz care nu lasă sportivul să
vorbească… Ă‚sta cred eu că e, de fapt, marele test pentru presa
sportivă: cum să ocolești neocolibilul, cum să renunți la
concesiile vinovate.
În plan literar…
Am în plan o carte, dar nu știu când o voi scrie. Ceva despre
imnurile marilor echipe de fotbal. O carte în care personajul
principal va fi un cântec care se aude pe stadioanele din Anglia și
Scoția. Până atunci, tocmai am terminat o altă carte. O voi lansa
sâmbătă, pe 28 noiembrie la Târgul de carte Gaudeamus…
„Vine de sus câte un ucaz care nu lasă sportivul să vorbească…
Ă‚sta e, de fapt, marele test pentru presa sportivă: cum să ocolești
neocolibilul, cum să renunți la concesiile vinovate”