Raluca Sandu a acceptat cu plăcere invitația noastră de a discuta, fără ocolișuri, despre cele mai importante momente din viața sa.
Când te-ai apucat de tenis? La 4 ani, îndrumată de mama, pe fostul 23 August. Exersam la perete. Făceam câte 3-4 ore pe zi, iar la 6 ani m-a preluat un antrenor. Mergeam cu fratele meu, care e cu doi ani și jumătate mai mare decât mine și după patru ore el plângea că vrea acasă, iar eu că voiam să mai rămân. Tenisul, ca și gimnastica, e un sport foarte greu, care, dacă nu-ți place să-l practici, nu ai cum să reziști.
Cum era mama ta? Aveam 15 ani și jumătate când a murit. Am plecat la US Open la junioare și ea era în spital. Știam atunci că, în momentul când mă voi întoarce, nu o s-o mai găsesc. A fost un sentiment foarte ciudat. Se întâmpla la doi ani după ce a fost diagnosticată cu o boală incurabilă. I se dăduseră încă două luni de trăit, însă ea a mai trăit doi ani. În acea perioadă eu m-am pregătit psihic pentru ce avea să se întâmple. Din păcate, nu am fost la înmormântarea ei.
Cum vă înțelegeați? Minunat. Chiar dacă m-am născut și am crescut într-o familie de sportivi, ai mei m-au îndrumat spre acest domeniu și pentru că la acea vreme doar sportivii puteau călători afară fără restricții. Așa era înainte de revoluție. Ca să pot călători, m-au dat la sport. Mama mi-a supravegheat îndeaproape cariera. Mă însoțea peste tot, competiții, turnee. Era umbra mea. Pe unde nu putea să meargă cu mine, mă trimitea cu antrenorul. Țin minte că la 13 ani, când am plecat prima dată singură, mama m-a învățat să spun la vamă că sunt așteptată de antrenor peste graniță, că altfel nu m-ar fi lăsat să părăsesc țara.
„Nașul“ îi aducea Mars și ouă Kinder
Care era atmosfera la voi în casă? Sportivă. Mama a renunțat la handbal la puțin timp după ce l-a născut pe fratele meu. A mai jucat doi ani și s-a oprit. Iar tata s-a lăsat când aveam eu vreo 6 ani, cam așa. Ne uitam cu toții la meciurile lui și-l așteptam acasă să ne aducă gumă, ciocolată Mars și ouă Kinder. Mama a avut grijă de noi și ne-a crescut în proporție de 80%.
De ce nu a reușit fratele tău în sport? A făcut și fotbal, și tenis și a fost mai talentat decât mine. Tenis a jucat până pe la 16 ani, iar de fotbal s-a lăsat în momentul în care tata s-a operat la genunchi de două ori. S-a speriat și s-a lăsat.
Tu cum erai în copilărie? Băiețoasă. Mă jucam cu copiii de pe stradă de-a v-ați ascunselea și veneam acasă julită și cu vânătăi. Veneam de la antrenamente, mă jucam două ore și apoi acasă. La 8:30 mama dădea stingerea. Era foarte strictă.
Când ai avut primul prieten? La 17 ani l-am cunoscut pe Carlos Moya, care era cu trei ani mai mare ca mine. Am venit cu el acasă prima dată și pe tata l-a impresionat că și-a luat singur farfuria de la masă. Am dormit în camere separate, evident. Tata niciodată nu a comentat negativ relațiile mele. Din câte știu eu i-au plăcut toți prietenii mei. Care a fost prima ta mașină? La 18 ani mi-am luat un VW Golf din banii mei. De la 16 ani aveam contracte de sponsorizare.
Cine a plătit nunta cu Todd? Toată nunta a fost făcută de tata. Acesta a fost cadoul lui. În plus, mi-a dat și un inel. Ce te-a atras la luptele Pride? Mă pasionează, pentru că trăiesc lângă un sportiv a cărui viață este acest sport, pe care-l practică de 15 ani. În România nu s-a mai făcut așa ceva, sau dacă s-a făcut, nu s-a făcut la acest nivel. Eu luam lecții de box în România, apoi am mers în America, unde am continuat lecțiile de box și la acea sală l-am cunoscut pe Todd.
De ce te-ai retras din tenis? M-am retras devreme, la 24 de ani, pentru că am ajuns la o anumită saturație. Pur și simplu nu mai simțeam nicio plăcere să joc tenis. Și din ziua în care m-am lăsat nu am mai pus racheta în mână decât acum două săptămâni, când am jucat tenis cu un prieten. Apoi, eu voiam să fac și altceva, voiam să am propria mea afacere. M-au atras întotdeauna treburile organizatorice. Și când jucam tenis, îmi negociam contractele singură.
S-a spus că ai plecat în America din cauza scandalului „Cocaina“. Fals. Acolo erau turneele la care participam, iar motivul pentru care am rămas a fost Todd. După două săptămâni de când am început să ieșim, ne-am mutat împreună, cu mult înainte să înceapă scandalul „Cocaina“! Pentru tenis m-am dus în America și pentru Todd am rămas. În America am o agenție imobiliară și un notariat, dar pentru că nu merg foarte bine din cauza economiei, care e vai de ea, am zis să începem ceva și aici. Și am hotărât să ne axăm pe sport, pe ce altceva?
Ce planuri mai ai? Mi s-a propus să moderez două emisiuni de televiziune, dar am refuzat din cauza lipsei de timp.
Unde stai în București? Stăm la tata și cred că este foarte fericit că stăm cu el. Nu ne-am făcut încă planuri să ne luăm vreun apartament sau ceva pentru că vrem să stăm cu tata și vreau să recuperez timpul pierdut de pe vremea în care eram puștoaică și eram mereu plecată.
Îți place fotbalul? Nu ratam niciun meci când eram mică. Mă uitam cu tata, iar pe stadion mergeam cu mama. Și acum ne uităm la meciuri. Duminica este zi de meci. Ne uităm și la cele mai banale partide.
Cum se manifestă tatăl tău? Nu se exteriorizează foarte mult. Dacă România dă gol, se bucură, sare în sus, însă dacă face vreo greșeală nu comentează niciodată nimic. Duminica, de când încep meciurile, stă cu telecomanda în mână și mută pe toate canalele. E de 18 ani președintele FRF. Asta pentru că a fost un om integru. Cei care-l contestă ar trebui să vină cu probe împotriva lui, nu să îl atace prin presă. S-a îmbogățit din fotbal? Nu. Tot ce a făcut până acum de când s-a apucat de fotbal a făcut din pasiune. Tata nu este un afacerist în fotbal.
Cum se înțelege cu Todd? Vorbesc despre fotbal, dar și în general. Todd are un băiat în America. Joacă fotbal. Tata se interesează de evoluțiile lui.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER