Primăvară, acum vreun deceniu. Adunare generală ordinară FRF. Plictiseală, ca de obicei. Vorbitorii se înșiră în monologuri terne, bla-bla-bla-bla, și – Doamne! – suntem abia pe la mijlocul ședinței. În sală se doarme, oamenii se foiesc hemoroidal în scaunele moi, nu-i condamn, unii dintre membrii FRF sunt veniți de la cuiul hărții, Sighetul Marmației, Baia Sprie, Dorohoi, au făcut o zi cu trenul până la București, de dimineață au sărit matematic din tren în taxi sau, și mai rău, troleibuz, apoi în holul Casei Fotbalului.
Orele, minutele, secundele se târăsc exasperant, timpul se dilată deformându-se hidos, ca-n nuvelele lui Crohmălniceanu, unde trebuie să faci pași înapoi ca să poți înainta.
Mulți dintre jurnaliști ies pe holuri. Se vorbește la telefon, se transmite în redacție. „Ce să fie, nimic”, „plictiseală”, „n-am nicio știre”, „mai stau puțin și plec”.
Printre cei mai „vii” din sală e – normal! – Mircea Sandu. Are antrenament după atâția ani. „Urmează raportul Comisiei de Cenzori. Citește domnul X.” OK, să vezi acum crimă și pedeapsă!
Încep cifrele. S-a cheltuit atât pe aia, atât pe aia, atât pe aia… Pff… Aproape că nu mai pot să mă concentrez, de ce naiba i se citesc toate astea unei asistențe care oricum nu poate digera informațiile, la viteza cu care sunt debitate? „Descărcare de gestiune.”
Apoi, brusc, mărgica. „S-au cumpărat X ceasuri de lux, în valoare de … dolari. Atâtea marca Y, în valoare de … dolari, atâtea marca Z, în valoare de … dolari.” Ce naib…?
Imediat, și explicația: ceasurile au fost oferite cadou unor personalități care au vizitat România. Președinți de cluburi și de federații, antrenori celebri veniți să țină conferințe și cursuri cu antrenorii români, înalți oficiali etc.
Am dat știrea. Până la urmă, tot ieșise ceva. Suma era, oricum ai lua-o, foarte mare. PREA MARE. Și amintea de episodul Kosice 1993, atunci când în Parlamentul României s-a afirmat că arbitrul de la partida Cehia/Slovacia – România 5-2 primise 50.000 de mărci…
Cum se spune asta în jargonul presarilor, cu o tușă ironic-arogantă? „S-a scris!”
Presa și suporterii din România i s-au opus lui Mircea Sandu timp de aproape 20 de ani, cât acesta a fost puternic și agresiv. După ce Nașul a căzut, au apărut și eroii: Burleanu scoate plin de curaj sabia la fantomele trecutului. FOTO: Mediafax
Primăvara 2018. După zile nădușite în arhive de subalternii plătiți din banii federației, Răzvan Burleanu, președintele de acum al FRF, publică pe site-ul personal un serial cu dezvăluiri despre nenorocirile făcute de Mircea Sandu în mult prea lungul său mandat. Curg acuzațiile, tonul e tare, stilul tăios. Discursul superior, prezidențial, afișat de Burleanu când era sigur că Lupescu NU va candida, a fost abandonat complet. E aproape isteric, exersează niște anchete (textele de acum nu par să iasă din condeiul lui Burleanu, unul searbăd și caraghios, de activist care umblă prin sate echipat cu bască, servietă grea de piele neagră și milițieni, să bage țăranii în colectivă).
Foiletonul încearcă să-l lege pe noul contracandidat al lui Răzvan Burleanu, fostul internațional Ionuț Lupescu, de odiosul Mircea Sandu. Interesant: este o schimbare de strategie aici, autorul textelor și-a schimbat ținta, l-a lăsat pe jurnalistul Ovidiu Ioanițoaia și s-a mutat către Mircea Sandu. Observați similitudinea cu campaniile murdare din politică: nu găsești nimic compromițător despre cineva? Îi legi imaginea de un personaj categoric detestat.
Ideea serialului este că Ionuț Lupescu, director executiv al FRF în perioada 2005-2011, se face vinovat de complicitate cu Mircea Sandu la schemele prin care cel din urmă sifona banii din federație. Nu există probe, până acum, că Lupescu ar fi făcut ceva ilegal. Dar se fac dezvăluiri (de asemenea, nesusținute de documente) despre Sandu, apoi se menționează că fostul președinte îl sprijină pe Lupescu. Și gata cazul!
Burleanu face referire la niște contracte despre care, după ce le-au luat la bani mărunți, jurnaliștii Marius Mărgărit și Costin Ștucan, de la Gazeta sporturilor, au descoperit că, în unele cazuri, au fost semnate DUPĂ‚ plecarea lui Lupescu la UEFA.
Aceasta este o eroare pe care nici actualul președinte al FRF, nici presupusul autor al textelor nu aveau cum s-o sesizeze. Niciunul dintre ei nu e suficient de familiarizat măcar cu istoria ultimilor 10 ani din fotbalul românesc ca să prindă nuanțele. În fond, la ce să te aștepți de la unii care nu l-au recunoscut pe Ilie Balaci, când a trecut „Minunea blondă” pe la federație?
„Dacă doriți să revedeți”, episodul doi: bombele cu ceas ale lui Burleanu
2012, primăvara: suporterii spaniolilor de la Bilbao și Atletico Madrid, veniți pentru finala Europa League, găsesc Bucureștiul împânzit cu afișe pe care scrie „FRF = LPF = MAFIA”. Mesajul este opera galeriilor bucureștene sătule de abuzurile celor doi. Șase ani mai târziu, noul președinte al FRF află și el că ceva n-a fost în regulă. FOTO: Mediafax
În sfârșit, ajungem la episodul 2 al serialului cu „dezvăluiri”, publicat miercuri, 7 martie 2018: „bomba” cu fâs despre ceasuri. Entuziasmul cu care vorbește Burleanu (sau redactorul său) despre subiecte pe care presa din România le-a tocat acum foarte mulți ani e aproape înduioșător. Azi, șeful FRF ne povestește uimit că Mircea Sandu cumpăra ceasuri de lux de la firme „agreate”, că „sifona” bani umflând facturi prin firme de turism la care era conectat și așa mai departe.
Întâmplarea are un iz de anii ’80 – atât de dragi lui Burleanu, care încearcă să-i imite după puterile lui în discurs, metode și gândire. Erau glumele din programul de revelion, iar pe 2 și 3 ianuarie se reluau în celebra emisiune „Dacă doriți să revedeți”.
Alo, bună dimineața, tov prim! Acum v-ați trezit? Unde erați acum 10 ani? Dar acum 15? A, scuze, pe vremea aia nu vă interesa fotbalul. V-ați descoperit pasiunea mai recent…
Problema marilor „dezvăluiri” nu e că n-ar fi adevărate, ci că nu sunt „dezvăluiri”. Prin definiție, „dezvăluirea” înseamnă divulgarea unui lucru neștiut, a unui secret. Ori, presa a scris deja de foarte multe ori despre „bombele” de acum ale lui Burleanu. Dar atunci, nu după un deceniu! Acum e timpul să scriem despre cei în funcție, că de ăia vechi ne-am ocupat la vremea lor.
Presa a scris pe larg, acum 15 ani, despre legăturile lui Mircea Sandu cu personaje politice tenebroase, precum generalul Gabi Oprea, atunci o stea în plină ascensiune. „Secretele” așteaptă cuminți să fie descoperite, și ele, de omul recent cocoțat în fruntea federației. FOTO: Mediafax
Noul președinte al FRF, Răzvan Burleanu, s-a afișat ostentativ cu politicieni controversați precum Vasile Dâncu și Liviu Dragnea. Din imaginea de mai sus lipsește George Maior, fostul șef al SRI, invitat de Burleanu în delegația oficială a României la deplasările din preliminariile pentru Euro 2016. FOTO: Mediafax
Tocmai munca de atunci a ziariștilor (una reală, nu de securiști ratați, care umblă la dosare când „vine momentul”) a contribuit la portretul lui Mircea Sandu în ochii opiniei publice. Încă de la sfârșitul anilor ”90, presa sportivă din România i-a cerut insistent Nașului să renunțe la putere. Dacă suporterii au fost atât de vehemenți împotriva fostului președinte al federației, dacă Sandu și Dragomir ajunseseră să nu mai meargă pe stadioane de teamă să nu fie huiduiți, dacă zidurile se umpluseră de sloganul „8 pușcăriași caută un Naș”, asta li se datorează în proporție foarte importantă jurnaliștilor care au scris zi de zi de zi, vorba reclamei, despre nenorocirile făcute de cei doi. Da, da, ziariștii! Ă‚ia despre care Burleanu crede azi că sunt „rahați” „corupți” de a căror breaslă „îmi e silă”.
Au fost ani în care, împreună cu colegii de la ziarul unde lucram atunci, dar și într-un fel de concurență cu jurnaliști foarte buni de la alte publicații, nu mai pridideam să scriem despre potlogăriile administrației Sandu. Scoteam pozele din paginile ziarelor ca să încapă mai multe informații despre matrapazlâcurile fără număr. Ne interziseseră la federație, în avionul naționalei, la conferințele de presă. Ne ridicaseră acreditările, ne amenințau cu procesele. Dar scriam. Despre falsurile în declarații ale lui Bebiță Kassai, despre șmecheriile lui Mircea Sandu, despre fraudarea alegerilor, despre sifonarea fondurilor (inclusiv povestea cu ceasurile), despre blaturi, despre arbitri, despre comisioane, despre campionate trucate, despre sforării cu impresarii, despre…
Burleanu află și el câte ceva acum. Și „dezvăluie” candid, uimit, indignat. La patru ani după ce a fost ales și a promis că scoate dovezile.
Păi, s-au scris, deja, mare președinte, revelațiile tale! De o grămadă de ori! Pentru cine le „dezvălui”? Pentru ăia ca tine, care au descoperit fotbalul în 2014?
Serialul „incendiar” de pe razvanburleanu.ro e din același film cu mândria afișată de președintele FRF anul trecut, în Adunarea generală, când se lăuda că odată cu el au apărut selecțiile la loturile naționale și profitul la federație, că a inventat legăturile cu membrii din teritoriu și contractele cu sponsorii.
Cum spuneam ceva mai devreme: bună dimineața, tovarășe președinte! V-ați trezit, totul e bine?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER