REPORTAJ | Cristina Vărzaru, Doctor în Educație Fizică și Sport, Magna Cum Laude: „Îmi doresc foarte mult ca această experiență să mă ajute în cariera mea de antrenor”
„Am avut deplasări cu echipa în care nu băgam pe nimeni în seamă, doar niște cărți pe care le aveam la mine în geantă. Am avut zile în care am stat și câte 7-8 ore la calculator pentru a redacta teza. Nu mă plâng, dar pot să spun și că mi-am pus ochelari în perioada asta. Nu a fost ușor sub nicio formă, dar a fost și foarte frumos„. Acesta este rezumatul cu iz de poveste al ultimilor trei ani pentru Cristina Vărzaru, care au dus-o în poziția de a-și prezenta joi, în ședință publică începând cu ora 14:00, în amfiteatrul C, cu exact 120 de locuri în bănci de la parterul sediului ANEFS, teza de doctorat.
După o oră și 38 de minute, Ioan Negulescu, șeful secției de handbal a Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport, a început să citească procesul verbal întocmit de comisie, iar la 15:40, tripla câștigătoare a Ligii Campionilor primise titlul de Doctor în Educație Fizică și Sport, Magna Cum Laude. Ședința a continuat, iar fiecare moment scurs a șters orice urmă de încordare din mușchii Cristinei. „Sentimentele pe care le trăiesc astăzi nu sunt cu nimic diferite față de ce am trăit atunci când am câștigat Ligile Campionilor„, a punctat cu zâmbet regăsit pe buze, Cristina Vărzaru.
Teza de doctorat a handbalistei de la CSM București a avut drept subiect pregătirea jucătoarelor care evolueză pe postul său.”Studiu cu privire la pregătirea jucătoarelor de handbal specializate pe postul de extremă„, titlul scris cu litere de-o șchioapă s-a odihnit zeci de minute proiectat pe peretele de lângă ușă, în așteptarea invitaților – de la Cristian Gațu, la colegele Cristinei de la CSM, de la staff-ul CSM, la profesori UNEFS și prieteni de suflet ai Cristinei.
Munca de cercetare a Cristinei Vărzaru a crescut sub coordonarea științifică a profesorului universitar doctor Viorel Cojocaru. Prezentarea sportivei, încadrată de cuvântările celor cinci profesori universitari ai comisiei de evaluare, a durat 25 de minute.
25 de minute intense, în care Cristina, susținută de slide-uri cu multă informație sintetizată la sânge, a vorbit fără întrerupere, cu un ritm alert, stăpână pe sine. „Am avut și o ratare la un moment dat, m-am bâlbâit, dar din cauza emoțiilor. După, au venit momente mai bune, m-am redresat ca și în timpul jocului. A fost o prezentare lungă, dar am savurat fiecare moment„, a punctat foarte exigentă cu sine fosta extremă a lui Viborg. Doctoranda Cristina Vărzaru a prezentat o teză bine articulată, în care profesorii au evidențiat forța handalistei de a trage concluzii, de a structura.
Profesorii au lăsat impresia că au avut mai multe emoții în timpul evaluării lucrării pe care o aveau în față. Cristina Vărzaru a fost extrem de concentrată, serioasă și nu a schițat vreun zâmbet în timpul prezentării. Asta în ciuda încercărilor colegelor sale de a o scoate puțin din tensiune: „Am super-colege. Mi-au trimis poze în timpul prezentării de doctorat, cu glumele lor caracteristice, au vrut să mă facă să râd. Asta facem tot timpul, ne simțim bine împreună și le mulțumesc mult că am fost și astăzi împreună„. Destinderea a fost însă totală în final.
Practic, inspirată de propria carieră, care, deși aflată la apus, încă mai are de scris pagini pe parchetul sălilor, Cristina Vărzaru a experimentat programe speciale de antrenament pentru extreme. Șase echipe de handbal feminin au răspuns provocării lansate de jucătoarea de 36 de ani și și-au lăsat cele patru extreme din lot spre a fi monitorizate de Vărzaru. CSM București, dar și echipe din Brașov și Craiova au implementat antrenamente special gândite de Cristina, în timp ce alte trei cluburi au reprezentat grupul de control al cercetării. Rezultatele statistice privind îmbunătățirea eficienței în teren au validat în primă fază munca Cristinei. Mai mult, CSM București menține programul de antrenament, la fel și Brașov-ul. Colegele au ajutat-o necondiționat pe Cristina Vărzaru, au fost subiecți și parteneri, au apărut fizic în prezentarea Cristinei, pentru că dacă pe chipul ei nu s-a văzut niciun moment de relaxare, nicio abatere de la sobrietatea auto-impusă, pe ecran, prezentarea Power Point a ținut cont și aspectul estetic, și de cel ludic, iar micile personaje desenate care susțineau grafic ici și colo cursul prezentării au colorat atmosfera, pentru ca apoi filmulețe din timpul antrenamentelor să probeze și să ilustreze exact întreaga bază a lucrării.
„Lucrarea asta ar trebui să o scoată pe Cristina pe piață și să convingă antrenorii. Sunt lucruri viabile și de perspectivă, mai ales la noi, pentru că alții le fac demult„, a punctat Mariana Igorov, conferențiar doctor și fostă extremă. Nimic n-a fost însă importat de-a gata din Danemarca, pentru că Vărzaru a pus în acest proiect propria viziune asupra handbalului.
„Mă simt bine, mă simt foarte ușurată, pentru că a fost foarte, foarte greu. A fost o perioadă în care am plecat dimineața la 7:00 și m-am întors seara la 10:00. Am fost pe drumuri, încolo și-ncoace, ba la antrenamente, ba la școală, ba să aplic programul de pregătire. În același timp, a fost și o perioadă foarte frumoasă, pentru că am învățat foarte multe lucruri aici la facultate. Eu credeam când am venit la facultate, mamă!, ce antrenor bun o să fiu, cu experiența mea. Nu! Lucrurile pe care le-am învățat în acești trei ani îmi spun de fapt că nu sunt nici pe jumătate atât de pregătită pe cât aș dori să fiu. Cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama că ar trebui să citesc și mai mult. Dar sunt convinsă că toată experiența asta o să mă ajute foarte tare în cariera pe care vreau să o îmbrățișez – aceea de antrenor. Acum sunt doctor cu acte. Una e practica și alta e teoria. Cei care au stat și de o parte și de alta știu foarte bine despre ce vorbesc. Eu am învățat să disting asta de când sunt aici profesor de handbal în Universitate”, a explicat Cristina Vărzaru.
„Este destul de rar ca un sportiv atât de valoros să continue cariera printr-o activitate care de fapt este o datorie pentru oricine a practicat un sport care i-a oferit atâtea satisfacții. Noi avem obligația de a face ca handbalul să câștige cât mai mult de pe urma unui demers precum cel al Cristinei„, a punctat Petru Ghervan. În frunte cu Viorel Cojocaru, comisia și-a exprimat speranța că viitorul academic al Cristinei Vărzaru va fi unul din ce în ce mai bogat. Cristina Vărzaru are însă un vis mare.
Cu părinți erudiți, profesori de istorie și de matematică, Cristina și-a stabilit deja următoarele obiective. „Sunt asistent universitar, predau de trei ani de zile, duc mai departe tradiția familiei, dar îmi doresc să devin un antrenor bun. Ă‚sta este visul meu. Îmi doresc foarte mult ca această experiență să mă ajute în cariera mea de antrenor, îmi doresc să devin un antrenor mai bun decât am fost ca și sportivă„, a tras linie Cristina Vărzaru.