REPORTAJ | „Pe aici au trecut cândva campionii”. Cum arată Satul Olimpic la trei ani de la JO, care e prețul unui apartament de trei camere, dezvăluirile unui muncitor și amintirile sportivilor români. Corespondență din Londra

Vara lui 2012. Forfota amețitoare din jurul acoperișului ce adăpostește mii de suflete îți ia ochii și urechile. Blițul strălucește rapid pe fețele campionilor. Izbașa, Moldoveanu, Ponor și Cocoș intră la odihnă în ropote de aplauze. Pâlcuri de cameramani din toată lumea nici nu clipesc. Contează fiecare detaliu. Și un minut de înregistrare trimis pe FTP poate alimenta un buletin întreg de știri. Cu un sportiv urmărit. Sau cu un sportiv dat în urmărire generală. Contactul dintre actori și furnizorii de informații e esențial. Dar, cu noroc, e mijlocit și de reperele din zonă: stația de metrou Stratford aflată la 100 metri și mall-ul Westfield bogat în de toate. Iar centrul comercial-ispită devine loc de promenadă pentru sportivii care încearcă să mai și schimbe peisajul. Opțiuni și opțiuni.

IULIE 2012 Naționala de polo a României, în fața blocului în care a fost cazată delegația tricoloră FOTO Andrei Iosep

Satul Olimpic e percepul de jurnaliști ca o lume închisă. Au voie doar câteva vizite în timpul JO. În rest, schema gardul e aducătoare de noroc și speranță. Doar cu puterea ochilor dărămi și cea mai solidă barieră. Reperezi fără binoclu balcoane gri, înveselite de drapeluri colorate, și-ți încordezi privirea pentru a detecta proveniența compleurilor puse în bătaia vântului.

Soarele îți bate în pleoape și timpul petrecut în afara centrului Universului olimpic devine un stil de viață. În urechi îți susură exprimări pe diferite tonuri. Steguri sute se oglindesc în globul ocular și admiri spectacolul de afară: rude entuziasmate, prieteni mai agitați ca Puiu Călinescu și Louis de Funes la un loc, colecționari de insigne, fanatici ai autografelor, fani abțiguiți.

În interiorul ariei protejată de garduri mai înalte ca la Palatul Buckingham își petrec cel mai așteptat sejur al carierei toți marii sportivi ai Planetei. E o nouă zi trepidantă a Jocurilor Olimpice și Satul pare că fierbe.

2014 Imagine surprinsă anul trecut din elicopter

APRILIE 2015 Do you feel good? Olimpicii nu s-ar mai simți în largul lor într-un asemenea cadru FOTO Andru Nenciu

Primăvara lui 2015. Drumul cu metroul spre stația Stratford îți deschide noi sertare din compartimentul afectiv. Aceeași vânzoleală la gura mall-ulului, aceleași puhoaie de turiști în căutare de noi palpitații. Pasul grăbit te duce în același loc din 2012, unul peste care parcă a trecut taifunul. Și a ras tot: entuziasmul, culoarea, poarta, steagurile de la geamuri. Până și gardurile solide și hainele militare de la intrări.

La trei ani distanță de la cea mai importantă competiție sportivă a lumii, vechiul sat olimpic propune o nouă versiune. Varianta fără hărmălaie. N-ar fi nimic dacă acustica ar fi unica schimbare. Ești la fel de emoționat ca în prima zi în care ai dat mâna cu uriașul multicolor, iar gândurile îți zboară în toate părțile. Lipsește însă inundația de lucși. Armata de oameni. Și spiritul locului. Și nici nu mai simți o oarecare neliniște când te apropii. E o zonă liberă: mergi, îți ridici privirea din telefon și pui ochii pe alee. Viața și-a continuat cursul firesc: buldozerele și-au înfipt dinții în parcarea care altădată îi primea pe vizitatorii cu rang, iar granițele au căzut. Un locatar descentrat de o servietă cu pietre de moară coboară spre un  Mercedes. Un altul îmbrăcat la patru ace tastează un cod la interfon. Zâmbesc formal și trec mai departe.

Din Satul Olimpic  a dispărut magica dezordine. Au dispărut culorile pestrițe. Și punctele de vamă de la intrări. Și restaurantul, cercurile, frigiderele coca-cola, bancomatele. Tot. Dacă nu ai cunoaște istoria procesului de transformare, ți-ai imagina că o bombă a făcut totul scrum și s-a pus din nou cărămidă peste cărămidă. Ce s-a întâmplat de fapt?

APRILIE 2015 Vedere de la intrarea mall-ului Westfield și culoarul care făcea trecerea din Satul Olimpic spre centrul comercial FOTO Andru Nenciu

Națiunile intrate în cursa pentru organizarea unei ediții a JO nu caută doar notorietate, vizibilitate și autoritate. Își iau mereu o plasă de siguranță pentru a-și recupera o parte din cheltuieli. Și dacă arenele sportive sunt foarte greu de valorificat din cauza ritmicității competițiilor, cu niște minți creative, două teancuri de A4 și spirit negustoresc se generează chiar profit din blocurile care formează Satele Olimpice. Pe aceeași carte s-a mers în Beijing, aceeași soluție a fost adoptată și în Insulă.

2008 e anul în care au fost demarate lucrările pentru Satul Olimpic din Londra

2012 e anul în care a început transformarea fostului complex al sportivilor

103 sportivi au fost prezenți în lotul României la Londra. Horia Tecău a fost portdrapel

Rigipsul face minuni. Povestirile unui muncitor român care a pus umărul la transformarea apartamentelor din Satul Olimpic

Autoritățile din Londra au conceput un plan prin care complexul în care sportivii și-au relaxat mușchii să dobândească noi utilități. Nici că și-au împachetat bine bagajele sportivii de la Paralimpice și procesul a fost demarat. Ținta? Transformarea celor 60 de blocuri într-un cartier important de locuințe din Estul Londrei. Într-un material publicat pe pagina electronică diasporaro.com, un muncitor român care și-a suflecat mânceile, T.P, scotea din trusa cu povești amănunte interesante de pe șantier. „Clădirile, blocurile și camerele în care au fost găzduiți sportivii au fost construite încă de la bun început cu scopul de a fi transformate în locuințe. De exemplu, un apartament cu trei camere a fost împărțit cu pereți din rigips în două camere, plus o cameră ce era folosită ca și hol. Acum, toți acești pereți sunt îndepărtați pentru ca apartamentul respectiv să devină unul cu două, trei, patru camere, în funcție de cum a fost conceput inițial”, spunea, în urmă cu doi ani, pentru diasporaro.com, muncitorul român.

IULIE 2012 Cariera l-a purtat în diverse colțuri ale lumii, dar Londra rămâne pentru Andrei Iosep locul în care s-ar întoarce în fiecare an FOTO Andru NENCIU

Andrei Iosep a ajuns în preajma Satului la un an după încheierea JO. „Am vrut să intru, dar era zona închisă. M-au cuprins niște emoții fantastice”

Pentru a face o incursiune în trecut, ProSport a stat de vorbă cu trei membri ai lotului condus de Octavian Morariu. Imaginile cu Satul Olimpic le provoacă furnicături pe șira spinării și jucătorilor din naționala de polo a României, unica echipă tricoloră prezentă în 2012 la competiția celor cinci cercuri. Unul dintre cei mai buni jucători români de după 89, Andrei Iosep, în prezent antrenor al echipei Dinamo, a avut ocazia să-și învioreze din nou retina la doar un an de la terminarea ediției londoneze. Devenit selecționer al naționalei Marii Britanii, „Calu” și-a petrecut în 2013 o zi liberă în Londra. Povestește Andrei. „Noi eram în Manchester, dar am avut o zi liberă și m-am gândit să merg în Londra. Oficialii britanici m-au întrebat unde vreau să stau și le-am zis că aș vrea să stau cât mai aproape de Satul Olimpic și de Parcul Olimpic pentru a avea ocazia să retrăiesc măcar pentru o zi acele momente impresionante. M-am cazat la un hotel de lângă mallul Westfield din care vedeam exact blocul în care am locuit noi, românii și m-au cuprins niște emoții fantastice. Chiar am vrut să intru, însă zona era închisă”, deschide Andrei o fereastră spre JO de la Londra. De ce era totul închis? Noii proprietari s-au ocupat imediat de reamenajarea spațiului, iar procesul, unul lung și greu, presupunea blocarea zonei. Din anumite unghiuri însă, cei care voiau să inspire din urmele parfumului olimpic puteau să o mai facă și în perioada în care zona era împrejmuită cu bandă galbenă.

APRILIE 2015 Celebration Avenue pe locul unei străzi pe care în 2012 aveau voie doar olimpicii și invitații lor FOTO Andru NENCIU

Qatarezii au cumpărat în 2011 un teren și 1.400 de apartamente și pot face un profit de până la 1 miliard de lire sterline

Potrivit Daily Mail, în 2011, în momentul în care criza economică mondială lovea cu toporul, o firmă din Orientul Mijlociu, Qatari Diar, aflată în proprietatea familiei regale din Qatar, Al-Thani, dar și grupul britanic Delancey simțea mirosul ispititor al teancurilor de bani. Anticipând valoarea zonei, șeicii qatarezi au spart pușculița și au pus pe masă servietele cu 557 de milioane de lire (634 milioane de euro) pentru 1.400 de apartamente. Conform aceleiași surse, tranzacția a conținut și un teren pe care ar urma să fie ridicate nu numai clădiri de locuințe, ci și un zgârie nori înfipt în cer. „Liliputanul” cu peste 30 de etaje e menit să-i ia fața celei mai înalte construcții din Parcul Olimpic, Arcellor Mittal Sculpture, orbita de pe fruntea căreia flacăra olimpică a luminat cerul pe parcursul Jocurilor la care România a cucerit două medalii de aur, prin Sandra Izbașa (gimnastică) și Alin Moldoveanu (tir). Incluzând și piesa de rezistență așezată în mijlocul planului de arabi, experții estimează că profitul celor de la Qatari Diar and Delancey se va ridica la circa 1 miliard de lire sterline! Drumul banilor a fost deschis imediat după încheierea JO, pentru că un apartament s-a vândut și cu 350.000 de lire sterline, iar în acest moment, chiria unui apartament în de trei camere în Olympic Village (redenumit East Village) se ridică la peste 500 de lire pe săptămână.

27 este locul ocupat de România la Londra în clasamentul pe medalii, ierarhie în care au intrat 79 de țări

9 medalii a cucerit România la Londra (2-5-2)

3 Londra a devenit primul oraș din istoria JO care găzduiește trei ediții

Părerea specialistului Andrei Panait: „Londra era considerată, la începutul anului trecut, drept cea mai bună destinație, la nivel global, pentru investițiile imobiliare”

Pentru a pune informațiile într-un context mai larg, ProSport a stat de vorbă cu Andrei Panait, jurnalist specializat în domeniul imobiliar. „Piața rezidențială londoneză, cu un randament din chirii care depășise anul trecut 13%, se caracterizează printr-o deschidere semnificativă către investitorii străini, care provin în special din Asia și din Orientul Mijlociu. Londra era considerată, la începutul anului trecut, drept cea mai bună destinație, la nivel global, pentru investițiile imobiliare. Singura condiție pentru a avea succes, ca investitor imobiliar, pe această piață, este să ai buzunarele adânci”.

Cu buzunare grele de lire, euro și dolari, investitorii se reped ca vulturii lacomi peste proprietățile din Londra care pot genera  profit masiv. Panait mai pune o tușă pe tabloul londonez: „Interesant este că zona în care a fost edificat Complexul Olimpic nu era, înainte de momentul 2012, un cartier select al Londrei, ba dimpotrivă. Practic, zona a fost readusă la viață – atât din perspectivă economică, cât și socială -, printr-un proiect gândit de autoritățile locale astfel încât să producă business și după încheierea Jocurilor Olimpice din 2012″.

IULIE 2012 Andreea Chițu a fost colegă de cameră în Satul Olimpic cu Lucia Mihalache. Foto: Andru NENCIU

Vicecampioana mondială de la judo, Andreea Chițu: „Mi-a plăcut mult modul în care erau atârnate steagurile fiecărei țări”

Cartierul a câștigat prestanță și datorită bombardamentului informațional declanșat în timpul JO, iar 103 sportivi români s-au aflat în miezul evenimentelor. Londra reprezintă o pagină importantă și în albumul cu aminitiri al vicecampioanei mondiale la judo, Andreea Chițu. Bucureșteanca de la categoria 52 kg dă timpul înapoi. „Eu am fost impresionată de tot ce a ținut de Jocurile Olimpice, mai ales de atmosfera din Satul Olimpic pentru că era grozav să te afli printre atâția sportivi valoroși și faptul că și tu te numeri printre ei. Mi-a mai plăcut mult modul în care erau atârnate steagurile fiecărei țări la geamuri, la balcoane, e un sentiment unic să te afli acolo. Nu am mai fost în preajma Satului Olimpic de atunci însă am înțeles că după Jocuri s-au dat imediat apartamentele în folosință”, a spus pentru ProSport judoka Andreea Chițu.

CUM AU APĂ‚RUT SATELE OLIMPICE Până în anul 1924, comitetele naționale olimpice închiriau case pentru sportivi în orașul gazdă al competiției celor cinci cercuri. Dar pentru că metoda a devenit prea scumpă, de la acea ediție din Paris organizatorii au început să ridice niște cabine în apropierea Parcurilor Olimpice pentru ca drumurile să fie parcurse ușor de componenții fiecărei echipe. Primul Sat Olimpic, strămoșul celor din olimpismul modern, datează de la ediția din Los Angeles, din 1932. O schimbare majoră s-a produs în anii 70. După sângeroasa ediție de la Munchen, din 1972, măsurile de securitate au căpătat alte forme, iar serviciile secrete ale diverselor state s-au implicat constant în bunul mers al organizării fiecărei ediții.

IULIE 2012. Un cadru apropiat inimii Andreei Chițu. Steagurile competiției și balcoanele sportivilor pline cu steaguri

APRILIE 2015. Liniște patriarhală în fostul Sat Olimpic. Steagurile despre care vorbea Andreea Chițu, doar amintiri FOTO Andru NENCIU

„Dacă vorbesc mai tare, se aude în apartamentul vecinului. Pereții sunt strâmbi, nu s-a făcut izolație cum se face în România”

Ziarele britanice notează că un apartament cu trei camere prin care au trecut sportivii de talie mondială se ridică la 350.000 de lire sterline și s-au vândut ca pâinea pe vatră. În șantierul care a durat mai bine de trei ani și jumătate au trudit, potrivit siteului diasporaro.com, și au purtat cască galbenă și 3.500 de români. Tot pentru sursa menționată, unul dintre muncitori a realizat un comentariu de specialist.

„Chiar dacă aș dispune de această sumă de bani, nu mi-aș cumpăra un apartament acolo. Pentru că știu cum s-a lucrat. Daca nu aș ști, probabil că mi-aș cumpăra.  Și spun aceste lucruri pentru că mi se par construite în bătaie de joc. Eu am fost acolo și am văzut cum se lucrează cu rigips ud, de la ploaie. Eu am fost acolo și am impresia ca totul este făcut la repezeală, în grabă. Mă refer în interior. Pereții sunt strâmbi, nu s-a facut izolație cum se face în România, zidurile sunt subțiri. De exemplu, dacă vorbesc mai tare, se aude tot în apartamentul vecinului. Așa au fost cerințele, așa s-a făcut. Nu este vina muncitorilor”.

AUGUST 2012 Sandra Izbașa a cucerit medalie de aur și în Beijing, și în Londra Foto: Bogdan MARAN

Sandra Izbașa: „E un sentiment unic atunci când realizezi că stai în Sat cu cei mai buni sportivi din lume și te intersectezi cu ei zi de zi. Fie pe alei, fie la masă…”

Dacă au meșterit sau nu capodopere arhitecturale cei aproape 10.000 de muncitorii nu știm, cert e că între pereții camerelor în care au locuit eroii olimpici s-au scris povești unice. Nopți nedormite pentru sportivii cu chipuri descompuse de durere, șiroaie de lacrimi, sindrofii cu bere, whisky și șampanie sau ședințe interminabile ale antrenorilor generatori de voință. Imaginile cu Cartierul de Est, așa cum e denumit acum, trezesc în participanții la JO 2012 gânduri și sentimente poate uitate.

Încheierea îi aparține Sandrei Izabașa, una dintre vedetele României la ultima ediție, campioană olimpică la sărituri. „Am amintiri frumoase legate Satul Olimpic de la Londra, e un sentiment unic atunci când realizezi că stai în Sat cu cei mai buni sportivi din lume și te intersectezi cu ei zi de zi. Fie pe alei, fie la masă… Mi-ar plăcea să revăd Satul Olimpic de la Londra pentru că îmi este mai accesibil decât cel din Beijing. Dar, în același timp, dacă voi mai ajunge vreodată în China, mi-aș dori să vizitez și Satul Olimpic de acolo. Sunt amintiri frumoase, care îți rămân în memorie toată viața…„.

468 de zile au mai rămas până la debutul ediției de la Rio

Infografie realizată de britanici și centrată pe banii investiți în Jocurile Olimpice de la Londra