Cei din lumea presei sportive suntem obișnuiți parcă de-o viață cu Marian Nedea. După Revoluție a lucrat ca șofer prin diferite redacții de sport, iar deplasările cu el rămân memorabile datorită poveștilor de pe vremea când era fotbalist.
Cât a lucrat, însă, n-a acceptat să apară nimic de la el. „Am fost coleg cu mulți dintre ăștia cu care mă văd și acum pe stadioane, nu dă bine să mă apuc să spun una sau alta despre ei. Lasă, când oi ieși la pensie!”. Și a ieșit. Iar poveștile despre Scorniceștiul lui Ceaușescu, unde a apărat patru ani, din 1979 și până în 1983, sunt la fel de savuroase ca pe vremea deplasărilor prin țară.
„Când am văzut ce bani erau, am uitat de noroaie!”
Cum a ajuns să joace la echipa din satul „iubitului conducător”? „Păi, datorită lui Dumitru Dragomir, care era președinte la Viitorul Scornicești. Tocmai se terminase campionatul, ei promovaseră în Divizia A, iar eu așteptam să fiu legitimat la Autobuzul, în Divizia B. Eram cu niște băieți de la Autobuzul, la restaurant, la «Berlin», când a apărut ca din întâmplare și Dragomir. A făcut cinste cu o navetă de bere, după care mi-a făcut cu ochiul, să vin mai de-o parte. M-a întrebat direct cât vreau ca să vin la Scornicești, că aveau nevoie de încă un portar. I-am cerut 40.000 de lei, până la urmă mi-a dat 30.000. După vacanță, când am ajuns la Scornicești, îmi venea să-mi dau cu pumnii în cap că am acceptat să merg acolo. Nu era o stradă asfaltată, numai noroaie, mizerie. Mi-a trecut însă repede când am văzut ce bani erau! Rai pentru fotbaliști, nu alta. De fapt, de-asta au venit și au stat atâția fotbaliști buni acolo, pentru bani. Am fost o echipă de mercenari”, povestește Nedea.
Primă de la Ion Ceaușescu pentru că au bătut Steaua
Nedea spune că Steaua și Dinamo nu câștigau la începutul anilor 80 cât câștigau fotbaliștii de la Scornicești în acea perioadă. „Jucam pe 3.000 de lei acasă și pe 6.000 de lei în deplasare. Au fost luni în care luam și 20.000 de lei în mână, cu tot cu salarii! Ne trecuseră sub tutela Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, fiecare lucrător din sectorul agricol, din toată țara, dădea 10 lei pe lună pentru echipă. Țin minte că odată, după ce am bătut Steaua acasă cu 1-0, a venit nea Ion Ceaușescu la noi, la vestiare, el era adjunctul ministrului Agriculturii pe vremea aia, și ne-a dat peste prima de la club încă 5.000 de lei de om. Era bucuros tare că bătusem echipa favorită a lui frate-său, Nicolae. De obicei, el nu avea treabă cu noi, niciunul dintre Ceaușești nu avea, de noi se ocupa Lică Bărbulescu, cumnatul lui nea Nicu, care o ținea pe soră-sa, Elena”.
„Nedea fabulează, cum să pierd atât? E adevărat, mai intram și eu la joc, dar miza era câteva mii de lei, nu se ajungea la sume din astea”, Florin Halagian, fost antrenor FC Olt „Nu-mi aduc aminte cu exactitate momentul, dar probabil e adevărat ce spune Nedea! Cam astea erau sumele care se învârteau la un joc de poker! Mi-aduc însă aminte cum odată Halagian a pierdut 10.000 de lei în mai puțin de jumătate de oră la un joc unu la unu cu Pițurcă la rummy. La poker, mizele erau cu mult mai mari”, Aurel Mincu, fost fotbalist FC Olt.
„La Scornicești, la Liceul Agricol, am terminat studiile liceale. Directoare era Elena Bărbulescu, sora lui Ceaușescu. Tot acolo au terminat și Pițurcă, și Iamandi. Când veneam pe la școală, ne puneam în ultima bancă și ascultam. Nu ne întrebau niciodată nimic profesorii, știau că suntem «bolovani». Ne treceau, că eram fotbaliști”, Marian Nedea, fost portar FC Olt
„Piți era diabolic la poker!”
Jocurile de noroc erau la ordinea zilei la echipa din Scornicești, dezvăluie Nedea. „Adevărul este că nici n-aveai ce să faci în satul ăla, ce să faci, să mergi la cârciumă? Mergeam și acolo, dar nu în sat, ci la alea dimprejur, aveam noi locurile noastre, să nu fim găsiți! Dar asta până miercuri, când intram în cantonament. Apoi, în cantonament, jocuri. Orice, de la poker până la barbut, table și rummy. Iar cine spune că Pițurcă era cel mai înrăit, greșește. Tuturor, dar absolut tuturor, le plăcea! Piți era tare la toate, dar în special la poker. Avea un autocontrol fantastic, putea să aibă doi șeptari în mână și să se comporte ca și cum ar fi avut careu, niciun fel de mimică. La barbut mai era bun Petre Petre, ăla de a jucat și la Rapid, iar la table cel mai tare era Iamandi. Ă‚sta avea degetul mic tăiat de la jumătate, la fel ca Hala, avea un stil aparte de a arunca zarurile!”.
Halagian a pierdut Dacia și 70.000 de lei!
Printre multele întâmplări trăite de Nedea în perioada Scornicești se află și povestea unei partide de poker ce avea să se încheie dezastruos pentru antrenorul Florin Halagian. „În sezonul 1981-1982 am jucat în ultima etapă a turului la Cluj, cu Universitatea, 0-0. Era început de decembrie, frig, ne-am întors cu autobuzul și, colac peste pupăză, am mai ocolit și pe Dealul Negru, ca să-l lăsăm pe Halagian acasă, la Pitești. Am ajuns după miezul nopții la Scornicești. Am mâncat ceva și ne-am pus unii la joc, care la barbut, care la table, la rummy. Așa a trecut noaptea. Dimineață nu mai știu care a venit cu propunerea să facem un poker. La masă eram eu, era Pițurcă sigur și încă doi, nu mai știu care. Între timp a venit și Halagian, de la Pitești, că era ședința de final, după aia plecam în vacanță. Nu și nu, că se bagă și el la masă. Ne-am cam codit noi, că nu prea puteai să-i iei banii, că se supăra, dar n-am avut ce face. La nici o oră după el a apărut și Lucian Gansievici, un evreu exilat la Scornicești. El se ocupa de fabrica de confecții de la stadion, care producea blugi pentru export și, în general, era creierul care făcea bani negri pentru echipă. Omul avea o minte brici, Dragomir a învățat multe de la el”.
„Armeanul avea mina unui om lovit de bomba atomică!”
Nedea continuă: „Gansievici era un tip uns cu toate alifiile, știa absolut orice. M-am dat eu la o parte și a intrat el la joc. La masă mai erau Halagian, Pițurcă și încă unul, uite că îmi scapă numele. Miza a crescut amețitor. După vreo oră, a ieși ăla, pe urmă a ieșit și Piți, se curățaseră. Au rămas Gansievici și cu Hala. Niciodată nu l-am văzut pe Halagian atât de deznădăjduit. I-a luat 70.000 de lei, plus Dacia, care și aia arăta destul de nouă! Când s-a ridicat de la masă, «Armeanul» avea mina unui om pe care îl lovise bomba atomică. Cred că a fost cea mai mai mare pierdere din viața lui la un joc, pentru că și el era băiat șmecherit, de oraș, nu-l făceai cu una, cu două”.
Stop pe piept cu mingea medicinală!
Fostul goalkeeper al Scorniceștiului își amintește amuzat cum erau primiți la probe de joc diferiți tipi care aveau impresia că pot fi foarte ușor fotbaliști. „Lumea ne invidia prin sat și se găseau mulți care spuneau că «pot să joc și eu ca Pițurcă sau ca Prepeliță! Ce mare lucru!». Ne trezeam cu ei la teren, dar și ce pățeau! Ă‚la de la magazie știa lecția. Le dădea ghete cu două numere mai mari și echipament de iarnă, cu tricou, trening și fâș, deși era cald afară. După două ture se sufocau, abia mai respirau. După aia le aruncam mingea medicinală, aia grea, să vedem dacă știu să pună stop pe piept. Îi spărgea, săracii! La final, îi încurajam: «Hai, ne vedem mâine, la antrenament!». Unul nu mai venea. Ne mai întâlneam cu câte unul apoi, prin sat:. «De ce n-ai mai venit? Te-am așteptat, a întrebat și antrenorul de tine!». «Nu mai pot, n-am timp!»”.
„Astea sunt povești, domnule! Adevărate, dar povești! Păi, chiar credeți că, la cât de informat eram eu, nu știam că Balaci este suspendat? Dar trebuia să-l mângâi puțin, să-l flatez, doar era numărul 1 în România la ora aia”, Dumitru Dragomir, fost președinte FC Olt
Doar Balaci l-a păcălit pe Dragomir
„În primul nostru sezon în Divizia A, 1979-1980 – își continuă fostul portar istorisirile – am jucat în antepenultima etapă la Craiova, cu Universitatea. Ei erau aproape campioni, nouă ne ardea buza după un punct. Am ajuns în seara dinaintea meciului la Craiova, iar Dragomir (foto, încercuit), nu știu cum a făcut el, a dat de Balaci. L-a luat cu binișorul, i-a dat și ceva «mălai», vezi Doamne a doua zi să nu se omoare cu firea. La care Balaci i-a spus: «Nea Mitică, pentru că te simpatizez, uite, nici nu mă bag să joc mâine! Găsesc eu un motiv». A doua zi, într-adevăr, Balaci n-a jucat, dar abia după meci aveam să aflăm că el nici n-avea cum s-o facă, pentru că era suspendat! Nu știu vreo altă persoană din fotbalul românesc care să-l mai fi păcălit pe Dragomir. Jocul s-a terminat 1-1, dar asta și pentru că ei nu s-au forțat deloc, mă-nțelegi tu…”.
Cum vâna Lică Bărbulescu iepurele din copac!
Despre oamenii care conduceau echipa Scorniceștiului, respectiv neamul Bărbuleștilor, Nedea spune că „erau oameni simpli. Nu știu ce făceau ei altfel, dar cu noi, cu fotbaliștii, erau de zahăr. Sigur, aveau și ei nebuniile lor. De exemplu, lui nea Lică Bărbulescu, cel care o ținea pe sora lui Ceaușescu, îi plăcea să vâneze. Din păcate, chiar dacă îi plăcea, nu prea le avea cu vânătoarea. Se făceau multe miștouri pe seama lui pe tema asta. Odată i-au pus un iepure în copac, l-au legat cu o frânghie, iar unul i-a strigat: «Nea Lică, iepurele în copac. Ia-l!». «Unde, mă? Arată-mi-l!». «Uite-l, ia-l, că fuge!». Nea Lică, poc. Îți dai seama ce râsete erau pe urmă. Dar nu se supăra, ținea la glume”.
„Ordin politic să scape echipa maghiarilor!”
Tot o poveste cu jocuri de noroc este și cea legată de partida ASA Târgu Mureș – FC Olt, scor 7-0 (foto), din ultima etapă a campionatului 1979-1980. Nedea spune că „noi eram salvați, dar Târgu Mureș se bătea cu Târgoviște, iar în ultima etapă erau la egalitate de puncte cu Târgu Mureș, având un gol avans la golaveraj. N-am avut ce face, a fost ordin politic să scape echipa maghiarilor. Ne-au dat 7-0, în timp ce Târgoviște a bătut doar cu 5-1 pe Timișoara. Ă‚ia de la Mureș ne-au dat banii în seara dinaintea meciului, câte 6.000 de lei de om, iar cu atâția vagabonzi în echipă, bineînțeles că ne-am pus pe barbut imediat. Mulți au ajuns ca a doua zi, când au intrat pe teren, să nu mai aibă nici măcar un leu din ce primiseră cu o seară înainte. Iamandi a câștigat vreo 60.000 de lei atunci!”.
„Cu Dinamo era riscant să faci vreun aranjament. Când veneau la noi, spuneau să facem egal, dar dacă apucau să-ți dea ei primii gol, nu te mai lăsau să egalezi!”, Marian Nedea, fost portar FC Olt
Generalul Ghenoiu l-a demis pe Cornel Dinu
În sezonul 1985-1986, Nedea juca pentru Flacăra Moreni, echipă ce avea să promoveze la finele acelui sezon avându-i în spate pe generalul Ghenoiu, șeful Serviciului Pașapoarte, și pe temutul Tudor Postelnicu. „În acel sezon, la meciul jucat acasă cu CS Târgoviște, în turul campionatului, Cornel Dinu (foto), care era antrenor la Târgoviște, n-a vrut să cedeze punctele. Mai mult, în timpul meciului a aruncat o a doua minge pe teren. Nu știu de ce, ca să protesteze față de arbitraj, să șicaneze, nu știu. S-a terminat 0-0, iar a doua zi Ghenoiu l-a dat afară din postul de Miliție pe care îl ocupa la Târgoviște”, povestește Nedea. „M-au chemat înaintea meciului, la București, să-mi pună în vedere că trebuie să pierdem. Pentru că n-am acceptat și s-a terminat 0-0, a doua zi după meci Ghenoiu m-a dat afară din postul de adjunct al Miliției pe județul Dâmbovița!”, ne-a povestit Dinu.
Articol scris de Ioan Viorel
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER