Revolta Provinciei

De când a tăbărât vremea posacă peste noi, publicul s-a împuținat și mai tare. Tribunele noastre golașe, comparate cu altele din țări în care fotbalul este prilej de desfătare, și nu de încrâncenare, inspiră tristețe amestecată cu jenă. Liga lui Mitică a devenit o rampă de spălat bani, de încrucișat spade înmuiate în vorbe de ocară și de domolit orgolii. Se joacă tare, se pune osul, dârzenia înăbușă rafinamentul, precipitarea dinamitează spectacolul.

Se observă cum ura mocnită a Provinciei împotriva Capitalei s-a transformat într-o revoltă cu armele la vedere. Între primele patru locuri ale clasamentului, o singură bucureșteană, Dinamo, în ciuda jocului ei neinspirat. Dacă am adăuga Timișoarei cele 6 puncte furate de forurile administrative, unde funcționari gelatinoși afundați în fotolii sorb cafea, se scarpină în nas și dau sentințe, afirmația din titlu ar fi și mai consistentă. Deocamdată, macazul cupelor europene schimbă direcțiile spre Gruia și München.

Clujul dorește s-o vadă pe Roma la picioarele sale, însă CFR pare tot mai vulnerabilă. Aș vrea să mă înșel, dar Steaua se duce în Germania ca un condamnat la eșafod. Echipa n-a impresionat nici la Craiova, chiar și în cârja brigăzii de arbitri. Are circumstanțe atenuante. Galeria nu i-a mai fost alături, nici măcar Gigi Becali, blocat la Băneasa într-un avion de pe vremea lui Traian Vuia, ce n-a fost în stare să decoleze.

Steaua oferă, în schimb, altceva cu care are dreptul să se laude și să spere. E vorba de Academia de Fotbal inaugurată recent, unde a adunat crema talentelor precoce. E superb. Vorba aceea, dă-i Doamne machedonului mintea de pe urmă!