REVOLUȚIA LOR**
În urmă cu exact 20 de ani, pe 22 decembrie 1989, Revoluția
izbucnită la Timișoara triumfa la București, acolo unde dictatorul
Nicolae Ceaușescu, părăsit de Securitate și Armată și contestat
violent de populație, fugea cu elicopterul de pe acoperișul
sediului CC al PCR.
După 24 de ore cumplite – mitingul eșuat din 21 decembrie,
startul protestelor, represiunea violentă, baricada de la
Intercontinental și masacrarea demonstranților -, regimul comunist
s-a surpat brusc pe 22 decembrie, când sute de mii de oameni s-au
strâns în centrul orașului. Ceaușescu a fugit, iar manifestanții au
ocupat clădirea CC, Televiziunea, Radioul și celelalte
obiective-cheie.
Iordănescu nu știa să folosească
pistolul-Mitralieră
Sportul românesc a trăit aceste pagini de istorie. Iar Complexul
Steaua a jucat un rol în această poveste. Aici au murit oameni
nevinovați, iar zile de-a rândul, întregul bulevard Ghencea a fost
practic paralizat sub schimburile de focuri. După izbucnirea
Revoluției, la Timișoara, toată armata a fost mobilizată. Sub
efectele consemnului au intrat și militarii care lucrau la echipa
de fotbal Steaua.
La unitatea militară de la stadionul Steaua s-au prezentat toți
ofițerii activi, în frunte cu colonelul (pe atunci) Puiu Iordănescu
și șeful secției de fotbal (tot colonel) Cristian Gațu. Lor li s-a
alăturat secundul de atunci, Radu Troi, dar și alți antrenori,
printre care Teo Anghelinei, Vasile Iordache, Viorel
Hălmăgeanu.
Printre militarii detașați la stadion s-a aflat și subsemnatul,
pe atunci soldat în termen la unitatea militară Ghencea, motiv
pentru care întâmplările de mai jos sunt trăite de propria
persoană.
Făceam parte din grupul care proteja baza de la stadion. Ne-am
cazat sub tribuna a doua, unde este și acum cantonamentul echipei.
În primele zile am purtat toți uniforma militară. Lui Iordănescu i
s-a repartizat o pușcă-mitralieră, pe care însă acesta nu prea știa
s-o folosească, antrenorul cerând să-i fie schimbată acea armă cu
un pistol.
După căderea regimului, Gațu a
abandonat uniforma
Stadionul era închis. Aprovizionarea cu mâncare era întreruptă
și începusem să drămuim alimentele, apelând la proviziile echipei
de fotbal.
După ce s-a anunțat capturarea cuplului Ceaușescu, a început
nebunia. Cerul era brăzdat de sute de trasoare, gloanțele șuierau
peste tot. Gațu și Iordănescu au aflat la telefon cât de gravă e
situația și am primit toți ordin să renunțăm la uniforme. S-au
schimbat toți ofițerii, dar și noi, cei câțiva soldați, în
treningurile echipei, găsite în vestiarul fotbaliștilor. „Dacă avem
uniforme și suntem găsiți aici, ca militari, putem fi împușcați”,
ni s-a explicat.
Cadavrele Ceaușeștilor, pierdute
pe terenul Stelei
La un moment dat, Gațu și Iordănescu au primit instrucțiuni
pentru a permite unor tab-uri „importante” pătrunderea în stadion.
Din ele a coborât un grup de oameni necunoscuți. Am aflat mai
târziu că printre ei erau generalul Atanasie Stănculescu, Gelu
Voican Voiculescu, procurorul Dan Voinea: grupul care mergea la
Târgoviște să-l judece pe Ceaușescu.
Au urmat alte 48 de ore de teroare. S-a anunțat apoi executarea
lui Ceaușescu. Iordănescu era tras la față, cu cearcăne.
La câteva ore distanță, două elicoptere au apărut deasupra
stadionului. Din ele a coborât același grup de oameni care plecase.
I-au anunțat discret pe coloneii Gațu și Iordănescu că au cu ei
cadavrele Elenei și al lui Nicolae Ceaușescu. Au plecat apoi în
grabă și deasupra noastră am auzit rafale. Elicopterele erau
atacate, iar ofițerii, ca să scape, au aruncat cadavrele lui
Nicolae și Elena Ceaușescu pe terenul de antrenament. S-au întors
după multe ore să le recupereze și au intrat în panică, pentru că
trupurile, înfășurate în prelate, nu mai erau de găsit în zăpada
adâncă.
M-a prins Revoluția la Universitate, dar nu am carnet
de revoluționar. Mi-am pierdut un văr atunci
Mihai Stoichiță, antrenor Steaua
Contactat de ProSport, Iordănescu a evitat comentariile. „Da, am
trăit acele momente grele, dar a trecut mult de atunci, ce rost mai
are să povestesc?”, a spus actualul senator