Maghiarii și românii din Transilvania nu ard steaguri și nu urmăresc conflicte. Se căsătoresc, se împrietenesc și se susțin. Lumea lor nu ține cont de etnie
Departe de orice conflicte induse în memoria colectivă de interese politice sau întreținute de ieșiri în decor extremiste sau xenofobe, mai mult sau mai puțin exagerate, românii și maghiarii trăiesc în comuniune, în Transilvania. ProSport vă prezintă viața reală din satele și orașele unde populația este împărțită, unde românii au învățat maghiara și maghiarii se consideră români. Nimeni nu dă foc la steaguri ale celor două țări, iar conflictele nu există.
Am ales să mergem în județul Mureș pentru simplul fapt că aici trăiește a doua cea mai mare comunitate de etnici maghiari, din România. Aproape 200.000 de oameni s-au declarat maghiari, la ultimul recensământ. Sunt sate în care procentul locuitorilor de orgine maghiară ajunge la 99 la sută. Aici, meciul Ungaria-România nu trezește nicidecum conflicte mai mari decât câteva ironii aruncate la o bere, pe o terasă, între niște vecini.
Copiii îl copiază pe Rusescu, nu pe Dzsudzsak
Ajungem în Luduș sau Marosludas, după plăcuța bilingvă de la intrarea în localitate. Oprim la Școala Generală din centrul orașului. E pauza mare, prilej pentru cei mai mulți dintre copii să organizeze în grabă o miuță. Români, maghiari, rromi, cu toții se visează fotbaliști. Visul le este oprit brusc însă de clopoțelul care sună mai tăios decât un fluier de arbitru. Directorul adjunct Enyedi Mihai are oră de educație fizică. E o școală unde fotbalul e la mare preț. Profesorul de sport ne povestește imediat că a dat un jucător echipei naționale. Culmea, tot de etnie maghiară. „Avem și clasă de fotbal. Aici a crescut Laszlo Sepsi, până în clasa a șasea”, povestește Enyedi. Copii se bucură când aud că genuflexiunile și „mersul piticului” vor fi înlocuite cu o oră de fotbal. Pe teren, toți copiii de 12 ani se cred Mutu sau Rusescu, indiferent de etnie. „Avem și clase de maghiară și de română, dar nimeni nu e marginalizat. Mergem în excursii sau în deplasări cu echipa de fotbal împreună. Sunt copii care provin din familii mixte. Procentul în școală e cam de 60 – 40 la sută, în favoare românilor. Eu sunt maghiar, dar cei mai mulți prieteni ai mei sunt români”, prezintă situația „domn’ profesor” Enyedi.
Vor să joace împreună la CFR
Pe terenul de bitum, Raul Kukulovari și Adrian Rațiu sunt în aceeași echipă. Sunt colegi de clasă, coechipieri la fotbal, vecini și prieteni. Fac totul împreună. Probabil nu s-au gândit niciodată că unul are origini maghiare, iar altul românești. „Eu înțeleg și maghiară, dar în casă vorbim româna. Tata e maghiar și mama româncă. Sper să ajung să joc cu Adrian la CFR într-o zi. Mi-ar plăcea pentru că e aproape de noi”, spune Raul Kukulovari. Ambii îl au idol pe Raul Rusescu, semn că performanța Stelei în acest sezon a creat o nouă generație de susținători. La un singur capitol nu cad de acord. „Mie îmi place Messi, iar lui Cristiano Ronaldo. Messi e mai tehnic”, spune Adrian Rațiu.
„Eu sunt maghiar, dar ungurii m-au respins”
Lăsăm în urmă puștii cu vise mărețe, dar sincere, de la Luduș și pătrundem spre „inima” județului, acolo unde populația de etnie maghiară e tot mai mare. Aici, multe magazine se numesc „uzlet”, farmaciile „gyogyszertar”, iar inscripțiile bilingve sunt peste tot. Ajungem în Ungheni, oraș aflat între Târgu Mureș și Sovata. Meciul Ungaria – România a început deja la un bar, lângă stadionul din oraș, unde câțiva vecini și-au parcat bicicletele și discută aprins, la o bere despre partida de astăzi. Câțiva bărbați, trecuți de 50 de ani, români și maghiari, analizează șansele României. „De ce nu lasă spectatori la meci, domnule? Ar fi mers mii de români. Huliganii ar trebui închiși, iar restul lăsați să meargă. De ce să sufere toți pentru niște huligani?”, întreabă supărat Nea Villy (foto dreapta), care e sigur că toți maghiarii din Ardeal vor ține cu România: „Eu sunt maghiar, dar ce treabă am eu cu Ungaria? Ă‚ia nu m-au ajutat cu nimic. Am mers după ’90 în Ungaria și m-au scos afară. Mi-au spus să merg în România. «Nu suntem frați?», i-am întrebat. «Ce frați? Tot român ești și tu!».
Vecin de o viață cu domnul Villy, Nea Nicu (în stânga) se amuză de povestirea prietenului său. Se cunosc de ani buni și împart zilnic micile plăceri sau greutățile vieții. „Nu au fost niciodată discuții legate de etnie, la noi. Toată lumea se înțelege aici. Români suntem toți, practic”, spune acesta, care are în familie dovada clară că etnia nu contează în Ardeal: „Fiul meu e căsătorit cu o fată maghiară. E o fată deosebită. Nu văd care e problema”.
„Maghiarii s-au temut de români și invers”
Părăsim talk-show-ul încropit la o bere și mergem spre comuna Gheorghe Doja sau Dozsa Gyorgy. Aici, populația predominantă e de etnie maghiară. Sunt sate în care 99 la sută din locuitori s-au declarat maghiari. E ședință în biroul de lucru al primarului. Se vorbește în maghiară. Primarul Iszlai Tibor își întrerupe ședința însă, pentru câteva minute. „Nu au fost niciodată conflicte aici. Oamenii de rând trăiesc împreună dintotdeauna și se ajută reciproc”, spune edilul comunei. La o aruncătură de băț de comuna pe care o administrează a avut loc singurul conflict dintre români și maghiari, după Revoluție. În martie 1990, cinci oameni au decedat în Târgu Mureș, în urma luptelor de stradă. Primarul Iszlai își amintește că situația a fost comică în comuna sa, pe atunci: „Maghiarii s-au închis în case de teama românilor, iar românii au făcut la fel, de teama maghiarilor”.
Familia mixtă, vedeta satului
În apropiere de comuna Gheorghe Doja, la câțiva kilometri distanță de drumul european e satul Valea Izvoarelor, Buzasbesenyo pe maghiară. Aici tot satul cunoaște familia Bogdan. E o familie mixtă, cu soțul român și soția de etnie maghiară. E familia care administrează magazinul și barul din sat. Victor Bogdan (foto) e amabil cu toți. Când intri în incinta localului său ai impresia că ești într-un mare pub dintr‑un oraș luat cu asalt de turiști. Doar acolo barmanul mai vorbește pe limba fiecărui client. Îi cunoaște pe toți și îi provoacă la o discuție în română sau în maghiară, după caz. Vine și soția Matilda Erzsebet, dar e grăbită. „Foarte bine ne-ați găsit. Noi suntem o familie aparte (râde). Pe mine să nu mă fotografiați, vă rog. Vorbiți cu el că toată ziua e cu fotbalul”, spune doamna Bogdan în română, după ce soțul îi explicase în maghiară care e scopul prezenței noastre.
„Eu sunt român, soția e maghiară, dar în casă vorbim maghiara. Eu am făcut școala în limba română, ea în maghiară și apoi în română. Băiatul la fel ca soția. Asta nu a fost niciodată o problemă”, spune barmanul satului, care nu face nicio diferență între etnicii maghiari și români: „Aici vin și români, și maghiari și mă înțeleg la fel de bine cu toți. Avem toți aceleași probleme. Nu s-a certat nimeni niciodată din acest motiv”. Știe că n-o va convinge pe soție să urmărească meciul împreună. „Ea nu se uită niciodată. Se uită doar la telenovele”, povestește Victor Bogdan.
„Mă scuzați, nu vorbesc română!”
Într-o lume multietnică, maghiarii se simt români, iar românii se simt parte din comunitatea maghiară. De sute de ani conviețuiesc împreună și nimic nu-i mai diferențiază. Au trecut de mult de barierele lingvistice. Și-au adoptat unii de la alții obiceiurile și nu cred în conflictele întreținute de politicieni. Consideră că momentele de teribilism sau puținele excepții de la regulă schimbă eronat impresia despre relația româno-maghiară din aceste zone ale țării. Presa și autoritățile maghiare s-au scandalizat, după ce un suporter rapidist a dat foc steagului Ungariei, la partida cu CFR. E unul dintre gesturile care lasă impresia de conflict interetnic, cu care însă majoritatea locuitorilor din Transilvania nu este de acord.
Astfel de momente de teribilism se observă și în unele sate aflate în zona pe care unii o numesc „Ținutul Secuiesc”. Trecem de Bălăușeri și înaintăm spre Covasna. E un sat în care steagurile Ținutului Secuiesc sunt arborate în fața multor case. Într-un bar în care pe pereți sunt siglele Stelei și ale lui Dinamo, fondul sonor e asigurat de muzică maghiară. Se cunosc cu toții și discută tot în maghiară. Când întrebăm de meciul de astăzi ni se răspunde clar și destul de răspicat: „Nu prea știu română. Mergeți mai bine în altă parte. Ungaria bate cu 2-1. E mai bună!”.
Proprietara barului încearcă să facă pe translatorul: „Aici sunt doar trei familii românești de aceea nu se prea vorbește română. Vin și ei pe la noi de multe ori”. Probabil în aceste zone vor fi și cetățeni români care vor ține cu Ungaria, dar majoritatea comunității maghiare din Transilvania va striga din tot sufletul diseară: „Hai România!”.
200.000 de maghiari locuiesc în județul Mureș, conform ultimului recensământ
84,8l la sută din populația Harghitei este de origine maghiară
6,5 la sută din populația României o reprizintă etnicii maghiari
„Eu sunt maghiar, dar ce treabă am eu cu Ungaria? Ă‚ia nu m-au ajutat cu nimic. Am mers după ’90 în Ungaria și m-au scos afară. Mi-au spus să merg în România”, Nea Villy, etnic maghiar
„Eu sunt român, soția e maghiară, dar în casă vorbim maghiara. N-a fost nicio problemă aici”, Victor Bogdan, capul unei familii mixte
„Mergem în excursii sau în deplasări cu echipa de fotbal împreună. Sunt copii care provin din familii mixte, dar nimeni nu e marginalizat”, Enyedi Mihai, profesor de sport
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER