Mă sună la pauză prietena mea cea mai bună, stewardesa: „Fată, tu vezi ce ne fac ăștia, fată?!” Ce să văd, c-am stat tot timpul cu ochii închiși, m-am afumat cu etnobotanice și-am strigat „Zât!”, „Marș, potaie!”, „Să vină hingherii!”. Am așteptat apoi să-l prindă nea Gigi la telefon pe Cel de Sus (suna ocupat), ca să aflăm și noi de unde ni s-a tras. Explicația lu’ Patronu mi s-a părut rațională: „Dumnezeu a spus «Stai să vezi tu, chiar dacă ai echipă mai bună, nu o să joace nimic, ca să vezi cum te ciuruiesc ei pe tine ca să nu mai fii trufaș, să fii smerit». Asta trebuia să fac. Altfel, nu-mi explic cum a dormit echipa pe teren, a fost ceva supranatural. Nu s-a mai întâmplat așa ceva, nicio echipă n-am văzut așa, nu doar pe Steaua, să stea pe teren și să doarmă… Dumnezeu mie mi-a dat palmă”. Am înțeles care e noua strategie de joc: smerenia.
M-am dus de-am dat niște acatiste pentru meciul cu Gaz Metan Mediaș și-acuma mă pun să scriu un mic tratat de fotbal pentru băieții lui Stoichiță: Fotbalul e un sport care se joacă și pe goluri. Un gol e atunci când reușești să introduci mingea în poarta adversarilor. Poate părea ciudat, dar cine dă mai multe goluri câștigă. Important: pe un teren acoperit, de regulă, cu iarbă, sunt două echipe: ai noștri și ai lor. Din păcate, ai noștri sunt tot unsprezece. (Se mai învârt pe-acolo și niște arbitri, dar sunt momente când asta n-are nicio relevanță). Important: nu te speria când începe repriza a doua. Vei băga de seamă până la fluierul final că s-au schimbat porțile.
Există trei mari stiluri de joc: deloc, trufaș și smerit. „Deloc” e atunci când te-ai înțeles cu arbitrii să joace ei. „Trufaș” e atunci când ții cu tot dinadinsul să câștigi, te agiți mult, deci păcătuiești mult. Ă‚sta e stilul luciferic, diavolesque. Te vede Dumnezeu și te judecă. Varianta cea mai bună e „smerit”, cu inima curată. Pe principiul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Îți place să ți-o iei la vinclu? Păi, crezi că lu’ adversarul tău îi place? Mai bine vezi demarcatul din careul nostru, decât ofsaidul din careul lor. Nu-ți clădi ocazii de gol pe teren: centrarea vine tot din ceruri. Pocăiește-te, că tabela de marcaj e în mâinile Lui. Nu faulta, că nu-i creștinește. Mai bine dă-te tu lovit și roagă-te pentru un penalty.
În condițiile astea, trebuie schimbat și imnul – i-auzi: „Mă rog, Doamne, la icoane/ Scapă-ne de ghinioane/ Nu le da la dușmani soartă/ Să ne-apropiem de poartă”: (featuring Florin Salam, mare fan de-al nostru). Un sfat tehnic pentru meciul de duminică: nu vă jucați cu focu’ pe lângă Gaz Metan.
articol scris de Lelia MUNTEANU
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER