În 2007, pe la începutul sezonului din Liga 1, emisiunea Recursul etapei era televizată de Antena 2 și se petrecea într-un studio din incinta Romexpo. Eram în primul an de colaborare cu emisiunea, un soi de ajutor pentru producătorul general care era Ștefan Beldie. Sau Adrian Popa, nu mai țin minte. În fine, una dintre îndatoririle mele era să ajut invitații din lumea fotbalului să ajungă de la poarta de intrare în Romexpo la studio, un drum complicat și neașteptat de lung pe care îl făceam noaptea pe jos. De la poartă preluam invitații, mă urcam în mașina lor, și le arătam drumul spre studio.
Paranteză. Aici e o altă poveste mișto. La o ediție a fost invitat Victor Becali, impresar care a apărut cu un Bentley argintiu, dacă îmi aduc bine aminte. M-am urcat în dreapta (eu eram copil, aveam 20 de ani și probabil 15 milioane salariu) și mă uitam minunat la scaunul de piele, la instrumentele de bord. Aud o voce: „ridică un pic picioarele!„. Le ridic imediat, de frică mai mult, credeam că îi murdăresc omului mașina. Ei bine, Victor Becali apasă un buton și iese un suport pentru picioare de undeva de sub scaun, pare-mi-se. Voia să se dea mare doar. 🙂
Revin. La emisiunea aia trebuia să apară Mihai Stoica, cel care era noul manager general la Unirea Urziceni. Tocmai plecase de la Steaua și era cerut în toate emisiunile posibile. Evident, a venit mai întâi la Ovidiu Ioanițoaia. Am așteptat la poarta Romexpo în întuneric vreo 20 de minute până apare, într-un final, un Mitsubishi Pajero. Cred că Pajero, aici e posibil să mă înșel. Dar era un SUV Mitsubishi cu siguranță. Îi fac semn să oprească să pot urca, el nu își dă seama despre ce e vorba și, până să apuce să mă întrebe cine sunt și ce vreau, eu sunt deja pe scaunul din dreapta șoferului. Primul contact vizual pe care îl fac după ce urc în mașină e cu bordul, acolo unde erau împrăștiate neglijent, nu vreau să exagerez, minimum 20 de bilete la pariuri. După primele cinci secunde de uluială, MM își revine și devine degajat. Ba chiar îmi arată niște meciuri, îmi explică ce nu i-a ieșit, de ce nu i-a ieșit. Erau și meciuri din prima ligă pe bilete. Nu mai țin minte dacă am văzut mizele, pare-mi-se că nu.
După ce a coborât din mașină și s-a dus în studio am făcut o poză biletelor de pe bord cu telefonul, un Samsung D600 pe care cred că îl am și acum pe acasă. Camera de 2MP + noapte, nu a ieșit cine știe ce, dar era suficient. Mai țin minte că am povestit atunci ce am văzut, mai întăi producătorului (Beldie sau Popa, nu mai țin minte), dar și lui Ovidiu Ioanițoaia.
Să nu vă imaginați că pariurile în fotbalul românesc există de când s-au inventat sifoanele la FRF. Nu, se pariază de foarte mult timp, iar pe lângă fotbaliști pariază și președinții, patronii. Șumudică nu e primul, nici ultimul. El doar a fost prins pentru că e bolnav, așa cum singur mărturisea, și boala l-a făcut să parieze sume uriașe în mod repetat.
Textul a apărut și pe blogul lui Cristian Scutariu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER