Secretul loviturilor de departajare: „Bateți primii!”

Loviturile de departajare sunt sarea și piperul după un meci
indecis. Și, mai important, stabilesc câștigătoarea sau echipa care
merge mai departe într-o competiție. Un studiu al unei universități
din Anglia dezvăluie care e lucrul cel mai important: echipa ta să
execute prima loviturile de departajare!

Steaua – Barcelona, finala Cupei Campionilor din ’86, și România
– Suedia, în sferturile CM 1994, cele mai importante momente din
istoria fotbalului românesc decise de la punctul cu var, confirmă
teoria.
Se numește Ignacio Palacios-Huerta, e născut în țara Bascilor, o
zonă în care fotbalul e primordial, și este profesor la London
School of Economics. Înnebunit după sportul-rege, a fost atras de-a
lungul timpului mai ales de un aspect destul de important al
jocului: loviturile de departajare. Atât de mult, încât s-a apucat
să studieze temeinic acest aspect. Alături de un coleg a luat în
calcul 269 de astfel de momente-cheie ale meciurilor, petrecute la
diverse competiții de prim-rang, între 1976 și 2008. Rezultatul?
Unul destul de surprinzător. Mai mult decât forma portarului, zona
porții aleasă de jucător pentru a trimite balonul, concluzia e că
un alt aspect contează mai mult la loviturile de departajare.
Echipa care execută prima de la punctul cu var, câștigă mai des. În
procente, 60 la 40!

Se pune
presiune pe adversar

Din 240 de antrenori și jucători intervievați de către Puerta în
cadrul documentării pentru studiu, aproape toți au declarat că vor
să execute primii, dacă s-ar ajunge la lovituri de departajare.
Explicația care s-a regăsit în majoritatea cazurilor?„Vrem
să punem presiune pe adversar”. Potrivit studiului lui
Huerta, se pare că momentul cel mai important, unul de obicei ratat
de televiziunile care transmit meciul, e cel în care arbitrul „dă
cu banul”! Înainte de 2003, echipa câștigătorului „monedei” executa
automat prima de la punctul cu var.

Din 2003, regula s-a schimbat, în sensul că se lasă la opțiunea
câștigătorului ce să facă. Din 20 de cazuri în care Puerta a reușit
să identifice câștigătorul „monedei”, în 19 aceștia au ales să bată
primii.

Lupu:
„Penalty-ul nu se apără, se ratează”

Dănuț Lupu este unul dintre puținii jucători care se poate lăuda că
a ratat doar două penalty-uri în toată cariera. „Penalty-ul
nu se apără, se ratează. Ca portar trebuie să te arunci ca să
prinzi mingea, pentru că nu poți să ai reacție din 11 metri. Dacă
te uiți la portar, este foarte greu să ratezi, aproape imposibil.
Eu am ratat o dată, în Dinamo – Partizan Belgrad, în 1990. Nu știu
cum de am tras în bară, dar nu prea conta, că eram
calificați”, își amintește fostul dinamovist.

Norocul
începătorului?

Teoria „primului executant” nu stă mereu în picioare: Steaua ’86 și
România ’94 au confirmat-o, însă au existat și excepții:

Steaua – Barcelona
0-0 (4-2 d.l.d.) / Cupa Campionilor Europeni
1986

Cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc
confirmă această teorie. Steaua a câștigat în 1986 Cupa Campionilor
Europeni, după ce s-a impus în fața Barcelonei la loviturile de
departajare. Jucătorii antrenați de Emeric Ienei au bătut primii,
prin Majearu, și, chiar dacă inițial au ratat două lovituri,
steliștii au transformat ultimele două penalty-uri. Situația a
creat un ascendent moral și pentru portarul Duckadam, care a apărat
toate cele patru șuturi.

România – Suedia 2-2
(4-5 d.l.d.) / Cupa Mondială 1994

Și la Cupa Mondială din SUA, avantajul „primului executant” s-a
concretizat. În sferturile de finală, Suedia a eliminat România
după ce a învins-o la penalty-uri. Scandinavii au bătut primii și,
chiar dacă au ratat prin Mild, au trecut mai departe după ce
tricolorii nu au reușit să înscrie din ultimele două lovituri.
Șuturile lui Petrescu și Belodedici au fost apărate de Ravelli.

Brazilia – Italia 0-0
(3-2 d.l.d.) / Cupa Mondială 1994

Excepțiile confirmă regula, așa cum s-a întâmplat și în finala
Cupei Mondiale din 1994. Chiar dacă italienii au executat primii,
în cele din urmă Brazilia s-a impus. Baresi a tras peste poartă,
dar a fost salvat imediat de portarul Pagliuca. Din păcate pentru
europeni, aceștia au mai ratat de două ori, ultima dată chiar prin
cel mai bun executant al lor: Roberto Baggio.

Man. United – Chelsea
1-1 (6-5 d.l.d.) / Liga Campionilor 2008

Finala Ligii care s-a jucat între cele două echipe engleze s-a
decis tot în favoarea „primului executant”. United a înscris prin
Tevez și, chiar dacă Cristiano Ronaldo a ratat unul dintre
penalty-uri, presiunea mai mare a fost pe Chelsea, care nu a reușit
să marcheze ultima dintre cele cinci lovituri. În cazul în care
Terry ar fi dat gol, londonezii câștigau trofeul, însă n-a fost așa
și s-a ajuns la „moartea subită”, unde „diavolii” s-au impus.

Italia – Franța 1-1
(5-3 d.l.d.) / CM 2006

Italia și-a luat revanșa tot într-o finală de campionat mondial, 12
ani mai târziu, când a învins Franța. Squadra azzura a executat
prima, prin Pirlo, care a transformat cu siguranță. De altfel,
italienii nu au ratat niciuna dintre lovituri și, profitând de
ratarea lui Trezeguet de la a doua serie, s-au impus cu 5-3.

Liberec – Dinamo 0-3
(8-9 d.l.d.) / Cupa UEFA 2009

Dinamo s-a calificat în 2009 în grupele Cupei UEFA, după ce a
trecut la loviturile de departajare de Liberec. Deși cehii au avut
prima lovitură, „câinii roșii” au învins cu 9-8. Este adevărat că
atunci dinamoviștii nu au avut atuul „primului executant”, dar
faptul că au întors un scor de 0-3 le-a dat puterea necesară pentru
a avea în final câștig de cauză.