Dintre numele mari ale fotbalui românesc intrate în faliment în ultimii ani și readuse la viață de suporteri astă-vară, probabil că Petrolul 1952 Ploiești are evoluția cea mai interesantă. Echipa înscrisă în Liga 4 din Prahova este susținută (la propriu) de un număr impresionant de oameni, are o medie de spectatori la care cluburi din Liga 1 pot doar visa, este girată de foști jucători importanți ai petroliștilor, dar pare să fi comis unele erori decontate acum și care pun în pericol întregul proiect.
„Avem 1.000 de abonați. Sistemul de finanțare e pe grupuri. Deciziile majore, care privesc viitorul clubului, le luăm împreună„
Meciul Petrolul – Brebu, disputat pe 10 septembrie în etapa a 4-a din Liga A Prahova, a întârziat o jumătate de oră din cauza numărului foarte mare de spectatori care încă nu apucaseră să intre pe stadion. La casele de bilete se formase o coadă uriașă, de circa 1.000 de persoane. FOTO: „Peluza 1 Ilie Oană”
După decesul vechii societăți, intrate în faliment la finalul campionatului 2015-2016, galeria „lupilor galbeni” s-a îndreptat către FC Petrolul 1952, o mică grupare fără activitate, dar cu CIS (Certificat de Identitate Sportivă), înființată în 2003 de oameni emblematici pentru fotbalul ploieștean, precum Mircea Dridea. Dinamizat de entuziasmul suporterilor, validat de nume importante – Octavian Grigore a acceptat să fie antrenorul echipei, Cristi Vlad a devenit președinte executiv, Daniel Chiriță (42 de ani) a încuviințat să joace -, proiectul a debutat în forță, lăsând cu gura căscată tot fotbalul românesc. La festivitatea de prezentare a noii echipe, organizată pe stadionul „Ilie Oană”, au participat peste 5.000 de spectatori. Uniunea Suporterilor Petroliști, care a preluat sarcina finanțării clubului, și-a propus ca formația, înscrisă în Liga 4, să promoveze în fiecare sezon, astfel încât Petrolul să revină în Liga 1 la startul campionatului 2019-2020. ProSport a stat de vorbă cu Bogdan Dinu, unul din liderii grupului de suporteri de la Peluza I și printre cei mai implicați oameni în proiectul Petrolul 1952. Acesta ne-a descris atât sistemul prin care se finanțează formația, cât și procesul prin care se iau deciziile majore privind viitorul clubului: „Avem 1.000 de abonați. Sistemul de finanțare e pe grupuri. Eu, de exemplu, sunt de la Peluza I. Grupul nostru dă luna asta 3-4.000 de lei. Grupul celălalt dă 2.000 de lei. Altul – 1.000. Altul – 500. Și tot așa. Banii ăștia îi strângem și îi dăm la club. Îi depunem în conturile clubului. Mai sunt cei de la Tribuna a II-a. Mai depun și ei. Mai sunt și petroliștii din afara țării. Mai depune unul 100 de euro în contul clubului, mai depune altul…
Deciziile se iau în ședințe. În ceea ce privește echipa, nu ne băgăm ce jucători să se aducă. Ne pricepem și noi la fotbal, dar nu e normal să ne băgăm, că nu suntem profesioniști. Dar deciziile majore, care privesc strategia clubului, le luăm împreună. Vin la ședință doi-trei de la fiecare grup și stăm de vorbă. Ne punem de acord. Participarea la discuții nu e legată neapărat de contribuția financiară. De exemplu, sunt grupuri formate din tineri. 17, 18 ani. De la copiii ăștia n-am pretenție să participe cu bani. Dar vin la discuții, își dau o părere, își spun punctul de vedere. Participă, văd ce înseamnă Petrolul. Importantă este apartenența la spiritul echipei, la grup. La o ședință suntem, de obicei, 40-50 de oameni. Care, fiecare, spune mai departe, în grupul lui, ce s-a discutat și ce s-a hotărât. Mai vin câte doi din cartiere, doi din grupuri, doi de la zona cutare, unul de la diaspora…”.
„Ne transmitem toate meciurile online, pe canalul nostru de YouTube. Am avut minimum 6.000 de urmăritori live”
Imagine cu comentatorii partidei Ceptura – Petrolul 1952, partidă transmisă – la fel ca și celelalte – live, pe canalul YouTube. FOTO: „Peluza 1 Ilie Oană”
Startul de sezon a fost fulminant, iar premisele erau cât se poate de bune. Petrolul își câștiga meciurile la scor, tribunele erau pline (la un meci au fost chiar peste 7.000 de plătitori), s-au încheiat contracte de sponsorizare cu firme importante. „Situația noastră financiară a fost, în vară, destul de OK. Între timp, ne-am plătit toate taxele, suntem cu banii la zi, am plătit impozitele. Totul ca la carte. Fără șmecherii. La fiecare jucător, de exemplu, dacă și-a luat 1.200 de lei în mână, s-au plătit taxele pentru 1.200. S-a luat primă 150 de lei de meci câștigat – s-au plătit taxe. Totul la vedere. Taxe pentru biletele vândute, trebuie plătit la UNICEF, după vânzarea biletelor, o cotă-parte, am plătit stadionul aproape 60.000 de lei… Sunt niște bani pe care nu-i plătesc nici măcar echipe de Divizia A. Absolut tot ce s-a plătit a fost din banii noștri și din sponsorizări. Alexandrion, de exemplu, ne-a dat 5.000 de euro”, spune Dinu.
ProSport a constatat și la FC Petrolul 1952 aceeași capacitate de adaptare la noua eră a comunicării. Există un cont de Facebook foarte viu și activ, un site unde sunt publicate cronicile meciurilor și un canal YouTube: „Noi ne transmitem toate meciurile online, pe canalul nostru de YouTube. Toate partidele au fost live. Așa cum am putut noi, la început cu o cameră, pe urmă cu două, apoi cu trei… Totuși, e un efort! Am avut minimum 6.000 de urmăritori live. Dar au fost și 7.000 de oameni care ne-au urmărit”.
„În tur am plătit 70.000 de euro. Jumătate din bani s-au dus pe închirierea stadionului și firma de pază”
Problema e că, odată cu trecerea timpului, construcția noului club Petrolul a relevat o eroare de calcul: cheltuielile sunt, s-ar părea, supradimensionate. În iulie 2016, chiar înainte de demararea activității, se discuta despre un buget uriaș pentru nivelul Ligii 4, de circa 100.000 de euro. Ulterior, în luna august, reprezentanții clubului i-au vorbit reporterului ProSport despre o sumă și mai mare: 170.000 de euro. După jumătate de sezon, Bogdan Dinu, trage primele concluzii: „În turul ăsta de campionat am plătit aproape 70.000 de euro, din care jumătate s-au dus pe închirierea stadionului și pe firma de pază. Cu totul, cu taxe, cu salarii, cu echipament, cu tot. Și asta în condițiile în care avem, de exemplu, jucători precum Daniel Chiriță care joacă doar ca să ne fie de ajutor, din principiu, pentru Petrolul. Deci nu e vorba de salariu la el. Dar mai sunt și câțiva copii cărora trebuie să le mai faci un contract, ca să-i ții, să le mai faci ceva. Pentru că riști, după aceea, să-i pierzi. Avem copii de 16, 17 sau 18 ani care joacă bine. Dacă îi ținem, e bătaie apoi pe ei la Divizia B, la Divizia A. Din banii cheltuiți, cam 20.000 au fost din alte surse. Restul, de la noi. Asta, dacă socotim că abonamentele, biletele sunt plătite tot de noi. Și, normal, așa e, că tot noi le plătim”.
Efectele pirotehnice la care galeria Petrolului ține atât de mult s-au tradus prin meciuri cu grad maxim de risc, amenzi usturătoare de la Jandarmerie și suspendări pentru organizatori. FOTO: „Peluza 1 Ilie Oană”
Motivele acestor cheltuieli exorbitante (prin comparație, cele două urmașe ale Rapidului, AFC și CFR, au cheltuit fiecare, în turul campionatului, până în 70.000 de lei, adică aproximativ 15.500 de euro, chiar și aceasta fiind o sumă mare față de alte cluburi) sunt multiple. La prima vedere, se poate spune că, în parte, au fost greșeli (inerente pentru niște oameni care sunt începători în această activitate și pe care e prea posibil să-i fi furat și entuziasmul) comise de suporterii care au preluat frâiele clubului. Dar e vorba și de piedici puse de administrația locală din Ploiești și de politicienii locali.
La nota de plată împovărătoare a contribuit salarizarea generoasă a fotbaliștilor completată de prime de victorie, dar și ambiția de a face un spectacol pirotehnic la fiecare meci, în situația în care astfel de manifestări sunt interzise prin lege. Se poate vorbi aici despre un prim conflict între interesul concret al conducerii Petrolul 1952 (care știa că spectatorii sunt atrași la stadion și de spectacolul oferit de galerie) și Jandarmeria care aplică legea. De aici au rezultat relații foarte tensionate între forțele de ordine și suporteri, soldate cu amenzi și suspendări. „Cred că suntem cea mai suspendată galerie din România”, spune Dinu – afirmație surprinzătoare pentru reprezentantul unui club de Liga 4.
„Ne-au suspendat și amendat permanent. Am încercat să ajungem la un numitor comun cu Jandarmeria, dar nu s-a putut”
Atmosfera de la meciurile Petrolului este unică în România chiar dacă echipa joacă în Liga 4. FOTO: „Peluza 1 Ilie Oană”
Din discursul tânărului reprezentant al galeriei lipsește, aparent, flexibilitatea, dar trebuie să ținem cont că la mijloc nu este doar un anumit antagonism cu forțele de ordine specific suporterilor din nucleele dure, ci mai ales interesul financiar concret. În condițiile în care un meci de Liga 4 are șanse mici să atragă un număr mare de oameni, spectacolul artificiilor și al torțelor poate compensa și mări asistența de la 1-2.000 la peste 6.000 – ipoteză validată astă-vară. La un preț mediu de 10 lei biletul, 4.000 de plătitori în plus înseamnă, dintr-o dată, 40.000 de lei (adică aproape 9.000 de euro). „Ne-au suspendat și amendat permanent pentru spectacolul pirotehnic pe care l-am făcut la meciuri. Și ne-au dat suspendări și nouă, celor care figuram ca organizatori. Am încercat să ajungem la un numitor comun cu Jandarmeria, dar nu s-a putut. Am cerut întrevederi la prefect, la subprefect… Dar, acum, prefect e numit politic, venit din altă parte, de la Focșani… Nu poate înțelege fenomenul Petrolul. Ar fi vorba despre o chestiune de suflet discutată cu un om care aplică, după părerea lui, legea. Sunt niște lucruri pe care, dacă ești trăit aici, le pui altfel în discuție. Dar dacă ești venit din altă parte…”, spune Bogdan Dinu.
Este cât se poate de real că spectacolul făcut de galeria ploieșteană la meciuri nu poate fi văzut azi, în Liga 1, decât – uneori – la Dinamo. Pe de altă parte, tot atât de real este că torțele, petardele și fumigenele sunt strict interzise din rațiuni de securitate. În acest moment, la FC Petrolul există un cerc vicios care poate fi spart tot de suporteri când aceștia vor accepta că trebuie să găsească alte modalități de a face spectacol.
„Ei, acești oameni politici, speră că am putea să murim și atunci ar lua-o ei de la capăt, să formeze de la vară un Club Sportiv Municipal”
Suporterii Petrolului spun că nu sunt susținuți de politicienii locali, care le pun bețe în roate pentru a le prelua în forță echipa. FOTO: „Peluza 1 Ilie Oană”
La această problemă reală cu Jandarmeria se adaugă, acuză reprezentanții clubului, adversitatea autorităților locale, care au pus ochii pe proiect după ce au văzut că are succes. Primăria, care deține stadionul „Ilie Oană”, a fixat pentru Petrolul 1952, singura echipă a orașului în primele patru ligi, o chirie absurdă. Este o pârghie prin care politicienii locali încearcă să pună presiune pe susținătorii Petrolul 1952, pentru ca aceștia să cedeze și să le predea echipa. „Ei încearcă să ne constrângă să devenim echipa Primăriei. Noi nu prea dorim. Nu vrem să devenim un Club Sportiv Municipal. Vrem să rămânem Petrolul Ploiești, pur și simplu. Nu vrem să se ajungă la situații precum cele de la Craiova sau de la Timișoara (n.r. – aluzie la CSU Craiova și ACS Timișoara). CSM Ploiești este un club înființat acum doi-trei ani, nu vrem să fim preluați de ei. Am avut niște întâlniri la Primărie, am sperat să se rezolve… Dar nu s-a rezolvat absolut nimic, pentru că ei încearcă să ne ducă pe drumul ăsta, iar noi refuzăm”, descrie Bogdan Dinu situația din acest moment.
Pe de o parte, Primăria pune piedici precum suma mare cerută pentru chiria stadionului și refuză discuțiile despre o eventuală asociere în privința bazei de pregătire. Pe de altă parte, flutură promisiunea banilor de la buget și perspectiva ca suporterii să fie „eliberați” de grija clubului, afirmă reprezentantul fanilor. „Ei, acești oameni politici, speră că am putea să murim și atunci ar lua-o ei de la capăt, să formeze de la vară un Club Sportiv Municipal. Ceea ce nu se va întâmpla. Le-am spus deja că nu e neapărat nevoie să promovăm anul ăsta! Putem și să mai stăm un an, doi ani. Dacă nu mai sunt bani de salarii, vom merge și le vom spune jucătorilor situația: «Asta e, dacă vreți să rămâneți, rămâneți, dacă nu, nu… Cu voi, fără voi, clubul merge înainte»”, spune Bogdan Dinu.
„Ei vor să-și pună doi oameni în funcții în cadrul clubului. Unul să fie în funcție de conducere executivă, celălalt în Consiliul de Administrație”
În acest moment, clubul întâmpină dificultăți. Echipa este, în continuare, pe primul loc în Liga 4 din Prahova, la egalitate cu CS Blejoi, însă e posibil ca, dacă nu se vor găsi soluții, planurile să sufere niște ajustări. Suporterii care finanțează clubul spun că marea problemă este imixtiunea politicienilor. Planul de preluare a controlului asupra FC Petrolul 1952 este simplu: „Cred că, dacă era cineva neimplicat politic, era mult mai bine. Pe de-o parte, multă lume spune că, fără politic, fotbalul moare. Eu spun că politicul ar trebui și ar fi normal să se implice doar la copii, juniori, baze, stadioane, cantonamente. Ni s-a transmis din partea Primăriei următorul lucru: ne dau baza de antrenament, stadionul, printr-un contract de asociere care, chipurile, acum patru luni nu se putea, pentru că mergea toată lumea la pușcărie, dar acum, dintr-o dată, se poate. Dar ei doresc să-și pună doi oameni în funcții în cadrul clubului. Unul să fie în funcție de conducere executivă, celălalt în Consiliul de Administrație. Lucru despre care eu, unul, mi-am expus deja părerea: nu sunt de acord. Cum mă ajuți, dacă îmi impui ceva? Ă‚sta nu-i ajutor”.
Florin Bercea ar fi din nou interesat de Petrolul, suspectează suporterii care finanțează acum echipa. FOTO: Mediafax
Ca un făcut, descoperim valabilitatea vechii zicale ironice, din popor: „La vremuri noi, tot noi”. „Ar fi vorba de Lucian Rădulescu, apropiat al lui Florin Bercea și al lui Liviu Luca. Rădulescu a fost conducător la club pe când erau cei doi factori de decizie la Petrolul. După ce s-a terminat atunci cu Petrolul (n.r. – primul faliment), în 2010, și a văzut emulația care a fost ulterior, Bercea și-a dat seama ce a pierdut. Ei au încercat, mai întâi, să salveze Clubul Sportiv Municipal. N-au putut, s-au reorientat către Petrolul. Ne-au spus că nu există decât aceste două posibilități: «ori faceți contractul ăsta de asociere, ori nu credem că mai rezistați cu banii». Noi le-am spus: «nu mai rezistăm cu banii, vedem noi cum facem! ». Am dus un tur de campionat în anumite condiții, mergem returul de campionat în alte condiții, mai puțin bune… Asta e situația. Noi ne onorăm obligațiile și promisiunile pe care le-am făcut la începutul campionatului. Sunt aproape 1.000 de abonați pe care trebuie să-i respectăm, vom juca meci de meci pentru ei”, povestește Bogdan Dinu.
„Nu ne interesează să bage Primăria bani la noi! Știm că unde sunt bani publici, unde sunt lucruri legate de Primărie, nu durează mult”
Acesta spune că s-a pregătit și un plan B, de reajustare a cheltuielilor în funcție de felul în care va evolua situația: „Pe noi ne ajută foarte mult dacă ne mutăm pe alt stadion și nu mai plătim nu știu câte zeci de milioane meci de meci, pentru chirie. Mergem pe o bază mai mică unde plătim, petru două ore, 5 milioane în loc de 60 de milioane. Atât plătim acum chiria pe «Ilie Oană»: aproape 1.500 de euro pe meci! Foarte mult pentru o echipă de Liga 4. Gândește-te că nouă Jandarmeria ne dă, la fiecare meci, grad de risc maxim. Meci de meci! Asta înseamnă cheltuieli sporite și cu paza. Noi trebuie să cheltuim undeva, la 50 sau 60 de oameni. Nu acceptă ca oamenii de ordine să fie din rândurile noastre. Sunt niște bețe puse în roate… Eu i-am întrebat: dar de ce nu se aplică același lucru și la echipele cu care jucăm noi, când mergem în deplasare? Să zicem, de exemplu, că jucăm cu Băicoi. La ăia, când e pe terenul lor, sunt patru oameni de ordine. La noi trebuie să fie 50! De ce? Ne-au răspuns că situația stadionului impune așa ceva. Hai să fim serioși! Întotdeauna apar explicații… Ideea e că noi plătim niște bani în plus absolut nejustificat. Astă-vară, în august, aveam în jurul a 5-6.000 de spectatori. Ulterior, spre sfârșitul sezonului, am ajuns la vreo 1.000-1.500 de spectatori. Și asta din cauza Jandarmeriei și a condițiilor impuse. Numărul de spectatori a scăzut, dar cheltuielile nu”.
De ce, totuși, se înverșunează acești oameni să înfrunte presiunea politicienilor pentru a-i ține departe de echipa lor? „Eu, unul, am simțit presiunea politică. Lumea – între ghilimele lumea, înțelegi tu –, în oraș, tot timpul ne spunea: «Bă, de ce nu acceptați voi cu… Faceți-vă CSM, o să fie condiții, bani ca lumea… Că, așa, Primăria n-are cum să bage bani la voi!». Și trebuia să răspundem de fiecare dată: «Dar nu ne interesează să bage Primăria bani la noi!». Știm că unde sunt bani publici, unde sunt lucruri legate de Primărie, de obicei nu durează mult. Noi nu vrem să plecăm iarăși la un drum care… Și așa nu e pentru prima oară când o luăm de la zero. E a doua oară când reconstruim un brand, refacem echipe de la zero și ridicăm Petrolul. Nu vrem să mai facem chestia asta, s-o luăm iar de la început. Ne ajunge”, explică Bogdan Dinu.
„Continuatoarea vechiului Petrolul este acolo unde sunt suporterii, unde există spiritul. Fără spirit, nu faci nimic. Uite, dovada: Steaua!”
Interlocutorul reporterului a dovedit, pe parcursul discuțiilor, că are ample cunoștințe legate de istoria clubului Petrolul și o anumită preocupare pentru imaginea și viitorul echipei. Un lucru remarcabil, prin comparație cu profilul conducătorilor „de meserie” care se rulează pe la cluburile de Liga 1. FOTO: „Peluza 1 Ilie Oană”
Există și o altfel de discuție care se poartă între suporteri, uneori, pe formuri: ce echipe finanțează acum galeriile? Niște fantome, niște clone ale unor alte clone, în condițiile în care patronii cluburilor, începând din 1990, au făcut o mie de scamatorii, mutând activitatea de pe o firmă pe alta pentru a scăpa de datoriile neplătite? Ce fel de Petrolul joacă acum în Liga 4? „Eu mi-am pus întrebarea legată de această legitimitate, de continuitate, de mult timp. Dar îți spun că nicio echipă nu mai e echipa care a pornit la drum acum nu știu câte decenii. Hai să luăm, de exemplu, echipele englezești. Liverpool din 1900 mai e același cu cel din ziua de azi? La începuturi a fost o echipă de amatori, azi e o echipă profesionistă, alte societăți, alți proprietari. Totul se schimbă. Dacă e să luăm totul la bani mărunți, Petrolul s-a schimbat o dată în 2001, atunci când a făcut fuziunea cu Astra. În 2005 s-a schimbat din nou, când a făcut trecerea la Liviu Luca, de la fosta Schelă Petrom la Sindicatul Petrom. S-a mai schimbat o dată în 1930, când a trecut de la București la Ploiești. Steaua, când a trecut la Becali, în 2001, s-a schimbat. Dinamo, când a trecut, în 2011, de la vechea la noua societate… Nicio echipă nu mai este ceea ce era odată. Toate sunt clone din echipele-mamă. Noi luptăm pentru spiritul Petrolului, pentru ce înseamnă Petrolul. Tot Petrolul suntem! Continuatoarea vechiului Petrolul este acolo unde sunt suporterii, unde există spiritul. Că, fără spirit, nu poți să faci nimic. Uite, dovada: Steaua. Nu mai e spiritul, nu mai e nimic! Nu mai vin nici rezultatele. Chiar dacă tu ai 150 de jucători împărțiți prin toată țara. La un moment dat, nu mai e toată lumea lângă tine. Te mai ajută ăla, se mai dă ăla la o parte, că o știe pe Anamaria Prodan, se mai dă și celălalt la o parte, că i se promite că e luat la Steaua, dar… Nu mai merge!”, își spune părerea reprezentantul galeriei ploieștene care a acceptat să vorbească pentru ProSport.
„Când am plecat în proiectul ăsta, ideea a fost ca în trei ani să ajungem în Liga 1. Acum, nu mai gândesc la fel. Petrolul nu trebuie să fie o echipă grăbită”
E greu de spus azi cum va evolua proiectul Petrolul, în condițiile unei ostilități a conducătorilor orașului. Cert este că oamenii veniți din tribună au început să prindă mersul lucrurilor. Pare o maturizare a gândirii în termeni de administrație fotbalistică, fără să apară și acea degradare morală omniprezentă printre conducătorii „de profesie” din Liga 1. „Prima oară, când am plecat în proiectul ăsta, ideea a fost că în trei ani să ajungem în Liga 1. Acum, ca să îți spun sincer, nu mai gândesc la fel. Gândesc că Petrolul trebuie să existe, nu trebuie să fie o echipă grăbită. Dacă va fi în Divizia A peste patru ani, peste cinci ani, nu mă deranjează cu nimic. Îți spun, atunci, în momentul acela, la început, îmi doream. Spuneam: dacă se poate, mâine! Dar nu pot să fac niște compromisuri. Nu pot să mă dezic de niște principii ca să fiu cu orice preț mai repede în prima ligă. Noi mergem pe calea normală”, afirmă Bogdan Dinu.
Există o onestitate, o grijă pentru imagine și pentru brand care nu lasă oamenii să calce pe cadavre pentru a-și atinge scopurile: „Eu, unul, n-aș fi de acord să fuzionăm cu o echipă de Liga 2 ca să-i luăm locul acolo. Pentru că normal și drept ar fi să–ți urmezi pasul, an cu an, și asta ar fi situația. E ca și cum ai grăbi lucrurile. Nu cred că, în momentul de față, am fi pregătiți să urcăm la nivelul unui club de Liga 2. Dacă am avea o finanțare puternică în spate și am avea în cont 1 milion de euro pentru rulaj, aș fi pregătit pentru Liga 2. Altfel, nu. Și așa ar trebui să gândească toată lumea. Pentru că, da, într-adevăr, te poți baza pe faptul că vin niște bani din drepturile TV, dacă ești în Liga 1, te poți baza pe banii din bilete, din sponsorizări… Dar dacă se întâmplă ca două luni să nu vând bilete? Sau mai știu eu ce se întâmplă? Ce fac, mă blochez? Așa, am banii de rulaj, mă folosesc de ei și, apoi, mă acopăr. Așa ar trebui să lucreze fiecare echipă. Nu ai milionul ăsta în cont la începutul anului? La revedere, drum bun!”.
Poate că acest tip de gândire stă în spatele distanței de la cei 300 de rătăciți prin tribunele meciurilor din liga de elită a lui Gino Iorgulescu la cei 7.028 de spectatori plătitori la meciul Petrolului cu AFC Brebu, în Liga 4.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER