ȘOCANT** Alexandru Tudor știe să râdă! :) Vezi de ce nu zâmbește pe teren și ce SUPER banc despre arbitri știe :))

Hotelul Palm Beach din Larnaca, în Cipru, este locul unde se
află cantonați arbitrii români care vor oficia la „Cyprus Cup”.
Astăzi, Alexandru Tudor, Aurel Onița și Cristian Nica arbitrează
Cipru – Suedia.

Ieri zâmbeau larg și se țineau de glume sub soarele mediteranean.
Nu înainte însă ca Tudor să ascută două creioane, având grijă ca
deșeurile rezultate să ajungă în totalitate la coșul de gunoi. În
acel punct a început și interviul nostru, unul în care cel poreclit
„Brad Pitt” a arătat că poate să și râdă. Reporterul: „Ce faci cu
creioanele alea?”. Tudor: „Sunt pentru a avea cu ce să notez
avertismentele pe cartonașe”. Reporterul: „Așa de scumpe sunt
seturile de cartonașe, că nu poți folosi unul pe meci?”. Tudor: „Nu
neapărat, dar de ce să fac așa, când există gumă? Șterg și o iau de
la capăt!”.

Ți-a cerut vreodată cineva, chiar și din conducerea arbitrajului,
să-ți razi barba pe motiv că arbitrii arată mai bine bărbieriți,
tunși și frezați?
Da. Mi s-a cerut în mai multe rânduri asta!

Și de ce n-ai cedat indicațiilor?
Sunt de părere că fiecare om trebuie să arate după cum simte. Iar
eu mă simt bine cu barbă!

De ce nu zâmbești niciodată pe gazon?
Din cauza lumii în care trăim și în care îmi desfășor activitatea.
Fotbalul românesc nu e tocmai un mediu în care să-ți vină să
zâmbești. Din această cauză, prefer să rămân grav. Dar uite, nu
vezi că aici, la soare, râd cu voi? Deci pot să și râd!

Cauza e soarele din Cipru?
Soarele, liniștea. Altă lume! Când i-am spus pe mess soției că aici
e cald și primăvară, îi venea să dea cu cărămizi în computer! Ah,
ce bine e aici! (privește spre cer).

A văzut un singur
film cu Brad Pitt

Dacă nu te îndeamnă la a zâmbi ceea ce faci sau țara în
care trăiești, de ce nu părăsești fotbalul sau chiar
România?
Pentru că îmi place ce fac. Apoi, România e țara mea. N-aș putea să
trăiesc în altă parte.

Ai văzut vreun film cu Brad Pitt?
Unul singur, și ăla cu Brad Pitt în rol secundar.

Îți place ca actor?
Îmi plac actorii români!

Cântă în corul unei biserici

Te-ai îmbătat vreodată?
Colegii de facultate îmi spun că Tudor a fost văzut o dată bând o
bere.

Uau… Rebelul Tudor! A existat vreodată așa
ceva?
N-o să crezi, dar am trăit foarte intens în liceu și în
facultate.

Ai vreun coleg care a ajuns celebru
ulterior?
Andreea Roșca. A ajuns jurnalist cunoscut. Ne-am revăzut la
întâlnirea de 20 de ani. A fost super!

Acasă, în pijamale, când vezi scandalurile din fotbal la
televizor, ți se mai întâmplă să comentezi fără masca de arbitru?
Să înjuri pe câte unul, să aprobi sau să dezaprobi?
Niciodată, dintr-un motiv foarte simplu: m-ar vedea fiul meu, iar
comportamentul meu trebuie să-i fie exemplu. Încerc să-l învăț ce
înseamnă respectul. Întotdeauna sunt responsabil în preajma
lui.

E adevărat că faci parte din corul unei
biserici?
Lucrurile care țin de credință sunt interioare, țin de fiecare.
Spun doar că, atunci când am ajuns în Cipru, am căutat o biserică
la care am fost duminică. În fiecare duminică merg. În România, 90%
din populație e creștin-ortodoxă, dar abia de ajung 5% pe la
biserică duminica.

Cum te-ai caracteriza în cel mai scurt mod posibil?
Cazon!

Cine te-a educat așa?
Poate bunicul meu, care a fost ofițer superior. Ba nu, așa m-am
educat singur! (zâmbește).

Tudor știe și un banc. Doar unul!

Alexandru Tudor știe și bancuri, ba chiar are haz când le spune.
Mai bine zis, ne-a repetat singurul banc pe care l-a zis vreodată:
„Trei arbitri la o masă. Subiectul e cum o fi în viața de apoi!
După un timp, unul moare și apoi revine și vorbește cu ceilalți.
«Ei? Cum e?», îl întreabă ei. «Vestea bună e că avem meciuri de
arbitrat și acolo!» «Și vestea rea?» «Vestea rea e că tu ești
delegat miercurea asta!»”. Acesta este singurul banc pe care
Alexandru Tudor l-a spus vreodată: „Colegii chiar au remarcat că
atunci când l-am spus a fost prima și ultima dată când am spus un
banc!”.

Am fost odată în același restaurant cu Van Damme! Aurel (n.r. –
asistentul Aurel Onița), fan al artelor marțiale, l-a salutat și au
vorbit. Eu nu, pentru că nu-mi place acest gen de
filme
Alexandru Tudor, arbitru internațional

Nu m-am dus niciodată să
iau autografe de la vedete. Mi-au fost aduse pe mingi sau altele,
dar eu niciodată nu le-am cerut
Alexandru Tudor, arbitru internațional

Am luat-o de jos, arbitrând «Vulturii Pasărea». Scriau pe cabina de
arbitraj «arbitri» cu trei de «i» și cabina era într-un vagon de
cale ferată!
Alexandru Tudor, arbitru internațional

Șef de galerie pentru
națională!

În tinerețe, Tudor a fost la patru turnee finale alături de
România, fiind unul dintre cei mai gălăgioși suporteri

Dacă acum se vrea o icoană a imparțialității, Alexandru Tudor a
dezvăluit pentru ProSport că există momente în viața sa în care a
fost și un fervent apărător al uneia din taberele unui meci de
fotbal. E vorba însă de echipa națională!

„Mi-a fost dat să văd marile turnee finale ale României!
Italia ’90, SUA ’94, Franța ’98 și Belgia / Olanda 2000. Eram
sponsorizat de tata, care era foarte înstărit pe vremea aia. Tata a
fost unul dintre cei care au condus relațiile comerciale dintre
România și China pe vremea lui Ceaușescu și după. Eu eram șeful
galeriei românilor peste tot pe unde am fost”, a povestit
Alexandru Tudor.

Răcnete pe „San
Paolo”

Una dintre cele mai dragi amintiri e legată de acel memorabil 1-1
de la Napoli, cu Argentina lui Maradona, la Mondialul din Italia
1990. „Am fost singurul din tribună care a sărit în picioare la
golul lui Balint. Toate privirile s-au îndreptat spre mine”, și-a
amintit arbitrul.