de Andru Nenciu
Colegii țes declarații care dor. Încearcă să mai istorisească, dar se tem să nu zvârcolească sfâșietoare tragedie. Mintea le e invadată de imagini cu prietenul lor zâmbind și gesticulând. Nu acceptă prezentul. Unii dintre ei spun că n-au lacrimi să mai plângă și că vorbele li se opresc pe vârful limbii. Și refuză politicos dialogul. Alții se teleportează în perioada în care Daniel Prodan impresiona. Impresiona pe teren, dar și în afara lui. Prin felul lui de a fi: natural, spontan, hotărât, mereu pozitiv, uneori prea sincer. ProSport a creionat în această dimineață portretul unui fotbalist imens, cu ajutorul paselor foștilor săi colegi.
MOTIVATORUL DIN AFARA TERENULUI: „Imaginea sugestivă care reliefează caracterul lui Didi și inima lui de român provine de dinaintea unui meci cu Ungaria. A venit la convocare îmbrăcat în costum popular maramureșean și cu un clop pe cap. O imagine care a transmis forță, atitudine și spirit de învingător”.
Demarează Narcis Răducan: „Eu l-am găsit pe Didi acolo, la Steaua, era tipul fotbalistului român din provincie, lipsit de orice emoție, un tip dintr-o bucată. Un om pozitiv, care-ți dădea o stare de bine. Mie mi-a marcat cariera pentru că am debutat la Steaua în Europa la acel meci cu Glasgow Rangers, 1-0, în care el a înscris un gol fabulos. Ne spunea: Prodan impresiona prin urcările sale dese în atac, dar golul în poarta lui Andy Goram a fost înscris după nenumărate antrenamente cu colegul și cu prietenul său Costel Gâlcă. Un șut din voleu, din marginea careului de 16 metri, care l-a lăsat fără replică pe fostul portar al naționalei Scoției. Didi a impresionat atunci printr-un șut fantastic, iar după ani a ajuns să-și tachineze unul dintre cei mai buni amici, pe Ilie Stan, un fotbalist care era specializat în goluri de la distanță.
Preia ștafeta povestirii Ilie Stan. „Peste ani, mi-a zis: mereu mi-am dorit să am și eu șutul tău, dar tu erai dreptaci, oricum, n-ai fi reușit să marchezi cum am făcut-o eu, cu stângul… Ce amintiri… Eu sunt în Doha acum, dar dacă aș putea să mă transform într-o pasăre, acum aș zbura spre România, să vin, să fiu lângă el. Sunt pur și simplu șocat, e a doua mare tragedie din viața mea după moartea tatălui meu. Cu greu îmi găsesc cuvintele pentru că nu pot să vorbesc la trecut despre Didi. Mă uit pe poze, mă uit pe mesajele de la el și nu-mi vine să cred. Eu mi-am reziliat contractul cu Al Shamal de câteva zile, dar mai trebuie să stau aici și nu pot pleca…”, spune cu o voce înceată fostul număr 11 de la Steaua.
Cu numărul 1 pe tricou la Cupa Mondială din Statele Unite, Florin Prunea mai pune o tușă pe portretul fostului stoper. „Din SUA avem nenumărate lucruri nemaipomenite făcute împreună, dar cred că imaginea sugestivă care reliefează caracterul lui Didi și inima lui de român provine de dinaintea unui meci cu Ungaria (n.r. – din 2001). A venit la convocare îmbrăcat în costum popular și cu un clop pe cap. O imagine care a transmis forță, atitudine și spirit de învingător”. Prodan deținea capacitatea de a trece lin din postura de comendiant genial la cea de fotbalist care nu schița un zâmbet în fața adversarilor. Iar fotografiile surprinse de fotoreporteri în duelurile cu atacanți care puteau înscrie și din jumătate de ocazie ilustrează această metamorfoză. „Prin tot arsenalul de poante, prin mimică și prin felul lui de a fi, Didi construia o atmosferă extraordinară. Era un om puternic și avea o atitudine pozitivă. Înaintea meciului cu Hajduk Split, când nu mai aveam nicio șansă de a ieși din grupe, eu cu Didi tot făceam glume la încălzire și l-am văzut pe Lăcătuș că se tot uită la noi. N-a zis nimic. I-am bătut cu 4-1 și la final, în vestiar, Lăcă a venit la noi cu privirea lui și ne-a zis: >. Îți dai seama că nu am mai zis nimic. Cam așa era Didi… și nimeni nu va mai fi ca el”, mai rememorează Ilie Stan.
CALITĂ‚ȚILE DE FOTBALIST: „Băi, omule! Băi, Ilie! Mi-e foame să joc!”
Specialiștii din fotbal susțin că fostul fundaș deținea atuurile unui stoper complet, iar jucători din prezent îi evidențiază, de câte ori au ocazia, calitățile. Florin Prunea face o incursiune fulger în filmul meciurilor din Statele Unite. „Noi am debutat la echipa națională aproape în același timp, iar când știam că se află în fața mea, aveam un plus de siguranță, iar el se completa perfect cu colegii lui. Să nu crezi că intrat cu vreo doză de teamă în fața lui Batistuta sau în fața lui Asprilla! Nu! El pur și simplu înfrunta pericolul cu pieptul dezgolit. Niciun adversar direct nu a reușit vreodată să-i insufle vreo stare de neliniște”, subliniază președintele echipei Poli Iași.
Dacă atacanții cu pedigree reușeau să treacă cu greu de „Stânca de om”, așa cum îl portretizează Narcis Răducan, nici mijlocașii cu un bagaj tehnic impresionant nu găseau ieșirea din labirintul întortocheat pe care-l construia Didi. Dă timpul înapoi Ilie Stan: „Unul dintre cei mai fini dribleri ai României, Ilie Dumitrescu, se enerva la culme la antrenamente. Pur și simplu nu putea să treacă de el și îi spunea câte ceva, mai în glumă, mai în serios. Știi cum îi răspundea Didi?
Prodan nu suferea la capitolul atitudine, iar mentalitatea de învingător reprezenta una dintre armele sale de bază. Mai deschide o fereastră în trecut Narcis Răducan: „Nu îi era teamă de nimic și dădea tot cea avea mai bun în el. El și Chivu sunt clar cei mai buni fundași de picior stâng din România după Revoluție”. Prodan nu era doar un fotbalist cu un șut violent, ci și un pasator fără cusur. Adi Matei, fost coleg cu Prodan la FC Național, spune: „Avea o inimă mare, era un fundaș de talie, cu o forță fizică nebănuită. Eu i-am remarcat cel mai mult pasele precise pe care le dădea coechipierilor”.
Concluzia o trage Cornel Dinu, selecționerul care l-a promovat pe Didi Prodan la națională în 1993, chiar în meciul pierdut de tricolori cu 2-5 la Kosice, cu Cehoslovacia, dar unde „Tătuca” l-a marcat impecabil pe uriașul Skuhravy. „Prodan avea toate calitățile apărătorului de clasă. Avea marcaj, avea deposedare, avea joc de cap foarte bun, avea plasament și o inteligență în joc ieșită din comun. Eu jucam cu o linie de apărare formată din trei apărători centrali și doi fundași laterali, această apărare juca foarte avansat, în linie, declanșa ofsaiduri și el era un tip intelligent care putea să facă acest lucru. În plus, avea o lovire a mingii necruțătoare. Amintiți-vă de golul marcat pentru Steaua cu Glasgow Rangers în Liga Campionilor. Didi era un jucător care făcuse tot Abecedarul fotbalului și merita să joace în națională. De aceea l-am adus și aveam mare încredere în el”, l-a descris Dinu pe Prodan într-o intervenție la ProSport Live. Cornel Dinu a fost, la rândul său, un stoper absolut remarcabil, căpitan la națională și la Dinamo în anii ’70 și titular la Mondialul din Mexic, unde a jucat contra lui Hurst, Jokl și Pele.
COMEDIANTUL DIN AFARA TERENULUI: „Alerga cu o foarfecă după mine și după Filipescu să ne tundă” \ „Când mergea în Feroe, spunea că se cunoaște cu toate balenele din ocean”
Tonic și posesor al unui repertoriu vast de poante, Didi Prodan reușea să detensioneze atmosfera la lot sau la echipa de club în orice moment apăsător. Chiar dacă unii colegi mai posaci nu gustau uneori toate glumele lui, Prodan nu a încetat vreodată să dea tonul la divertisment. „El era sarea și piperul. Putea să facă și statuile să zâmbească, deja mi-e dor de el”, spune fostul său coleg, Jean Vlădoiu. Un alt coechipier de la națională a vrut să-și păstreze anonimatul, dar susține că toată viața își va înviora retina cu momentele petrecute în Insulele Feroe alături de Prodan. „Când mergeam în Insulele Feroe, ne spunea că se cunoaște cu toate balenele din Oceanul Atlantic. Ducea un dialog imaginar cu ele și vorbea pe mai multe voci:
– Salut, Tătuca!
– Salut, balena mea!
– Să trăiești, Tătuca!
– Să trăiești, balena mea!
– Iar le dai ăstora 4-5 goluri?
– Desigur, balena mea!”
„Cam în acest fel era animată plimbarea din Insulele Feroe”, spune pentru ProSport internaționalul român care ne-a povestit episodul. Prodan păstra aceeași linie și la națională, dar și la Steaua. Iar Narcis Răducan își amintește un episod din cantonament: „Eu și Filipescu aveam părul lung și el ne tachina mereu… La un moment dat, îl vedem ieșind din cameră cu o foarfecă, ce ne-a mai alergat! Zicea că vrea să ne tundă! A fost o personalitate complexă, iar fotbaliștii de azi ar trebui să învețe de la el. Și nu numai ei. Mulți oameni din fotbal!”.
REGRETELE: „El nu și-a mai revenit de când a murit mama lui. Didi a murit fără să mai vadă Olimpia Satu Mare în prima ligă”
Conflictul cu Răzvan Burleanu a devenit în ultimii ani o apăsare cumplită pentru Prodan, care a ajuns să se consume enorm. Nu vedea cu ochi buni modul în care actuala conducere a FRF gestionează toate palierele fotbalului românesc și a rămas unul dintre oamenii de încredere ai lui Mircea Sandu. Sub protecția anonimatului, un fost coleg de la Steaua și din națională scoate în evidență alte două mari regrete cu care fostul fundaș de la Atletico Madrid și Rangers s-a dus la Cer. „Toți nervii lui erau generați și de un alt episod din viața sa. Din momentul în care i-a murit mama, acum câțiva ani, Didi nu și-a mai revenit. Echilibrul era dat de soție și de cei doi copii, dar mama lui îi transmitea ceva special. Nu și-a mai revenit de atunci. Apoi, tot timpul și-a dorit să-și vadă echipa de suflet, Olimpia Satu Mare, în prima ligă. N-a mai văzut-o niciodată. Și nu trebuie omisă nici moartea lui Călin Zanc, erau ca frații, acum se vor întâlni din nou. Cu aceste mari regrete s-a dus: fotbalul în mâinile unor oameni pe care nu-i considera capabili, amintirea mamei sale și echipa sa de suflet. Era să uit… peste toate, visa să-și vadă băiatul mare fotbalist… Nu-l va mai vedea vreodată…”.
În loc de încheiere: Tomas Skuhravy, Ally McCoist, Claudio Caniggia, Fabrizio Ravanelli, Heiko Herrlich, Faustino Asprilla, Gabriel Batistuta, Juan Esnaider, Martin Dahlin, Stephane Chapuisat. Sunt doar câțiva mari atacanți ai lumii pe care Didi nu i-a scăpat din ochi.
„Nu părea bolnav. L-a doborât supărarea că a fost dat afară pe nedrept din federație”
Cornel DINU, la ProSport LIVE
CV Daniel Claudiu PRODAN Născut: 23.03.1972 (Satu Mare,SM) Decedat: 16.11.2016 (Voluntari,IF)
Post: fundaș central
În Divizia A și Cupa României Debut Div.A: 08.11.1992, Farul – Steaua 1-3 Debut Cup.: 31.03.1993, Steaua – Progresul 1-0 (1 gol) Sezon Club Div.A Cup.
A cucerit: 5 titluri, 1 cupă, 2 supercupe În 1995, s-a clasat pe locul 3 (după Gh. Popescu și Hagi) în ancheta care a desemnat cel mai bun fotbalist român al anului Între 1990-1992 a jucat la Olimpia Satu Mare, în Divizia B.
În străinătate
În echipa națională
În naționala U21
În cupele europene
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER