125 de morți în trei zile, peste o mie de răniți, acesta e bilanțul anunțat de televiziunea americană CNN pentru cele trei zile sângeroase din centrul Kievului. Lunetiști neidentificați sunt creditați cu zeci de morți – protestatari, civili, doctori și polițiști – iar decorul din Piața Independenței e unul apocaliptic: ziduri înnegrite de fum și înroșite de sânge, fecale, urină, cauciucuri arse, pubele, haine rupte, cioburi și trupuri acoperite cu pături. În acest timp, Uniunea Europeană și Rusia joacă un ping pong infernal al declarațiilor, aruncându-și una în cârca celeilalte responsabilitatea pentru „vărsarea de sânge”.
În interiorul Ucrainei, jocurile de putere și consecințele lor crează o stare de neliniște. Contactat de ProSport, Marius Niculae, jucător la Hoverla Ujgorod, povestește: „Colegii mei îmi spun că lumea e împărțită. 30 la sută sunt pro-Rusia, 30 la sută pro-occident, iar restul sunt neutri sau nu sunt interesați. Cel mai frică le este să nu înceapă un război de secesiune ca în Iugoslavia, să nu se separe anumite zone din țară. Prima vizată e zona vestică în care se află Lvov, Luțk și Ujgorod, unde joc și eu, zonă în care se vorbește ucraineana”.
Distribuția echipelor din prima ligă din Ucraina. Șahtior și Metalist, actualele echipe ale puterii, joacă la granița cu Rusia
Jurnalistul free-lance Manuel Veth scria recent, într-o analiză numită „Urzeala Tronurilor: cum explică fotbalul ucrainean politica din Ucraina” – că, „pentru a înțelege contextul politic din Ucraina, esențial este să înțelegi fotbalul ucrainean”. Este fotbalul dominat de aproape un deceniu de echipa din estul Ucrainei, Șahtior Donețk, jucăria rusofilului Rinat Ahmetov – cel mai important susținător al contestatului președinte Viktor Ianukovici și al partidului acestuia, Partiia Regionov (Partidul Regiunilor) -, transformată de românul Mircea Lucescu într-o mașinărie de câștigat trofee.
ȘAHTIOR, ECHIPA PUTERII DIN EST
FOTO Mircea Lucescu și Rinat Ahmetov, sărbătorind un nou trofeu cu Șahtior. Lucescu este plătit, conform presei ucrainene, cu 3 milioane de euro pe sezon
Rinat Ahmetov (47 de ani), cel mai bogat oligarh ucrainean cu o avere estimată de Forbes la 15 miliarde de dolari, s-a făcut remarcat tocmai prin clubul Șahtior, preluat în 1995 de la Akhat Bragin, un fost deținut care a intrat în afaceri în perioada gri instalată după căderea Uniunii Sovietice. Mâna dreaptă a lui Bragin, care era poreclit „Alic Grecul”, Ahmetov a pus mâna pe afacerile acestuia și pe club după ce șeful său și bodyguarzii lui au decedat în urma unui atentat cu bombă produs pe stadionul Olimpiyskiy. Bragin a fost identificat după ceasul de aur găsit pe un antebraț smuls de restul corpului.
System Capital Management (SCM) este compania deținută de Ahmetov care strânge peste 90 de firme cu un total de 160.000 de angajați. Este cea mai mare companie din Ucraina și sponsorul lui Șahtior
Potrivit media ucrainene, Ahmetov a adus liniștea în regiunea Donețk (Donețka Oblast), frământată până atunci de jocuri de putere violente. În spatele lui s-au adunat toți oamenii de afaceri puternici vorbitori de limbă rusă și, evident, cu o atitudine pro-rusă, care susțin acum financiar și logistic Partiia Regionov. Grupul este numit în Ucraina Clanul din Donețk.De altfel, președintele Ianukovici, născut în 1950 în oblastul Donețk, este văzut frecvent în tribunele noului Donbass Arena și participă la sărbătorirea titlurilor câștigate de echipa lui Ahmetov și Lucescu.
Donețk este oblastul în care partidul lui Ianukovici, Partidul Regiunilor, a primit cele mai multe voturi la alegerile parlamentare din 2006
Sub protecția anonimatului, un jucător român care a evoluat la o echipă mică din Ucraina dezvăluie influența lui Ahmetov în campionat. „Sunt cel puțin 5 echipe din prima ligă care sunt sponsorizate prin intermediari de patronul de la Șahtior. Toți de la aceste cluburi știu că el ne plătește salariile. Frații Surkis de la Dinamo Kiev au și ei câteva cluburi pe ștatul lor de plată”. Informația este susținută și de jurnaliștii de la Deutsche Welle: „În afară de Șahtior, Ahmetov deține clubul Ilișiveț Mariupol. Imperiul său financiar controlează Zoria Lugansk, iar partenerul lui de afaceri, Vadim Novinski, este proprietarul lui PFC Sevastopol”.
În 2004, cînd Ciprian Marica era cumpărat de Șahtior de la Dinamo, jucătorul,apropiații săi și impresarul au negociat salariul atacantului cu oamenii lui Ahmetov . Povestea tratativelor a intrat în folclorul recent al fotbalului românesc. „Apropiații lui Ciprian au cerut o sumă, iar ucrainenii i-au dus într-o cameră plină cu bani, au luat câteva pachete cu bancnote învelite în folii, le-au pus pe un cântar și le-au întins românilor. Neîncrezător, tatăl lui Marica a vrut să desfacă pachetele și să numere banii, însă oamenii lui Ahmetov i-au spus, deranjați, că așa ceva nu se face. Bani din pachete reprezentau exact suma negociată”, a povestit unul dintre martorii la tratative.
18 trofee are Mircea Lucescu în 10 ani la Șahtior Donețk: 7 titluri, 5 Cupe, 5 Supercupe ale Ucrainei și Cupa UEFA
„E regretabil ce se întâmplă. Mi-aș dori să se termine cât mai repede” Rinat Ahmetov, despre incidentele din Kiev
Joi seară, apartamentul lui Ahmetov din Londra a fost luat cu asalt de ucraineni din Diaspora, veniți să protesteze față de metodele folosite la Kiev de prietenul oligarhului, președintele Ianukovici. Patronul lui Șahtior era însă la Donețk unde, conform BBC, a ieșit pe străzi pentru a vorbi cu puținii protestatari din orașul aflat în sfera de influență a Rusiei.
Președinții Ucrainei după căderea URSS
1991-1994 Leonid Kravciuk 1994-2005 Leonid Kuchma 2005-2010 Viktor Iușcenko 2010 – prezent Viktor Ianukovici
DINAMO KIEV, FOSTA ECHIPĂ‚ A PUTERII
Principala rivală în fotbal a lui Șahtior este Dinamo Kiev, însă clubul din capitală nu mai are forța din trecut. Deținut de frații Igor Surkis (55 de ani) și Grigori Surkis (64 de ani) – oligarhi născuți într-o familie de evrei din Odessa care au făcut parte din K7, un grup de afaceriști loiali mișcării comuniste din Ucraina, și fondatori ai Partidului Social Democrat Unit al Ucrainei – Dinamo Kiev a pălit odată cu influența politică a protectorilor săi. Partidul fraților Surkis, care i-a primit în rândurile sale pe primii doi președinți ai Ucrainei după 1991, Leonid Kravciuk și Leonid Kuchma, a fost asociat cu diverse afaceri dubioase, crimă organizată și corupție. În 2005, lui Grigori Surkis i-a fost interzis accesul în Statele Unite din cauza implicării sale aparente în neregulile electorale din 2004. Fratele său, Igor Surkis, a fost anchetat pentru transferul unor sume importante în conturile fondului Ukraine, deținut de Kuchma.
Grigori Surkis a fost președintele Ligii ucrainene de fotbal între 1996 și 2000, deși, în paralel, era acționar la Dinamo Kiev, alături de fratele său. În acei ani, clubul protectorilor președintelui țării a câștigat, evident, campionatul în Ucraina pe bandă rulantă. În 2000, fratele mai mare, Grigori, a devenit președintele Federației ucrainene de fotbal, funcție pe care a ocupat-o 12 ani, perioadă în care Dinamo a mai câștigat 5 titluri de campioană.
„Știu să pierd, dar vreau să pierd cinstit, iar când apar astfel de metode și scenariul se repetă an de an, trebuie să mă apăr. Nu este un secret ce se întâmplă în fotbalul ucrainean, același lucru mi s-a întâmplat și în Turcia, când am fost împiedicat prin orice mijloace, după ce câștigasem două titluri, să repet succesul” Mircea Lucescu, în 2006, acuzând jocurile de culise ale fraților Surkis
În 2004, Mircea Lucescu era numit antrenor la Șahtior, în 2005 Leonid Kuchma părăsea președinția Ucrainei, iar steaua lui Dinamo Kiev începea să apună. În 2012, dominația politică a lui Șahtior în fotbalul ucrainean a fost definitiv confirmată odată cu alegerea lui Anatoli Konkov în funcția de președinte al Federației, în locul lui Surkis. Fost maestru emerit al sportului în URSS, Konkov a jucat fotbal și a antrenat-o pe Șahtior.
Grupul estic pro-Platini
FOTO Michel Platini zâmbește, în timp ce ucraineanul Grigori Surkis vorbește preocupat la telefon în spatele său
Alături de românul Mircea Sandu și de rusul Vitali Mutko, Grigori Surkis a făcut parte dintr-un grup care l-a sprijinit pe Michel Platini la alegerile pentru președinția UEFA în 2007. Platini a câștigat în fața lui Lennart Johansson, iar Surkis a declarat că el l-a susținut pe suedez, însă „acesta a fost trădat”. Coincidență, primele două câștigătoare ale Europa League după alegerea lui Platini au fost echipe din țările lui Surkis și Mutko, Șahtior Donețk și Zenit Sankt Petersburg (fostul club condus de Mutko). Finala Champions League din 2008 a fost atribuită Moscovei, București a primit Europeanul Under 19 din 2011 și finala Europa League din 2012, iar Ucraina a organizat alături de Polonia Campionatul European din 2012.
DNEPR ȘI OPOZIȚIA
Dacă Ahmetov și frații Surkis sunt legați de interesele pro-Rusia din Ucraina, alți doi oligarhi ucraineni contrabalansează spre forțele de opoziție, deschise dialogului cu occidentul. Conform lui Manuel Veth, „orașul Dnepropetrovsk, dominat de zgârie norii celor mai mari bănci din țară, un fel de Frankfurt al Ucrainei, este sediul lui Viktor Pinciuk (53 de ani) și Igor Kolomoiskîi (51 de ani) care alcătuiesc Clanul Dnepropetrovsk”. Joi seară, la Dnepropetrovsk, mii de ucraineni stăteau la cozi interminabile pentru a-și retrage economiile din bănci, în așteptarea unui eventual război civil.
Cu o avere estimată la 2,8 miliarde de dolari, Igor Kolomoiskîi, născut și el într-o familie de evrei, este patronul băncii PrivatBank, al celor mai mari canale TV din Ucraina, „1+1” și „2+2”, și în același timp președintele clubului Dnepr Dnepropetrovsk, unde evoluează și românul Alexandru Vlad.
Clanul Dnepropetrovsk a fost principalul susținător al Iuliei Timoșenko, fostul premier al Ucrainei (2007-2010) cu vederi pro-occidentale, trecută în opoziție după alegerea lui Ianukovici. Acuzată de „abuz în serviciu la semnarea unui contract cu Rusia pentru import de gaze naturale” și condamnată la 7 ani de închisoare în 2011, Timoșenko este în continuare după gratii și i se aduc noi și noi acuzații. Kolomoiskîi și-a retras oficial sprijinul și s-a îndreptat spre UDAR (Alianța Democratică Ucraineană pentru Reformă), partidul de opoziție condus de boxerul Vitali Klitschko, o prezență constantă în Piața Independenței din Kiev la protestele din ultima lună.
Echipa lui Kolomoiskîi, Dnepr, nu a reușit să câștige niciodată campionatul în Ucraina, deși fusese de două ori campioană a URSS în anii ’80. În ultimele 4 sezoane, Dnepr a terminat de fiecare dată pe locul 4, după Șahtior, Dinamo Kiev și Metalist Harkov.
Oligarhii și arbitri
În 2010, Kolomoiskîi (foto) a intrat peste arbitri la vestiar la finalul unui meci pierdut acasă cu echipa fraților Surkis, Dinamo Kiev. Întrebat despre gest, patronul lui Șahtior, Rinat Ahmetov, a răspuns: „Nu cred că aș fi intrat peste ei, dar îi avertizez pe arbitri că am fost boxer profesionist. Să țină minte că, dacă vin eu, se va termina rău”. În Ucraina, delegările arbitrilor sunt făcute de italianul Pierluigi Collina care deține și funcția de șef al arbitrilor la UEFA. După modelul controversat practicat în România, în conducerea lui Șahtior se află fostul arbitru internațional, slovacul Lubos Michel.
În 2010, în încercarea de a câștiga primul titlu, Kolomoiskîi l-a angajat la Dnepr pe spaniolul Juande Ramos. Tot în 2010, venea la putere Viktor Ianukovici iar, în anii care au urmat, campionatul a fost câștigat tot de Șahtior, echipa favorită a actualului președinte. Totuși, în ciuda repetatelor locuri 4, Ramos nu a fost demis. Kolomoiskîi avea alte probleme din cauza simpatiilor politice. Un exemplu: compania sa aeriană de succes Aerosvit a intrat în faliment după ce guvernul a refuzat să-i acorde licență pentru aterizarea avioanelor pe principalele aeroporturi ucrainene.
În urmă cu câteva luni, televiziunile sale „1+1” și „2+2” au pierdut drepturile TV pentru meciurile din prima ligă ucraineană în favoarea Futbol+, canalul favoritului puterii, Rinat Ahmetov. Câteva cluburi au refuzat însă să permită Futbol+ transmiterea meciurilor de pe teren propriu, astfel că prima ligă s-a împărțit în două, pe criterii aparent politice. Opozanții Partidului Regiunilor, condus de Ianukovici, preferă „1+1” și „2+2”, adepții Clanului din Donețk se văd pe Futbol+.
La fel ca Ahmetov și frații Surkis și în ciuda oricăror legi antimonopol, Kolomoiskîi a avut în sfera de influență a clubului său două echipe, Arsenal Kiev și Krivbas Krivoi Rog, pe care le finanța prin diverși parteneri de afaceri. La Arsenal a renunțat în aprilie 2013, iar Krivbas a dat faliment două luni mai târziu și a retrogradat din prima ligă.
METALIST, SÂNGELE PROASPĂ‚T AL PUTERII
În ultimii 7 ani, Metalist Harkov nu a terminat niciodată mai jos de locul trei în clasament. Creația modernă a lui Oleksandr Iaroslavski (54 de ani) – un misterios oligarh ras în cap, cu alură de bodyguard și o avere de 3,2 miliarde de dolari – clubul din Harkov a stat în sfera de influență a clanului Kolomoiskîi până în decembrie 2012. Potrivit media din Ucraina, Iaroslavski, prietenul lui Roman Abramovici, oligarhul rus de la Chelsea, a fost presat de puterea politică să-i vândă clubul lui Serghei Kurcenko, un tânăr afacerist în vârstă de 28 de ani. „Vreau să scap de presiunea de a deține un club de fotbal”, s-a justificat Iaroslavski.
FOTO Oleksandr Iaroslavski și premierul Iulia Timoșenko, pe vremea când primul era încă patronul lui Metalist Harkov
Kurcenko (foto jos), asociat într-o companie numită GasUkrainia, este bun prieten cu fiul lui Ianukovici, Viktor junior, și mai nou este poreclit „Regele Gazului”. Compania GasUkrainia s-a redenumit VETEK și, alături de firma lui Rinat Ahmetov, DTEK, se ocupă în prezent cu importul în Ucraina de gaze naturale din Federația Rusă, cu detour prin Ungaria.
Potrivit Cotidianul, „Kurcenko a cumpărat al doilea cel mai mare trust media din Ucraina, United Media Holding, cu un portofoliu în care se aflau două publicații, Korrespondent și Forbes, care realizau anchete importante. După preluarea Korrespondent, redactor-șef a fost numit un ziarist din Donețk, fidel președintelui, care a anunțat noile condiții: există o listă de oameni de afaceri despre care este interzis a se scrie de rău”.
Cu noul oligarh – bănuit a fi de fapt un om de fațadă al familiei Ianukovici – drept patron, Metalist a urcat un loc în ultimul sezon din campionatului Ucrainei, terminând pe doi în fața „bătrânei” Dinamo Kiev, semn că un sânge proaspăt începe să curgă prin vechea structură de putere din fotbalul ucrainean.
KARPATI LVOV, LIBERTATEA DIN VEST
FOTO Distribuția etnică în Ucraina. Zonele cu roșu sunt regiunile Crimea, Donețk și Lugansk
Invocat de Marius Niculae, Lvov este centrul regiunii vestice, fost oraș polonez, și casa Svoboda Partiia (Partidul Libertății), un partid de dreapta, al treilea din Ucraina și opozant al regimului lui Viktor Ianukovici și al partidului acestuia, Partiia Regionov (Partidul Regiunilor). Departe de oligarhii aflați sub influența rusă, Karpati Lvov este patronat de Petro Diminski (59 de ani), un fost membru în Partidul Regiunilor.
Mulți fani ai clubului din Lvov, vorbitori de limbă ucraineană, se află în Piața Independenței din Kiev, alături de suporterii altor echipe din prima ligă. Se deosebesc doar după culorile fularelor purtate la gât, pe sub vestele inspirate din costumația organizațiilor paramilitare, o alianță de neimaginat acum doi ani, când presa occidentală scria despre războaiele purtate între ei de fanii cluburilor ucrainene, conflicte care amenințau să ruineze buna desfășurare a Euro 2012.
În timp ce oligarhii care finanțează cluburile lor favorite sunt implicați în aceste zile în mașinațiunile politice, suporterii resimt efectul pe străzi, ascunși în spatele scuturilor de metal pentru a evita reticulul puștilor cu lunetă Dragunov, fabricate în Rusia, și folosite de sniperi misterioși, aflați în clădirile din centrul Kievului.
ULTRAȘII, VEHICUL DE IMAGINE MASS MEDIA
La fel ca la protestele din Egipt și Turcia, suporterii echipelor de fotbal reprezintă un vehicul de imagine pentru mass-media. Russia Today, canalul TV sponsorizat de guvernul Federației Ruse, i-a catalogat rapid pe protestatari drept „ultrași de fotbal radicali”. Dincolo, media occidentală vorbește despre fani ai echipelor de fotbal, „apărători ai Maidanului”, denumirea tradițională a centrului capitalei Ucrainei.
Jurnaliștii David McArdle și Manuel Veth scriu însă că „rolul Ultrașilor nu poate fi subestimat, dar motivația lor în Piața Independenței este departe de a fi egalitară și nu poate fi prezentată în contextul defectuoasei paradigme „pro-UE contra pro-Rusia”. De fapt, pentru Ultrași, să obțină victoria în haosul care se întinde peste Ucraina nu are nicio legătură cu orientarea politicii externe și cu tratatele comerciale, ci vizează supraviețuirea pe termen lung. Ei caută să neutralizeze un pericol existențial considerat de liderii lor pestriți ca fiind mult mai mare decât cel imprimat în subcultura lor viscerală. Pericolul acesta este reprezentat de apariția celor numiți titușki”.
„Titușki”, explică McArdle și Veth, este denumirea primită de agitatorii conduși de Vladimir Titușko, un expert în arte marțiale care nu are nicio orientare politică, dar care și-a oferit serviciile guvernului pentru a-i bate pe ziariștii considerați incomozi de regimul Ianukovici. Infiltrați printre protestatari, tactică veche de de manipulare, acești mercenari incită la violență oferind forțelor de ordine motive să răspundă cu acțiuni în forță.
Prezenți pe Maidan în număr mare, fanii lui Dinamo Kiev anunțau pe 21 ianuarie că au creat grupuri speciale pentru a-i apăra pe protestatari de influența agitatorilor. O zi mai târziu, guvernul promulga o serie de legi „dictatoriale” care permit forțelor de ordine să intervină în forță și să disperseze orice formă de manifestație neautorizată.
FOTO Un protestatar scrie cu o cariocă un mesaj pe genunchiul unui camarad decedat joi la Kiev
Un alt doilea pericol existențial, cel tradițional, îl reprezintă forțele speciale de intervenție ale poliției ucrainene, Berkut, cele care au fost folosite și joi la ciocnirile soldate cu zeci de morți. Împotriva scutierilor luptă, uniți, și mor ultrași ai lui Dinamo Kiev, Zoria Lugansk, Karpatîi Lvov, Metalist Harkov, Metalurg Zaporoje, Tavria Simferopol, Vorskla Poltava, Cernomoreț Odessa, Sevastopol și, surpriză, Șahtior Donețk. „Am venit la Kiev să ne susținem conaționalii în lupta pentru drepturile lor. Suntem împotriva regimului”, au anunțat fanii duri ai lui Șahtior înainte de a-și ocupa locurile pe Maidan. De partea cealaltă a baricadei, la câțiva metri distanță, s-au așezat nervoși alți duri – mulți dintre ei probabil fani ai echipei lui Lucescu – , tinerii din forțele de ordine care apără regimul sponsorizat de Rinat Ahmetov, omul ale cărui jocuri politice și miliarde au pus Șahtior pe harta fotbalului mondial.
„Când am pășit pe Maidan, echipat cu cască și vestă antiglonț, am văzut corpuri zăcând pe asfalt. Zece într-un loc, alte șase puțin mai încolo, cinci mai departe. Demonstranții au fost uciși cu focuri precise în cap sau în gât, marca inconfundabilă a lunetiștilor. Oamenii se adunau în jurul morților, mulți dintre ei plângând. Unii acopereau trupurile cu steaguri ale Ucrainei, alții aduceau icoane ortodoxe. Un preot ținea o slujbă de pomenire. Am simțit că mi se face rău. Multe dintre victime aveau doar 30 sau 40 de ani, niște ființe pline de energie în urmă cu doar câteva ore”. Mărturia jurnalistului Iuras Karmanau, Associated Press, veteran al zonelor de conflict
„Am văzut și noi ce se întâmplă la Kiev. E o situație delicată, care este foarte greu de comentat. Lucrurile la Donețk sunt normale. Nu există nicio problemă, nu sunt manifestări. Kievul e la 800 de kilometri distanță, noi nu ne gândim la asta. Suntem în siguranță, jucătorii sunt gata să înceapă sezonul
Mircea Lucescu, antrenor Șahtior
AȘA AU ÎNCEPUT PROTESTELE
Pe 21 noiembrie 2013, peste 100.000 de ucrainieni au ieșit în Piața Independenței (n.r. – Maidan Nezalejnosti în ucraineană) pentru a protesta împotriva regimului condus de Viktor Ianukovici (foto jos) și a guvernului de la Kiev. Catalizatorul debutului protestului a fost blocarea negocierilor cu Uniunea Europeană pentru un acord de asociere și pentru crearea unei zone de comerț liber. În doar câteva zile, protestul – denumit generic Euromaidan – a luat o amploare incredibilă, iar pe 1 decembrie pe Maidanul din Kiev au ieșit 800.000 de oameni. Iar de 3 luni și o zi, Maidanul e stăpânit de protestatarii care cer demisia lui Viktor Ianukovici, semnarea acordului cu Uniunea Europeană și relaxarea relației extrem de strânse cu Federația Rusă. În primă fază, cele două tabere care ocupaseră Piața – elita intelectuală și opoziția ucraineană – au fost dominate atât numeric, cât și organizatoric de forțele de ordine. După ce și-au unit forțele, iar protestatarii s-au organizat, blocând accesul în Piață cu ajutorul unor cauciucuri care au devenit baricade, lucrurile s-au schimbat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER