În absența unei forme civilizate de comunicare pe tema conflictului dintre CSA Steaua și clubul lui Gigi Becali, ProSport a căutat răspunsuri la singura persoană îndreptățită în acest moment să le ofere: ministrul apărării naționale, Mircea Dușa. Primul demers ar fi fost o cerere de interviu la Biroul de Presă al MApN, însă am fost sfătuiți să evităm efortul inutil. Sursele ProSport au dat asigurări că un interviu cu Mircea Dușa ar fi imposibil de aranjat în timp scurt și că ar putea dura luni de zile doar pentru corespondența necesară stabilirii unei astfel de întâlniri. Asta în situația fericită în care cei de la apărare ar fi agreat interviul. În mod evident, presa scrisă nu are sex-appeal-ul televiziunilor unde ministrul Dușa intră din când în când la un simplu telefon al unui producător de emisiuni.
În aceste condiții, reporterul ProSport a optat pentru altă variantă. În baza ordinului M101/2012, în luna ianuarie 2015 am formulat o cerere de audiență la ministrul apărării, una în care nu am ascuns din semnătura electronică a mailului câmpul: „reporter ProSport„. La începutul lunii martie am primit răspunsul, așa cum îl puteți vedea mai jos.
Ziua de 3 martie începe la ora 07:30, ceas la care am fost chemat la punctul de control nr. 3 al sediului MApN din București. Acolo începe și munca celor însărcinați cu „procesarea”. Prima etapă constă în trecerea printr-un detector de metale. Chiar dacă aparatul își face treaba și nu piuie, există un ofițer desemnat special pentru a-i „peria” pe oaspeți cu un detector mobil, inclusiv în zonele intime ale corpului. Îndârjirea inspectorilor i-ar face să pună ochii în pământ de rușine pe agenții vamali din aeroport. După procesare urmează predarea bagajelor, la un ghișeu special.
– Bună ziua, vă rog să ne lăsați rucsacul cu laptopul. (primise informația că în rucsac este un laptop de la oamenii de la „procesare”) – Sigur că da! – Telefon? Vă rog să îl închideți și să îl lăsați aici. (uitându-se fix spre telefonul din buzunarul meu). – Ok! – Alte mijloace de înregistrare audio și video aveți? – Da! Celălalt telefon! – (ușor iritat) Trebuie să îl lăsați și pe ăsta aici!
Comunicarea cu angajatul MApN se termină în momentul predării complete a bagajului cu care nu poți fi admis în sediu. Mi se înmânează o cartelă magnetică și mi se spune să aștept pentru alte instrucțiuni. În încăperea mică de la punctul de control nr. 3, adică intrarea dinspre hotelul Marriott, mai sunt alte 10-12 persoane, toate în așteptarea audienței la ministrul apărării. Se face 7:45, moment în care un angajat al secției de relații cu publicul își face apariția cu un tabel:
– Bună ziua! Vă voi citi ordinea în care veți intra în audiență la ministru. Așa: Locotenent colonel X-ulescu? „Prezent”, se aude din încăpere. Numărul 2, maistru Y-ulescu și fiica. „Prezenți”. (o mică pauză, apoi continuă ușor ezitant) Domnul… Scutariu George? – Bună ziua! Scutariu Cristian, nu George. (fiind unul dintre foarte puținii civili din sală, atenția tuturor se concentrează pe scopul prezenței mele acolo). – Da, Cristian, scuze. Bun, prezent.
Totul mai durează două minute, după care întregul grup cu solicitări de audiențe este condus, în șir indian, către una dintre intrările în sediul central MApN. Primul obstacol: turnicheții de la intrare nu funcționează pentru fiecare cartelă magnetică. Reprezentantul de la relații cu publicul își folosește propria cartelă pentru a-i strecura printre barele aparatului încăpățânat. Al doilea obstacol: păstrarea grupului într-o formă compactă pe drumul de câteva sute de metri până la destinație.
Povești din sala de așteptare: ofițerul de la Cluj internat la psihiatrie pentru că a vrut să demaște niște ilegalități
Coridoarele sunt lungi, întunecate și mobilate sărăcăcios. Pe jos, covoarele sunt tocite de vreme și tălpile pantofilor militărești. Unde au apărut găuri, au fost aplicate benzi adezive maro. Mersul unui grup pe o astfel de suprafață produce același efect sonor cu cel făcut de fotbaliștii la ieșirea de pe tunel, atunci când crampoanele ating betonul. După două-trei minute de mers, întregul grup este așezat într-o camera de ședințe. Între cei care au solicitat audiență, un domn pe la 70 de ani care se deplasează greu. Cere instrucțiuni cu un limbaj protocolar, milităresc, pentru folosirea unei toalete. Revine după cinci minute, vizibil nemulțumit de experiență, și împărtășește cu grupul.
– Cât m-au pus să merg până la o toaletă, domnule, e ceva… (mărește tonul, ca să poată fi auzit de cei de la relații publice, care așteaptă în afara încăperii) Ei nu se gândesc că unii dintre noi sunt bătrâni, nu se mai pot ține.
În tot acest timp, grupul ocupă câte un loc la mese și fiecare scoate la iveală teancuri de documente. Se fac pregătirile pentru așteptata audiență la ministru. Forfota e întreruptă după câteva minute de către cei de la relații cu publicul.
– Vă rog, trebuie să mergem într-o altă încăpere să așteptăm. Aici va fi ședința.
Documentele sunt strânse, băgate înapoi în serviete sau, după caz, în pungi, și în șir indian grupul este mutat într-o cameră alăturată. Scaunele nu sunt suficiente pentru toți cei prezenți, bătrânii au prioritate, nemulțumirile dau frâu liber conversației. Fără să se cunoască, oamenii îmbrăcați în uniforme militare se organizează pe grupuri mici și își împărtășesc problemele. „Am venit de la Cluj. Am geanta plină cu documente, am vrut să sesizez niște nereguli și ilegalități de la unitate și ce mi-au făcut. M-au internat la psihiatrie, oameni buni! Să mă denigreze”, spune un ofițer, ras impecabil, cu mustața aranjată. Restul celor din încăpere încep să fie atrași de poveste, însă o veste le perturbă liniștea. „Cică nu ne va primi ministrul! Ce audiență e asta? Venim dimineață, de pe cine știe unde, ca să nu fim primiți”. Informația nouă bulversează pe toată lumea. „Ei zic că fac audiențe lunare cu ministrul. De fapt, audiențele sunt la trei luni și… fără ministru”. Glume seci, haz de necaz. Până la urmă se convine: „Conform legii, ministrul poate delega ținerea audiențelor către Secretarul General”.
Ar fi într-adevăr o surpriză uriașă ca ministrul Mircea Dușa să participe personal la niște audiențe în dimineața zilei în care avea programată prima întâlnire în Consiliul Suprem de Apărarea a Țării (CSAT) la care au participat președintele Klaus Iohannis și directorul SRI Eduard Hellvig. Totuși, persită o întrebare: „De ce au fost programate audiențele într-o asemenea zi?”.
E trecut cu mult de ora 8, cea la care am fost programat pentru audiență la ministrul Dușa. După o așteptare de peste 20 de minute, timp în care prin încăpere au trecut de multe ori ospătari cu pahare și ibrice de cafea, începe procesul de audiență.
„Scutariu Cristian, pe aici, vă rog!”. Cel de la secția de relații cu publicul e amabil. Sunt condus înapoi spre sala din care ieșisem, așteptăm la ușă. – Veți intra imediat după domnul Talpan. Iese dumnealui, intrați dumneavoastră. – Juristul CSA Steaua? – Da, locotenent colonel Florin Talpan.
În așteptarea ieșirii de la audiență a celui care s-a luptat în ultimii ani pentru ca CSA Steaua să recupereze marca, conversația cu cei de la relații cu publicul se animă. Sunt abordate subiecte legate de presa sportivă, articolele apărute în ProSport, articolele apărute în Gazeta Sporturilor, se fac și deja obișnuitele confuzii: „Voi, ăștia din trustul PRO, cu ProSport, Sport.ro și ProTV ați putea să… A, nu sunteți în același trust?„. Sfatul neformulat rămâne așa pentru că ușa sălii de ședințe se deschide. Juristul Florin Talpan iese, negru de supărare. „Domnul Scutariu, vă rog să intrați”.
Secretarul General al MApN și comandantul CSA Steaua dau îndrumări pentru facilitarea interviului cu ministrul Dușa
„Bună ziua! Încep prin a vă mulțumi pentru timpul acordat”, am spus așezându-mă în fața unei mese ocupate de opt oameni. Nimeni nu s-a prezentat, așa că l-am recunoscut doar pe colonelul George Boroi, comandantul CSA Steaua. În sală, undeva în fața mea, trebuie să fie și Codrin Munteanu, Secretar General al Ministerului Apărării Naționale, așa cum am fost informați în camera de așteptare. Evident, nu și ministrul Mircea Dușa, cel în fața căruia trebuia să am audiența. „Mă adresez dumneavoastră în calitate de cetățean , angajat în mass media, dornic să afle mai multe despre problema dintre CSA Steaua și clubul de fotbal deținut de George Becali. Aș dori să știu care sunt motivele pentru care CSA a cerut în instanță recuperarea mărcii și ce se va întâmpla în continuare pentru rezolvarea acestei dispute”, mi-am început discursul, conștient fiind de statutul meu acolo. Adică cetățean în audiență, nu jurnalist făcându-și meseria. Pentru că domnul Boroi era singurul oficial din sală pe care îl recunoșteam, o bună parte a timpului ocupat de formularea întrebării privirea mi-a fost ațintită către dumnealui. Totul s-a întrerupt însă brusc.
Codrin Munteanu este secretar general al MApN din ianuarie 2013. Înainte de acest post a fost prefectul județului Covasna. Foto: Mediafax
– Domnu” ziarist! Dumneavoastră vreți acum să faceți un interviu mascat de pe urma răspunsurilor noastre?
Intervenția a fost făcută de Codrin Munteanu, Secretarul General al MApN, cel care conduce ședința. Tonul a fost unul sever, la intimidare, așa cum se spune în fotbal.
– Nu vreau să fac interviu mascat. Sunt convins că știți modalitatea prin care am ajuns în fața dumneavoastră. Eu am cerut o audiență cu ministrul Dușa, colegii dumneavoastră mi-au procesat cererea, am oferit informații și despre subiectul discuției cu ministrul și am ajuns aici, în fața dumneavoastră. – Ați făcut cerere de audiență, noi v-am primit în audiență și vă explicăm care sunt metodele prin care puteți ajunge să faceți un interviu. Avem aici și un reprezentant de la Biroul de Presă.
(intervine George Boroi)
– Audiență la ministru, da! Așa scrie aici. Uite, vrea să vorbească despre… (Răsfoiește cererea trimisă către MApN în care mi-am motivat acțiunea).
A urmat o discuție purtată cu Secretarul General al MApN, cel împuternicit de ministrul Dușa să conducă audiența. Codrin Munteanu mi-a explicat cadrul legal în care s-a ajuns să fim față în față. Pe scurt, cererea de audiență nu putea fi refuzată sub nicio formă, chiar dacă, să spunem, cei care au primit-o o considerau ridicolă, nedemnă de luat în seamă. Așa e legea! Cu alte cuvinte, singurul motiv pentru care am pășit în sediul MApN a fost acela că legea nu i-a lăsat să mă refuze. Chiar dacă pentru discuția noastră a fost convocat și comandatul CSA, George Boroi. Dacă ceream un interviu de presă, probabil că nu aș fi ajuns acolo. Revenim la discuție, una în care, după ce am fost lămurit cu privire la proceduri, sunt „ajutat”. Concluzionez, însă prematur:
– Îmi pare rău că v-am irosit timpul, regret că mi-am irosit și eu timpul în cazul acesta. – (tonul lui Codrin Munteanu este schimbat, mi se răspunde amabil) Nu este cazul să vă cereți scuze. Nu ne-ați irosit timpul, v-am explicat cum puteți ajunge să faceți un interviu. Dar dacă tot suntem aici, vă putem răspunde la chestiuni punctuale?
Am mai formulat o idee legată de „comunicarea” deficitară pe care o face CSA Steaua. Am dat exemplul clubului de fotbal care, deși suferă la acest capitol, a comunicat cu fanii prin intermediul lui Helmut Duckadam.
– Domnul Duckadam a spus, într-o intervenție la Sport.ro, că MApN nu negociază, că MApN șantajează. De asta spun că nu este în regulă comunicarea dumneavoastră. – Domnul Duckadam este o personalitate, îl stimez, e o persoană publică și eu nu îi pot răspunde dumnealui. (În timp ce Codrin Munteanu își prezintă respectul față de președintele de imagine al Stelei, colonelul Boroi așteaptă cu mâna ridicată, uitându-se către Secretarul General). Eu știu că dumneavoastră, presa… – Dacă îmi permiteți, vă rog! (Intervine comandantul Boroi, după câteva secunde bune în care și-a agitat mâna în aer așteptând să ia cuvântul). Îmi cer scuze, eu pot lua cuvântul aici doar cu acceptul domnului Secretar General. – Vă rog!, i se dă acceptul. – A zis domnul Duckadam… Așa… Dacă zic și eu… Ce-ar însemna? (Boroi se oprește brusc, împlinit, ca și cum doar asta ar fi intenționat să spună. Nedumerirea reporterului este totală)
Comandantul Clubului Sportiv al Armatei Steaua, colonelul George Boroi, a mărturisit public faptul că Armata nu vrea 10% din veniturile clubului de fotbal FCSB pentru palmares și siglă, în ciuda faptului că acest procent este cerut în alte relații comerciale cu firme care utilizează marca. Foto: Mediafax
Dezmeticit cu greu după intervenția lui George Boroi, continui discuția aproape privată, deși în cadru lărgit, cu Codrin Munteanu. Sunt plimbat, în scopul de a fi lămurit, prin litere de lege, mi se dau asigurări că funcționarii MApN sunt obligați să îmi răspundă oricărei cereri în baza Legii 544/2001, cea de acces la informații de interes public. Urmează un soi de „lecție de jurnalism”, una în care sunt informat cu privire la lipsa știrilor de presă legate de medaliile și concursurile câștigate de sportivii CSA Steaua. Evident, tot Codrin Munteanu:
– Trebuie știut faptul că bugetul anual CSA Steaua este format din 80% bani de la bugetul de stat și 20% fonduri din alte activități, precum închirieri de săli, terenuri. Banii ăștia sunt investiți în sportivii acestui club departamental, așa cum este și Dinamo. Nu sunt banii Armatei, nici ai generalilor. – (intervin în ceea ce se transforma într-un monolog) Și la acest capitol există probleme de comunicare. În presă a apărut o declarație a domnului Florin Talpan, care spunea că CSA va cere 10% din veniturile clubului de fotbal pentru cedarea mărcii. Imediat după, domnul Boroi aici de față a intervenit, tot în presă, pentru a spune că a fost exces de zel din partea colegului său. – Domnule… (Codrin Munteanu verifică foile în căutarea numelui) Scutariu. Aici nu este vorba nici despre domnul Talpan, nici despre domnul Boroi. Ă‚știa nu sunt nici banii Armatei, nici ai generalilor. Sunt banii statului, din banii ăștia sunt crescuți sportivi. Spre exemplu, se bagă banii într-o gimnastă de la 5 la 15 ani și până atunci nu se câștigă nimic. (Se oprește, își îndreaptă privirea spre George Boroi). Cât durează cariera unei gimnaste? (nu mai așteaptă răspunsul) De la 15 la 20 de ani! Da, deci se bagă bani timp de 10 ani până când încep să apară performanțele.
Discuția a mai continuat preț de câteva minute, însă fără să aducă informații utile. Nici pentru mine, cetățeanul care a formulat cererea de intrare în audiență la ministrul apărării, nici pentru cititorii ProSport. Sunt preluat de un alt ofițer de la relații cu publicul și escortat afară, pe un alt traseu față de cel pe care l-am parcurs la intrare. Mergem mai mult. „Mai păcălim și noi ploaia, ieșim chiar lângă poartă„, mi se explică atunci când dau semne de oboseală. Îmi sunt înmânate telefoanele, rucsacul cu laptop și sunt salutat politicos, în drum spre ieșire.
În lumina experienței de la MApN, acolo unde, vorba ofițerilor din camera pregătitoare pentru audiențe, „ministrul trebuie să facă audiențe lunare, dar în România se fac la trei luni, fără ministru de față„, lipsa de rezultate clare a celor de la clubul lui Becali în negocierile cu „Armata” nu mai este condamnabilă. Să poți obține o reacție clară, fără echivoc, din partea cuiva din structurile MApN este aproape imposibil. Dincolo de interesele din jurul poveștii cedării mărcii, dincolo de orgoliile generalilor și zgârcenia combinată cu lipsă de spirit antreprenorial a subordonaților lui Becali, de suferit va avea suporterul Stelei. Peluzele Nord și Sud au abandonat echipa, iar puținii fani care își mai fac apariția pe stadion încă speră că sigla nouă, desenată și lipită neglijent, este temporară.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER